Sâmbătă 17 noiembrie 2018, călugării salvatorieni din Timișoara, sau – cum se numesc oficial – Societatea Divinului Mântuitor (Salvator) – au aniversat 120 de ani de la sosirea primului membru al acestei congregații de viață apostolică-misionară în capitala Banatului. Momentul jubiliar a fost deschis cu o vesperă pontificală, oficiată la orele 16.00 de către Excelența Sa Josef-Csaba Pál, Episcop de Timișoara în biserica parohială „Preasfânta Inimă a lui Isus” din Timișoara III Elisabetin, acolo unde călugării congregației sunt prezenți deja un veac.

La solemna rugăciune de seară au participat atât membrii comunității salvatoriene, dar și credincioșii parohiei, o parte a membrilor Capitlului Catedral, preoți din oraș și din împrejurimi, surorile de Notre Dame și Surorile Franciscane din cele două congregații prezente în oraș. După vesperă, p. Nikolaus Lauš SDS, actualmente cel mai vechi membru al comunității timișorene, a prezentat prima ediție a Jurnalului Spiritual al întemeietorului congregației, p. Franziskus Maria vom Kreuze Jordan (1848-1918), în traducere în limba română. P. Márton Gál SDS a prezentat o comunicare cu privire la istoria salvatorienilor la Timișoara, iar părintele provincial, p. Josef Wonisch SDS a prezentat câteva gânduri de recunoștință, dar și de viitor, marcate de un sincer optimism. Numeroșii oaspeți au putut asculta, între prezentările vorbitorilor, un recital la violoncel al renumitei muziciene, doamna Alexandra Guțu. Momentul festiv s-a încheiat cu o agapă, în sala festivă a mănăstirii.

Societatea Divinului Mântuitor (Societas Divinis Salvatoris, SDS) sau pe scurt călugării salvatorieni sunt prezenți la Timișoara începând cu anul 1895. Societatea de viață apostolică a fost fondată la Roma de un preot german, Pater Franciscus Maria a Cruce Jordan (1848-1918), la 8 decembrie 1881. Deși în anul întemeierii societatea număra doar trei preoți, aici fiind inclus și Pater Jordan, ea se va dezvolta relativ rapid, astfel că în 1882 le este încredințată drept mănăstire, în Roma, o impozantă clădire din secolul al XVI-lea, pe care călugării o vor cumpăra în 1895. Deja în 1889 le este încredințată o misiune la Assam, în India. În anul 1895, p. Jordan l-a trimis la Timișoara pe tânărul preot-călugăr salvatorian, abia sfințit, p. Fridolin Cichy SDS. Acesta, cu aprobarea Episcopului diecezan de atunci, Alexander Dessewffy, și-a început activitatea la Timișoara ca misionar, bucurându-se de interesul și sprijinul episcopului, al clerului, dar și al orășenilor pentru tânăra societate de viață consacrată.

În 1896, Episcopul le-a acordat salvatorienilor dreptul de a forma în Mehala – pe atunci localitate separată de Timișoara, azi cartier al urbei – o „expozitură”, mai precis tânăra comunitate călugărească primea sarcina de a asigura pastorația filialei Mehala a parohiei Iosefin, fondându-și astfel, în această filială, prima casă din Timișoara, dar și din Ungaria acelor vremuri. Cu toate acestea, actele au fost încheiate și parafate în mod oficial abia la 21 noiembrie 1898, dată care a rămas în memoria tuturora ca fiind cea a întemeierii colegiului(mănăstirii) timișorene. Tot salvatorienii asigurau pastorația și în cartierul Ronaț, la circa jumătate de oră distanță de mers de Mehala. Din 1919 ei preiau pastorația și în nou întemeiata parohie din cartierul Elisabetin, unde deja din vara lui 1918 au cumpărat o proprietate. Începând din 15 august 1919 ei și-au mutat aici reședința, până atunci aflată în Mehala, continuându-și totuși activitatea pastorală și în vechiul centru.

Dintre călugării salvatorieni din Banat, cu o viață exemplară și cu un renume moarte de martir, îl amintim aici pe p. Paului Weinschrott, născut la Bacova (jud. Timiș), la 17 ianuarie 1919 și mort în temnița comunistă din Gherla, în celula sa, la doar 41 de ani, în data de 3 iunie 1960, dimineața la orele 3. Fusese arestat în anul 1958, respectiv acuzat și judecat pentru că ar fi folosit amvonul pentru a „instiga populația împotriva ordinii de stat, propagandă în favoarea Statelor Unite, atitudine dușmănoasă împotriva regimului democratic”. Condamnarea sa, nr. 117 din 10 aprilie 1958 a fost pronunțată de un complet al Tribunalului Militar din Timișoara, p. Paulus fiind găsit vinovat de „uneltire împotriva ordinii de stat” și de „distribuire de publicații interzise”. Urma să execute 10 ani de închisoare, 5 ani de interdicții corecționale și degradarea din drepturile cetățenești, precum și confiscarea întregii averi. La acestea se adaugă alți 6 ani de închisoare pentru delictul deja menționat de distribuire de publicații interzise.

Actualmente, comunitatea salvatorienilor din Timișoara III Elisabetin este formată din p. Nikola Lauš sen., p. István Barazsuly, p. Márton Gál, fratele Sorin Vránceanu și candidatul Adrian Hafner, ea depinzând de provincia din Viena. Provincial este p. Josef Wonisch SDS. Călugării asigură o foarte activă pastorație în parohia Timișoara III Elisabetin și în filiala Giroc, doar de câțiva ani reactivată. (text: Claudiu Călin; foto: Sípos Enikő)