M A R I A    R A D N A

500 de ani – l
ăcaș de refugiu și speranță
200 de ani de la consacrarea bazilicii

Grupuri de credincioși care sosesc cântând, femei îmbrăcate în port popular, copii având în mână bomboane cumpărate ca suvenir, pelerini veniți de departe cu autocarul, tineri echipați cu bocanci și rucsacuri se îndreaptă către biserica ridicată pe colină. De-a lungul drumului care duce sus pe deal, lângă stațiunile care marchează calea Crucii parcursă de Isus – în termen popular: pe Calvar – purtând un steag de pelerinaj, alb, brodat, un grup mic de credincioși se roagă cu voce tare Sf. Rozariu. Ceilalți vizitatori îi ocolesc în liniște, câteva priviri poposind pe crucea împodobită cu coroniță din flori, purtată ca și îndrumător… – de mulți ani, chiar decenii această imagine îi întâmpină pe toți cei, care fie într-o zi de sărbătoare, fie într-o zi oarecare vizitează biserica de pelerinaj din Maria Radna.

Localitatea Radna este atestată documentar în anul 1440.
Tradiţia orală spune că, în jurul anului 1520, o văduvă pioasă a ridicat o capelă în via ei din Radna.
Cea mai mare parte a Ungariei acelor vremuri se afla sub stăpânire otomană. Călugării franciscani bosnieci, care au activat la Radna începând din 1626, au sosit ca însoțitori spirituali ai negustorilor bosnieci. În umbra acestora, dealtfel foarte modeștii călugări, au beneficiat de privilegii și libertăți, pe care sultanul le acordase negustorilor. Astfel, franciscanii, cu acordul uneori tacit, tolerat, al turcilor, alteori cu ajutorul bacșișului, s-au putut implica în pastorația credincioșilor, ba mai mult, au putut obține ferman pentru repararea, întreținerea și refacerea unor biserici degradate sau ruinate.
Din unele relatări scrise, de dinaintea anului 1750, reiese faptul că actuala icoană miraculoasă, o reprezentare a Sf. Fec. Maria de pe Muntele Carmel, se afla deja la 1668 la Radna. Un bosniac ce trăia aici, Đjuro Vrichonossa, a cumpărat icoana de la un negustor ambulant de imagini. Bătrânul bosniac a donat icoana mai târziu bisericii din Radna. Imaginea provine dintr-o tipografie din nordul Italiei. Împreună cu icoana din Radna vor fi părăsit pragul tipografiei sute sau chiar mii de exemplare ale acestei tipărituri. Icoana măsoară 477 x 705 mm și este tipărită pe hârtie de calitate medie, prezentând în partea superioară, cât și în extremitățile stângă și dreaptă, o serie de scene cu texte explicative în limba italiană: o mulțime de întâmplări în care, oameni aflați în nevoie, s-au bucurat de ajutorul miraculos al Maicii Domnului. Sub reprezentarea sf. Fecioare cu Pruncul, putem citi: La Beatissima Vergine del Carmine. Iar sub aceasta, se pot vedea sufletele celor aflați în Purgatoriu și flăcările acestuia. Icoana este fixată pe o tăblie de lemn, fiind încadrată pe margini de panglici de brocart auriu. Din 1767 ea se află pe Altarul Principal al bisericii începute în 1756. În 1769/71 renumitul bijutier vienez Joseph Moser a realizat rama monumentală de argint, în care se află și este cinstită icoana miraculoasă până în ziua de azi. Tot Moser a creat în 1767 și candela cea mare a Luminii Veșnice, precum și – în 1768 – alte două candele mai mici, toate din argint.
Documentele otomane ne relevă faptul că Radna deținea în 1642 o bisericuță degradată, foarte dărăpănată, care a și fost renovată în această perioadă. În 1681 ea a fost din nou renovată. În cei 164 de ani cât a durat stăpânirea otomană în Banat, au avut loc adesea și ciocniri armate, în urma cărora diferite localități și-au schimbat adesea stăpânii/stăpânitorii. În timpul unor astfel de lupte, bisericile au fost au fost adesea distruse, în mod repetat. Tot așa, și biserica din Radna, a căzut pradă flăcărilor, puse de un soldat otoman. Un alt oștean turc, care a vrut să între călare în biserică, pentru a o profana, a fost oprit, conform legendei, deoarece copita calului său s-a afundat într-o piatră din podeaua de la intrarea lăcașului, ce devenise dintr-o dată foarte moale. Scena și piatra pot fi și azi văzute pe peretele lateral-dreapta al navei bazilicii actuale și ilustrează în mod elocvent episodul respectiv.
Anna Maria Bummer(in), soţia unui soldat din regimentul de infanterie Heister din Arad, cade în anul 1707 în inconştienţă, bolnavă fiind de ciumă. Înainte de moarte se trezeşte şi spune că ciuma va lua sfârşit în oraşul Arad dacă s-ar face un pelerinaj la Capela Maicii Domnului din Radna. Astfel, credincioșii din Arad pornesc în procesiune spre Radna şi – după cum spune cronicarul – epidemia de ciumă din acel oraș s-a stins.
Construcția bisericii de azi a început în anul 1756, deoarece lăcașul anterior se dovedea a fi prea mic. Nava impozantă a bisericii are o lungime de 56,2 m, o lățime de 19,8 m, care se îngustează în sanctuar la 9,3 m. Înălțimea navei este de 20,6 m, iar cea a sanctuarului de 18,8 m. Turnurile, care au fost terminate ultimele, au fost supraînălțate în 1911, măsurând azi 67 m.
Franz Anton, Conte Engl de Wagrain, episcop de Cenad cu sediul la Timişoara, în Rusaliile anului 1767, a transferat Icoana Miraculoasă din vechea biserică în sanctuarul celei noi, actuale.
Oaspetele cel mai înalt sosit vreodată la Radna a fost împăratul Iosif al II-lea, sosit aici la 25 aprilie 1768. El a poposit cu suita sa la vestita mănăstire în după-amiaza acelei zile, prezentându-și omagiul și reverența în fața Icoanei Miraculoase. După ce a petrecut ceva timp în biserică și a vizitat locurile, luându-și rămas bun, tânărul monarh i-ar fi spus guardianului: „Dacă n-aș fi împărat la Viena, aș vrea să fiu guardian la Radna!“. În amintirea acestei vizite a fost ridicat în anul 1776 un obelisc, renovat în 1843, ulterior dezmembrat, azi pierdut.
O altă dată importantă este cea de 9 aprilie 1820. În drumul său din Transilvania înspre noua sa arhidieceză de Strigoniu (Esztergom), principele-primat al Ungariei, contele Alexandru de Rudna, a primit în fața icoanei din Radna pallium-ul din mâna episcopului Ladislau Kőszeghy. Drept mulțumire față de Maica Domnului, al cărei fidel cinstitor era, arhiepiscopul a consacrat biserica. De la Esztergom a trimis ulterior cele două coroane de aur, cu care episcopul Kőszeghy a împodobit în același an icoana. Arhiepiscopul s-a simțit toată viața legat de acest loc, fapt pentru care a dispus în testamentul său, ca după moarte, inima să îi fie depusă la Maria-Radna, unde se află și astăzi, într-un recipient special de cristal așezat într-o nișă, în perete.
Printr-un decret papal emis la 28 august 1992, între timp canonizatul Sf. Papă Ioan Paul al II-lea a ridicat biserica de pelerinaj, consacrată în cinstea Bunei Vestiri (25 martie), la rangul de Basilica Minor, înzestrând-o cu privilegiile și indulgențele corespunzătoare. Dr. Adalbert Boros, arhiepiscop titular, decedat în anul 2003, a relatat despre acest eveniment într-o scrisoare astfel: „Maria Radna. Biserica de pelerinaj a primit din Vatican privilegiul de Basilica Minor; în prima duminică din mai se va da citire în mod solemn bulei papale. Este o mare bucurie a mea, că – cu sprijinul colegilor mei buni din străinătate – am putut ridica un altar așa de frumos, din gratitudine față de Sf. Fecioară Maria pentru tot”. (Timișoara, 1992).
În data de 5 august 1964, primul drum al arhiepiscopului titular Dr. Adalbert Boros, arestat și condamnat în anul 1951 în cadrul unui proces-spectacol la muncă silnică pe viață și eliberat după 13 ani de detenție din închisoarea din Gherla, a fost la biserica din Maria Radna: „Am ajuns la Radna la ora 12.00, nebărbierit. M-a întâmpinat un frate franciscan. Nu m-au recunoscut, au crezut că sunt un vagabond. I-am spus că îl caut pe guadrian. După care a venit P. Ernő – Ferenc Harnisch –, și m-a recunoscut imediat. M-am spălat, m-am bărbierit și pe la ora unu și jumătate am celebrat Sf. Liturghie.” (Citat din volumul Hetényi Varga Károly: Papi sorsok a horogkereszt és a vörös csillag árnyékában, din interviul cu dr. Adalbert Béla Boros, arhiepiscop titular). Întro altă scrisoare relatează următoarele: „5 august. – De ziua mea (se referă la ziua eliberării – n.n.) și în acest an m-am dus la Radna (cu capelanul Kapor și cu sora Petronia) și am celebrat o Sf. Liturghie de mulțumire. (…) Azi, 15 august, am sfințit la Radna noul altar (din marmoră): îl dăruiesc Sf. Fecioare Maria din recunoștință.” (Timișoara, 15 august 1992). Cinstirea profundă a Sf. Fecioare Maria, pe care a avut-o arhiepiscopul Boros, se leagă pe de o parte și de anii de detenție. A povestit, că, în închisoarea din Râmnicu Sărat și-a pierdut vocea. A putut vorbi doar în șoaptă. Atunci l-a cuprins disperarea, crezând că nu va mai putea predica, și astfel, că nu va mai putea sluji ca preot. Însă, în cadrul Sf. Liturghii celebrate la Radna, și-a recăpătat vocea, ceea ce a considerato o minune a Sf. Fecioare. Astfel, altarul Bazilicii, realizat din marmoră de Ruschița, păstrează vie amintirea înaltului ierarh care a rămas mereu fidel credinței și pe timp de grele încercări.
Biserica de pelerinaj Maria Radna este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din România/ județul Arad sub numărul 313, având codul AR-II-m-A-00616.01. Bazilica și mănăstirea au fost restaurate de către Episcopia Romano-Catolică de Timișoara în cadrul unui proiect european între anii 2008-2015.

Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat. Dincolo de aspectul jubiliar și de realitatea actuală, Radna reprezintă pentru fiecare dintre noi un loc special, de suflet, care ne-a marcat în viața noastră de credință, poate încă din copilărie.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. Deoarece ei au putut experimenta, mulți dintre ei chiar prin suferință, abuzurile celor care au exercitat puterea, iar după schimbările din `89 au devenit participanții activi ai reînnoirii și întăririi credinței. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

(Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)