Duminică seară, la întoarcerea de la Budapesta la Roma, Papa Francisc a răspuns – ca de obicei – la întrebările jurnaliștilor care călătoreau cu el în avion. Aceștia l-au întrebat despre maghiari, despre o posibilă pace în Ucraina, despre rolul de mediator al Sfântului Scaun, despre migrație, despre următoarele sale călătorii și despre tema restituirii artefactelor.

 

Matteo Bruni [secretar de presă al Sfântului Scaun]: – Bună seara, Sfinte Părinte! Vă mulțumesc pentru cuvintele pe care le-ați rostit în timpul numeroaselor întâlniri pe care le-ați avut în aceste zile cu diferite grupuri ale societății maghiare, continuând oarecum întâlnirile care au avut loc în septembrie 2021. Vă mulțumesc, de asemenea, pentru această ocazie și vă mulțumesc pentru oportunitatea de a continua să vorbiți despre călătoria dumneavoastră. Vă mulțumesc foarte mult!

Papa Francisc: – Bună seara! Vă mulțumesc pentru munca dumneavoastră, vă mulțumesc pentru compania dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru munca dumneavoastră și pentru bunătatea dumneavoastră, pentru munca dumneavoastră și pentru prietenia dumneavoastră. Acum aveți cuvântul.

Matteo Bruni: – Prima întrebare este din partea unui jurnalist maghiar, Antal Hubai, care reprezintă RTL Ungaria.

Antal Hubai (RTL): – Bună ziua! Știm că dumneavoastră, Sfinte Părinte, ați avut multe experiențe personale cu maghiarii în viața dumneavoastră. V-ați schimbat impresiile despre maghiari? Și dacă da, cum s-a schimbat după recentele dumneavoastră întâlniri cu Ungaria?

Papa Francisc: – Da, am avut experiențe în anii 1960, când am studiat în Chile. Acolo trăiau mulți iezuiți maghiari: fuseseră nevoiți să meargă acolo pentru că fuseseră expulzați din Ungaria. Ulterior, am devenit foarte bun prieten cu surorile maghiare din Congregatio Jesu, fondată de Maria Ward, care aveau o școală la 20 de kilometri de Buenos Aires. Le vizitam de două ori pe lună, ajutându-le ca un fel de spiritual, asistent extraordinar. Apoi, am fost în contact și cu o asociație de maghiari laici din Buenos Aires care lucrau printre maghiarii dintr-un cartier din Buenos Aires numit Colegiales, și îi cunoșteam destul de bine. Nu puteam să le înțeleg discursul, dar înțelegeam două cuvinte: gulyás și tokaji! A fost o experiență frumoasă!

Am fost profund impresionat de durerea de a fi refugiat, de a nu i se permite să se întoarcă acasă. Iar surorile din Congregatio Jesu au rămas acolo, ascunzându-se în apartamente pentru ca regimul să nu le aresteze. Apoi am aflat mai multe despre întreaga problematică, despre cum a fost convins bunul cardinal Mindszenty să plece la Roma. Am aflat, de asemenea, despre entuziasmul din 1956 și despre dezamăgirea ulterioară. Asta este mai mult sau mai puțin ceea ce pot spune.

Matteo Bruni: – …dacă opinia sa despre maghiari s-a schimbat după aceste două scurte călătorii [vizite]…

Papa Francisc: – Nu, nu s-a schimbat. Poate că da: s-a îmbogățit, în sensul că maghiarii pe care i-am întâlnit erau foarte educați. Chiar și cei care nu aparțineau unei clase sociale înalte erau foarte educați. Oamenii cei mai simpli erau și ei foarte educați. De obicei vorbeau germană sau engleză, pentru că nu vorbesc maghiara în afara Ungariei… Vorbeau maghiara doar în rai, pentru că se spune că durează o eternitate să înveți maghiara! Părerea mea nu s-a schimbat, dimpotrivă, am văzut stilul pe care îl știam.

Matteo Bruni: – A doua întrebare este din partea Elianei Ruggiero, de la agenția italiană de știri AGI.

Eliana Ruggiero (AGI): – Sfinte Părinte, ne-ați chemat să deschidem – să redeschidem – ușile egoismului nostru față de săraci, față de migranți, față de cei care se află într-un limbo juridic. La întâlnirea cu premierul ungar Viktor Orbán, i-ați cerut să redeschidă granițele pe care le-a închis pe ruta balcanică? Și apoi, în ultimele zile, v-ați întâlnit și cu mitropolitul Hilarion. Hilarion și Orban însuși pot deveni canale de deschidere către Moscova pentru a accelera procesul de pace în Ucraina sau pot facilita o întâlnire între dumneavoastră și președintele Putin? Vă mulțumesc.

Papa Francisc: Niciodată prin închidere. Le cer tuturor să stabilească contacte, să deschidă canale de prietenie… Nu este ușor. Același discurs pe care îl țin de obicei, l-am ținut la întâlnirea cu premierul Orban și puțin peste tot.

În ceea ce privește migrația: Cred că este o problemă pe care Europa trebuie să o abordeze, pentru că sunt cinci țări care suferă mai mult: Cipru, Grecia, Malta, Italia, Spania, pentru că sunt țări mediteraneene, pentru că acolo ajung mai întâi majoritatea migranților. Dacă Europa nu ia în considerare acest aspect, distribuirea echitabilă a migranților, atunci chestiunea va fi o problemă doar pentru aceste țări. Cred că Europa trebuie, de asemenea, să clarifice faptul că aceasta este o Uniune Europeană.

Există o altă problemă care este legată de migrație, și anume rata natalității. Există țări precum Italia și Spania în care se nasc puțini copii. Am vorbit despre acest lucru anul trecut la o reuniune a familiilor, iar recent am văzut guvernul [italian] și alte guverne vorbind despre acest lucru. În Italia, vârsta medie este de 46 de ani, în Spania este și mai mare, iar în această țară există sate mici care sunt depopulate. Un program de migrație bine conceput, după modelul pe care unele țări l-au urmat cu migrația – mă gândesc la Suedia în timpul dictaturilor din America Latină – ar putea, de asemenea, să ajute aceste țări cu rate scăzute de natalitate.

În final, mitropolitul Hilarion: Hilarion este o persoană pe care o respect foarte mult, am avut întotdeauna o relație bună. A fost foarte amabil și a venit să mă viziteze [la Nunțiatură], apoi a fost la Liturghie și l-am văzut aici la aeroport. Hilarion este un om inteligent cu care poți vorbi. Astfel de contacte trebuie menținute, pentru că dacă vorbim despre ecumenism, dar apoi spunem „îmi place acest [om], nu-mi place acel [om]…“ Trebuie să fim gata să întindem o mână tuturor și să primim mâna celuilalt.

De la începutul războiului, am vorbit cu Patriarhul Kirill o singură dată, timp de patruzeci de minute la zoom, iar apoi prin intermediul [Arhiepiscopului] Antal [Sevryuk Anton Yuryevich], care este acum în locul lui Hilarion, care va veni să mă vadă: este un episcop care a fost paroh la Roma și cunoaște bine zona, iar eu sunt în contact permanent cu Kirill prin el. Avem o întâlnire în așteptare [cu Kirill], care ar fi trebuit să aibă loc în iulie anul trecut.

Eliana Ruggiero: – [Am întrebat, de asemenea, dacă] Hilarion și Orban însuși ar putea, într-un fel, să accelereze procesul de pace în Ucraina și să faciliteze o întâlnire între dumneavoastră și președintele Putin, cu alte cuvinte, dacă ar putea acționa ca mediatori, între ghilimele.

Papa Francisc: Am vorbit despre toate aceste lucruri. Am vorbit despre asta pentru că toată lumea este interesată de calea spre pace. Eu sunt pregătit, sunt gata să fac tot ceea ce trebuie făcut. Există o misiune în curs de desfășurare acum, dar nu este încă publică, vom vedea… Când va putea fi făcută publică, voi vorbi despre ea.

Matteo Bruni: – A treia întrebare este din partea lui Miguel Aura Maria Vistas, care stă aici, în stânga dumneavoastră.

Aura Maria Vistas Miguel (Radio Renascença, Portugalia): – Sfinte Părinte, următoarea dumneavoastră destinație este Lisabona. Așadar, aș dori să vă pun două întrebări. Cum vă simțiți din punct de vedere al sănătății? Pentru că am fost prinși pe nepregătite când ați fost spitalizat. Unii oameni au spus că ați leșinat. Credeți că aveți puterea de a vizita mii de tineri la Lisabona în luna august? Și nu v-ar plăcea să invitați un tânăr ucrainean și un tânăr rus la Summitul mondial al tineretului, ca semn de pace pentru noile generații?

Papa Francisc: – În primul rând, sănătatea mea: la sfârșitul consultului de miercuri, am avut o stare de rău foarte acută, nu am putut mânca la prânz, m-am întins puțin, nu mi-am pierdut cunoștința, dar aveam febră mare, iar la ora 15.00 medicul m-a dus imediat la spital: aveam o pneumonie acută și severă, în partea inferioară a plămânului. Mulțumesc lui Dumnezeu că pot spune asta, pentru că organismul meu, corpul meu a răspuns bine la tratament. Mulțumesc lui Dumnezeu! Asta mi s-a întâmplat.

Și apoi despre Lisabona: cu o zi înainte de a pleca [la Budapesta] am vorbit cu episcopul Américo [Américo Aguiar este episcop auxiliar de Lisabona și președinte al Fundației JMJ Lisabona], care a venit să mă întrebe cum merg lucrurile… Da, mă duc, mă duc și sper să reușesc să ajung. Vedeți, nu mai este ca acum doi ani, dar cu un baston… Acum este mai bine. Încă nu am tăiat călătoria din calendar. Apoi mai este călătoria la Marsilia [în septembrie 2023 pentru festivalul Les Rencontres méditerranéennes (Întâlnirile Mediteraneene)], apoi călătoria în Mongolia, apoi o ultimă călătorie, dar nu mai știu unde… Programul încă mă emoționează… Vom vedea!

Aura Maria Vistas Miguel: – Și posibila întâlnire cu cei doi tineri din Rusia și Ucraina?

Papa Francisc: – Américo plănuiește ceva, pregătește ceva. Mi-a spus despre asta. Conduce bine pregătirile.

Matteo Bruni: – Sfinte Părinte, Nicole Winfield va adresa cea de-a patra întrebare și apoi vom vedea dacă avem timp pentru mai mult…

Nicole Winfield (Associated Press): – Sfinte Părinte, aș vrea să vă întreb pe un subiect ușor diferit. Ați făcut recent un gest ecumenic foarte puternic: ați donat Greciei trei fragmente de statui din Parthenon, care au fostpăstrate până acum în Muzeul Vaticanului. Acest gest a avut ecouri în afara lumii ortodoxe, pentru că în multe muzee occidentale se discută despre restituirea obiectelor dobândite în perioada colonială, ca un act de dreptate față de acești oameni. Aș dori să vă întreb dacă sunteți deschis la o nouă restituire. Mă gândesc aici, de exemplu, la popoarele și grupurile indigene din Canada care au cerut returnarea obiectelor din colecțiile Vaticanului, ca parte a procesului de reparare a daunelor suferite în timpul perioadei coloniale.

Papa Francisc: – Este vorba mai ales de cea de-a șaptea poruncă: dacă ai furat, trebuie să dai înapoi! Fiecare are propria poveste. Uneori, războaiele și colonialismul sunt cele care duc la aceste decizii, de a lua lucrurile bune ale altei persoane. A fost ceea ce trebuia să faci: să dai ceva la Partenon. Și dacă egiptenii vor veni mâine și vor cere obeliscul, ce vom face noi? Trebuie să ne gândim. În orice caz. Și apoi, returnarea lucrurilor care aparțin popoarelor indigene, care este în curs de desfășurare, cu Canada, cel puțin am căzut de acord asupra acestui aspect. Voi întreba acum cum stă treaba. Relațiile cu popoarele indigene din Canada au fost foarte fructuoase. Există, de asemenea, ceva ce se face în Statele Unite de către iezuiți, cu grupul indigen din Statele Unite, mi-a spus părintele general zilele trecute. Dar revenind la restituire. În măsura în care este posibil să se restituie, este un gest necesar. Mai bine să o facem! Uneori nu este posibil, nu există o posibilitate politică sau reală, concretă. Dar, în măsura în care este posibil, să o facem, este bine pentru toată lumea! Să nu ne obișnuim să băgăm mâinile în buzunarele altora!

Matteo Bruni: – O ultimă întrebare de la Eva Fernandez (Radio Cope), este aici…

Eva Fernandez (Radio Cope): – Prim-ministrul ucrainean a cerut ajutorul dumneavoastră pentru a-i readuce acasă pe copiii răpiți și duși în Rusia. Ne puteți ajuta? Vă mulțumim!

Papa Francisc: – Cred că da, pentru că Sfântul Scaun a acționat ca mediator în unele schimburi de prizonieri și prin intermediul ambasadei a mers bine. Cred că se poate face și de această dată. Acest lucru este important! Cel puțin Sfântul Scaun este pregătit să o facă, pentru că așa este corect, este ceea ce trebuie făcut. Trebuie să ajutăm, și trebuie să ajutăm în așa fel încât să nu fie un casus belli, ci un act umanitar. Aceasta este o problemă de umanitate, înainte de a fi o problemă de pradă de război sau de relocare de război. Orice gest uman ajută, dar gesturile de cruzime nu ajută. Trebuie să facem tot ceea ce este omenește posibil.

Mă gândesc, de asemenea – și aș dori să spun acest lucru – la femeile care vin în țările noastre: Italia, Spania, Polonia, Ungaria, sunt atât de multe femei care vin cu copiii lor, iar soții lor sunt fie morți, fie luptă în război. Este adevărat că acum [oamenii din țările gazdă] sunt dornici să le ajute, dar să nu ne pierdem entuziasmul de a le ajuta, pentru că atunci când entuziasmul scade, aceste femei sunt lăsate fără protecție și sunt în pericol de a cădea în mâinile vulturilor care așteaptă mereu ocazia de a se năpusti asupra lor. Să fim atenți să nu scădem din atenția noastră ajutătoare față de refugiați! Să facem acest lucru pentru toată lumea! Vă mulțumim!

[Jurnaliștii își iau rămas bun de la Sfântul Părinte.]

Vă mulțumesc! Poftă bună! Nu știu dacă vom primi cina sau doar ceva care să ne păcălească stomacul. Vă mulțumesc foarte mult pentru munca dumneavoastră!

Traducere în maghiară de Endre Tőzsér SP

Traducere din maghiară în română de Enikő Sípos

Sursă: Magyar Kurir