Profesionalism, empatie, credință, compasiune – concepte care capătă acum un conținut mai profund datorită acelor persoane, care și în această perioadă de grele încercări lucrează în fiecare zi și își riscă propria sănătate și sănătatea familiei lor, a apropiaților, pentru a-i ajuta pe semenii lor, sunt statornici și își desfășoară activitatea cu devotament. Sunt persoane care și-au asumat această misiune și în perioade fără epidemii și sunt care și-o asumă acum, în mod benevol, voluntar.
„Vestea bună nu este știre. Veștile bune nu sunt aproape niciodată relatate. Când auzim o veste proastă, trebuie să ne întrebăm dacă o veste bună de așa măsură ar fi ajuns la noi?” – citatul provine de la medicul suedez Hans Rosling și conține mult adevăr. Toate mărturiile și interviurile care fac parte din această serie sunt VEȘTI BUNE. Așa, scris cu majuscule. Și sperăm să ajungă la mulți.

”Dacă ne rugăm, nimeni nu rămâne fără ajutor”
În perioada actualei pandemii, cea mai mare recunoştinţă şi mulţumire a noastră se adresează celor care lucrează în domeniul sănătăţii şi al îngrijirii sociale, care – în ciuda pericolului – îşi desfăşoară în continuare activitatea lângă patul bolnavilor sau ajută oamenii aflați în nevoie. Deoarece majoritatea angajaţilor unităţilor medicale au semnat un contract de confidenţialitate cu angajatorul, persoanele intervievate nu au contribuit la dezvăluirea propriei identităţi sau a locului de muncă. Cu toate acestea, datele şi faptele prezentate aici sunt reale. În rândurile de mai jos le menţionăm după numele pe care îl aleg în mod arbitrar.

N.M. este infirmieră întrun spital de pe teritoriul Diecezei noastre și se ocupă numai de îngrijirea pacienților infectați cu noul coronavirus (SARS- CoV-2).

– Cum vă îndepliniţi profesia în timpul pandemiei?
La locul de muncă ne străduim din răsputeri să îndeplinim cu cât mai mult profesionalism rolul de îngrijitori ai pacienților infectați cu COVID-19.

– Cum trăiţi sufleteşte aceste zile de încercare?
– Pentru toți, medici, asistente, infirmieri, această boală a venit prin surprindere; nu știm și nu am fost pregătiți pentru ce se va întâmpla, dar toți colegii ne străduim să trecem cu bine această încercare, să învingem în lupta cu acest dușman necunoscut. Ne este greu, pentru bolnavi, pentru noi și pentru familiile noastre, dar ne rugăm neîncentat: atât la venirea, cât și la plecarea de la servici.

– Mai aveţi putere pentru încurajarea bolnavilor pe care îi îngrijiţi?
Puterea de a ajuta ne este dată de meseria pe care ne-am ales-o, de a-i trata cu demnitate și profesionalism pe toți bolnavii care cer ajutorul nostru.

– Din ce vă recăpătaţi puterea când vă simţiţi descurajaţi?
Cred că puterea o primim de sus, de la Bunul Dumnezeu, de la Maica Fecioară, și așa cum bine știm, dacă ne rugăm, nimeni nu rămâne fără ajutor.

– Ce feedback primiţi din partea celor din jur?
– Cu mare și plăcută surprindere, constat că suntem respectați, onorați și încurajați pentru a lupta mai departe; asta aduce sănătatea – atât cât putem noi.

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)