1. lectio

Lc 13,1-9
„În acel timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. [Isus], răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel“.
Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit; şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?». Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi [la rădăcină]! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»“.

Explicații:
Evenimentele despre care vorbește Isus, nu ne sunt cunoscute din alte surse. Isus contrazice ideile populare, conform cărora o nenorocire de orice fel: boală, violență, accidente, trebuie să fie o pedeapsă a lui Dumnezeu, pentru păcate. În mod provocator el dă de înțeles că nu faptul că unii au murit cere o explicație, ci din contră, faptul că mulți au rămas în viață este de mirare. Motivul este răbdarea lui Dumnezeu și mijlocirea lui Isus, cum ne transmite parabola smochinului fără fructe.

2. meditatio

  • Dacă în momente de durere îl întreb pe Dumnezeu, de ce trebuie să sufăr, este de înțeles, dar dacă în general cer de la Dumnezeu o justificare: de ce nu oprește nenorocirile, atunci am o idee greșită despre El.
  • Când am scăpat de un pericol, am impresia că este meritul meu, sau mai degrabă îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a salvat?
  • Oare ce fel de „fructe“ așteaptă Dumnezeu de la mine?

3. oratio
Dumnezeule, Tu care ești misterul cel mai mare, noi nu putem să Te îngrădim într-o simplă imagine. Sunt momente, în care Tu apari înfricoșător, sau chiar ni se pare că ai plecat de la noi. Dar Fiul Tău ne-a spus că ești un Tată pentru noi și ne iubești. Slaba noastră înțelegere, de multe ori de acolo pornește, că o viață lungă pe acest pământ pare-se că nu prea contează pentru Tine. Nu este un semn al harului Tău. Și invers, o moarte la o vârstă fragedă nu este un semn a mâniei Tale. Noi în schimb nu cunoaștem altceva decât viața pământească. Te rugăm, întărește credința noastră ca să nu cădem în dubii când viața noastră sau a celor apropiați nouă nu merge așa cum am fi dorit. Decât să-ți facem Ție reproșuri, mai bine să ne întrebăm, ce vrei să ne spui prin evenimentele dureroase pe care le trăim. Prin patima Fiului Tău ai milă de incertitudinile noastre. Amin.

4. contemplatio
Imaginează-ți că tu ești acest pom fructifer care până acum nu a dat fructe după măsura pe care Domnul poate le așteaptă de la tine. Rămâi un timp la imaginea aceasta și gândește-te ce a făcut viticultorul Isus Cristos pentru tine și ce ar mai trebui să facă ca să răspunzi cu faptele bune pe care El dorește de la tine.

5. actio
Gândește la un fapt de care crezi că Dumnezeu s-ar bucura dacă l-ai realiza, pe care de multe ori l-ai neglijat. Fă acum, ce de mult timp n-ai făcut, ca un dar de recunoștință pentru tot binele pe care l-ai primit de la Dumnezeu.

Lectio Divina din Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin