Tocmai la timp pentru sărbătorirea a 300 de ani de la înființarea localității Sânmartin din jud. Arad, au fost finalizate și reparațiile la biserica noastră, la poarta de intrare în cimitir și la capela cimitirului. În urmă cu jumătate de an, nimeni nu ar fi crezut că toate acestea ar fi posibile. Cu ajutorul multor donatori și, în special, prin activitățile neobosite ale președintelui nostru, Bernhard Fackelmann, a fost posibilă strângerea de fonduri pentru efectuarea reparațiilor. Consiliul a reușit să facă această muncă fără niciun ajutor financiar din partea parohiei sau a diecezei. Înlocuirea completă a ferestrelor deteriorate ale turnului bisericii noastre, din vechea patrie, a crescut și mai mult costurile. Acum a sosit timpul, iar biserica de acasă strălucește din nou într-o nouă splendoare. De la turlă până la stradă, de la ferestrele turnului până la limbile ceasului, întregul lăcaș de cult a fost renovat. Partea inferioară a fațadei bisericii, care a fost văruită cu var în urmă cu șapte ani, a fost, de asemenea, complet renovată, deoarece tencuiala căzuse foarte mult, după cum se poate vedea în fotografii. Toate lucrările la și în biserică au fost notificate Episcopiei de Timișoara și aprobate de biroul de construcții al acesteia. Faptul că lucrarea a fost realizată într-o perioadă atât de scurtă de timp se datorează în principal familiei Adrian Tutea, precum și membrilor consiliului de administrație Johann Hubert, Waldemar Lustig/Brigitte și Franz Mülleck, care s-au aflat cu toții în România în ultimele luni pentru a coordona această lucrare, a închiria și gestiona cortul, cateringul etc. Așa cum am comunicat deja, întregul interior al bisericii noastre de acasă a fost curățat de o firmă, astfel încât să putem participa din nou la celebrarea Sfintei Liturghii într-o biserică curată.
De asemenea, poarta ruginită de la intrarea în cimitirul nostru a fost renovată, iar stâlpii porții au fost tencuiți. Pe ambii stâlpi a fost amplasată o placă în limbile română și germană, care explică anul înființării cimitirului și al sfințirii de către episcop și preot. Capela cimitirului, construită în 1929 de către judele comunei, de atunci, Adam Possmayer, a fost complet renovată. Acoperișul, care fusese smuls de o furtună, a fost reconstruit, cărămizile deteriorate au fost reparate și tencuite din nou, iar ușa complet deteriorată a fost sculptată și refăcută ca în 1929. Interiorul capelei, care în ultimii ani a fost folosit ca depozit pentru echipamentul îngrijitorului cimitirului, a fost, de asemenea, tencuit și văruit cu var. Familia Martin/Barbara Söllner a cusut o nouă pânză de altar și a donat crucea și un vas. În capelă se află plăci cu toți cei decedați în Primul Război Mondial din Sânmartin. Conducerea HOG Sanktmartin i-a imortalizat acum și pe toți cei decedați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și pe cei decedați în timpul deportărilor în URSS din Sânmartin și Macea pe placă. Astfel, toți cei care au fost îngropați departe de casă își au acum simbolic, odihna veșnică aici. Această lucrare a fost realizată și cu ajutorul organizatoric al familiei Adrian Tutea, iar cea din cimitirul propriu-zis, de către familia Tolan.
Cu aceste două lucrări de renovare putem sărbători cu încredere cea de-a 300-a aniversare a fondării comunității noastre și putem trăi în viitor cu certitudinea că am păstrat bunurile culturale ale satului nostru natal. Conducerea HOG Sanktmartin le mulțumește tuturor celor care au contribuit la realizarea, transpunerea în realitate a acestei dorințe a multor oameni. Mulțumim tuturor celor care, prin fapte și nu doar prin cuvinte, au făcut ca noi să putem privi cu încredere spre viitorul bisericii și al cimitirului nostru.

Consiliul de Administrație al HOG Sânmartin