Hai să ținem pasul cu viața! Să ne susținem reciproc sufletește! Să ținem legătura unii cu alții! În aceste vremuri „încoronate”, încurajarea prin rugăciune este esențială, iar acestea sunt mesaje importante, care sunt articulate în multe locuri, indiferent de limbă, de culoarea pielii, de opinii politice. Aceasta este pur și simplu… în regulă (!), pentru că în sfârșit există câteva elemente în lume, în care este înțelegere. 
Site-ul romkat.ro a început să caute oameni mai cunoscuți cărora le-a adresat o serie de 7+1 întrebări, lansate pentru a-și descrie această nouă viață, pe care doreau să o trăiască în condițiile noi, schimbate. Așa că redactorii romkat.ro l-au rugat și pe Episcopul nostru diecezan să răspundă la aceste 7+1 întrebări.
Hai să ținem pasul cu viața! Să ne ținem sufletele unite, împreună! Țineți legătura între voi! „Conversația” de azi dezvăluie și de ce se teme episcopul atunci când îi este frică… Episcopul Iosif Csaba Pál, din Dieceza de Timișoara, ne răspunde la întrebări. Răspunsurile sale sunt publicate integral, mai jos:
 
1. Ce lucru bun v-a adus acest blocaj în viață?
Oprirea multor programe mi-a oferit timp și spațiu pentru a mă gândi la ceea ce contează cu adevărat, la ce urmează de aici înainte, mai departe.
 
2. Care este cel mai remarcabil eveniment din viața Dumneavoastră de zi cu zi, în această perioadă?
La fel ca înainte: minute liniștite cu bunul Dumnezeu și conversații cu oamenii (acum mai ales prin telefon și dispozitivele de comunicare).
 
3. Ce vă pare rău că nu ați făcut înainte de această pandemie?
Poate faptul că nu i-am vizitat pe frații mei creștini, bolnavi.
 
4. Care este cea mai mare recunoștință?
Că Dumnezeu este cu noi. Călătorește cu noi, ne iubește la infinit. Și mai exact: aduce la suprafață multă bunătate umană, pe care o văd în jurul meu în fiecare zi.
 
5. De ce vă este frică atunci când… vă este frică?
Îmi este frică de faptul că o să pierd ceva din vedere, că îmi va lipsi ceva… că nu îi acord suficientă atenție lui Dumnezeu și tocmai de aceea pot fi neatent cu semenii mei.
 
6. Care a fost cel mai frumos moment al Paștelui din acest an?
Conversațiile telefonice cu preoții. Timp de câteva zile, aceasta a fost una dintre cele mai importante activități ale mele. A fost o mare plăcere să experimentăm cu adevărat comuniunea, de a fi (și) astfel împreună. Acest lucru se datorează celui Înviat.
 
7. La ce vă așteptați de la viitor, ce doriți de la Dumneavoastră înșivă, de la mediul Dumneavoastră, de la lume, după ce se va fi oprit epidemia?
Mă „aștept” să nu „mă aștept” la nimic de la ceilalți. În același timp mi-aș dori foarte mult să-mi dedic timpul și energia mea pentru ceea ce dă cu adevărat rod, pentru acelea care construiesc cu adevărat Împărăția lui Dumnezeu. Petreceți mai puțin timp cu organizarea și acordați mai mult timp oamenilor. Mediul meu? „Să încercăm să trăim și mai mult ca adevărați frați și surori”. Lumea? Vreau să experimentez în continuare adevărata solidaritate: să-i văd pe toți ca membri ai marii familii a lui Dumnezeu.
 
+1. Ce L-ați întreba pe Isus cel Înviat, dacă l-ați întâlni acum?
„Dacă l-aș întâlni?” – Îl întâlnim în fiecare zi. L-am și întrebat dacă a permis această epidemie sau are vre-un plan important cu această pandemie? Apoi mi-am cerut scuze că i-am pus atât de impulsiv întrebarea și am schimbat-o: ce vrea să-mi trimită, ce vrea cu asta în viața mea? – Înțelegerea răspunsului Său se formează încet, maturizându-se în inima mea.