Primele surori Franciscane Fiicele Sfintelor Inimi a lui Isus şi a Mariei au sosit în Dieceza de Timișoara în anul 1991. Cu ocazia aniversării de 30 de ani de activitate în Banat le-am adresat câteva întrebări surorilor din această congregație.

– Cum trăiți în viața de zi cu zi carisma și misiunea voastră?
– Congregaţia noastră, a Surorilor Franciscane, Fiicele Sfintelor Inimi a lui Isus şi a Mariei, a fost fondată în Germania, la Salzkotten, în anul 1860 de către Maica Maria Clara Pfänder. Drumul fondatoarei noastre nu a decurs în linie dreaptă. A descrie acest drum în retrospectivă, este impresionant şi surprinzător. Această femeie nu o vom putea uita, chiar dacă vorbim de ea şi o întâlnim numai în trecut. În drumul ei spre libertate şi credinţă, părăseşte tot ce pare a fi cel mai important pentru o persoană; patria, familia, pâinea şi siguranţa de fiecare zi, cinstea umană şi recunoştinţa. Este exemplul unei femei care rămâne credincioasă chemării sale până la autojertfire. Nici o furtună nu a reuşit să o doboare, deoarece avea rădăcinile ancorate în Dumnezeu. Şi astăzi ne încurajează spunându-ne: Drumurile noastre sunt mistere ale Providenţei divine, care ne conduc după voinţa lui Dumnezeu, chiar dacă noi nu o înţelegem.
În prezent noi trăim şi activăm în diferite ţări şi continente: Germania, America, Olanda, Indonezia, Franţa, Brazilia, Malawi şi România.
Casa Mamă este în Germania la Sazkotten în dieceza de Paderborn, iar Generalatul la Roma.
În inima lui Isus şi a Mariei, fondatoarea noastră a văzut centrul iubirii, care dă sens tuturor lucrurilor. Totul se concentrează prin iubirea pe care ne-a transmis-o prin viaţa şi carisma ei, ca dar al Duhului Sfânt.
Dragostea este regina, regula, sufletul şi viaţa Congregaţiei. Ea trebuie să unească strâns surorile, pentru ca ele să fie doar o inimă şi un suflet; ea să strălucească pe feţele lor, în ochii lor, pe buzele lor, în cuvintele lor, în comportarea lor, în toate locurile şi lucrurile şi să aducă roade. (Constituţiile de fondare)
Ca fiice ale Maicii M. Clara, dăm mărturie că iubirea este energia prin care noi acţionăm şi îndrăznim să răspundem la nevoile timpului în care trăim. Răspundem chemării noastre în comunităţi ca femei cu origini, talente şi experienţe diferite. Împreună căutăm să facem prezentă Împărăţia lui Dumnezeu în viaţa noastră şi între noi şi dorim s-o facem prezentă şi celorlaţi oameni. În completarea reciprocă constă bogăţia noastră. Fiecare dintre noi aduce ceea ce a primit.
O comoară de nepreţuit pe care am moştenit-o de la fondatoarea nostră este şi Adoraţia perpetuă la Preasfântul Sacrament.
Căutaţi odihnă la Domnul nostru în Sfântul Sacrament. (Maica M. Clara)
În România suntem prezente doar în Banat. Trăim şi activăm la Caransebeş şi Timişoara.
În anul 1991 au venit primele surori din Germania la Caransebeş. Surorile au venit să ajute o altă congregaţie franciscană din România, dar la cererea parohului de atunci Reinhold Lowasz şi, după ce au văzut cu ce se confruntă oamenii din Caransebeş şi împrejurimi, au început să activeze şi să se implice la nevoile care erau prezente în acel timp, pe plan social şi spiritual.
Chiar dacă surorile din Germania nu au venit cu gândul să deschidă o casă de formare, totuşi au început să vină mai multe fete tinere, care erau interesate şi doreau să trăiască şi să împărtăşească viaţa lor alături de surori. Astfel în data de 4 ianuarie 1994 a avut loc deschiderea oficială a comunităţii din Caransebeş. La sfârşitul aceluiaşi an a început formarea pentru mai multe tinere din România.  Între timp s-au mai înființat 2 comunități, la Timişoara şi Lipova.
Astăzi suntem 7 surori, prezente doar la Caransebeş şi Timişoara şi o soră la Roma.

– Care este cea mai mare provocare cu care se confruntă spiritualitatea voastră în societatea de astăzi, în situația actuală?
– În aceşti ani de activitate în România, unele proiecte de la începuturi continuă și astăzi cu unele transformări, altele au fost inițiate în funcție de cerințele apărute în timp și de posibilitățile existente. Astăzi în cele 2 comunităţi ale noastre ne implicăm şi susținem cu ajutorul partenerilor şi sponsorilor mai multe proiecte, atât pe plan social: îngrijirea bolnavilor la domiciliu și ajutorarea bătrânilor nevoiași, oferirea unui prânz cald copiilor săraci, cât şi spiritual: pastoraţia copiilor şi a tinerilor, întâlniri regulate cu grupuri de femei şi vârstnici la parohie. Susţinem şi coordonăm în totalitate Grădiniţa Sfânta Ursula prin care 40 de copii din familii sărace beneficiază de educaţie şi ajutor material.
Să nu fie exclusă nici un fel de activitate de iubire dată de Dumnezeu, fie faţă de copii sau adulţi, fie faţă de cei sănătoşi sau bolnavi. (Constituţiile de fondare)

– Cum reușiți să fiți adevărați misionari ai acestui timp, să puneți cuvintele lui Isus în practica zilnică?
– Încercăm să unim prin modul nostru de viaţă, contemplaţia şi activitatea, astfel ca viaţa noastră să devină un izvor de binecuvântare pentru noi înşine şi pentru oamenii pe care îi întâlnim şi slujim. Să împărţim şi să ne trăim viaţa ca o cale care duce la împlinire.
Ca să dai ceva, trebuie să ai. Nu poţi să oferi, dacă tu personal nu ai acel lucru. Ne luăm forţa din întâlnirea cu Cristos şi cu aproapele, pentru a putea răspunde provocărilor din fiecare zi.
Nici o zi nu este la fel ca cealaltă şi totuşi există un program bine structurat. Momentele de rugăciune comună, Sf. Liturghie, împărtăşirea biblică, adoraţia, mesele, recreaţia sunt lucruri pe care fiecare soră încearcă să le respecte şi să participe activ la ele. Pentru rugăciunea personală, activitaea zilnică pe care o desfăşoară, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, fiecare soră trebuie să fie responsbilă ca şi să-şi îndeplinească cât mai bine misiunea şi slujirea.
Fiecare zi ne este dată pentru a deveni aşa cum Dumnezeu ne-a creat şi ne-a gândit, cu talentele şi limitele noastre.
Aşa cum Francisc a dorit să fie fratele tuturor oamenilor şi al întregii creaţii, aşa dorim să trăim şi noi, surori între noi, surori faţă de alţi oameni şi faţă de întreaga creaţie.
Să fim o binecuvântare în inima pământului!
Pace si bine!

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)