Profesionalism, empatie, credință, compasiune – concepte care capătă acum un conținut mai profund datorită acelor persoane, care și în această perioadă de grele încercări lucrează în fiecare zi și își riscă propria sănătate și sănătatea familiei lor, a apropiaților pentru a-i ajuta pe semenii lor, sunt statornici și își desfășoară activitatea cu devotament. Sunt persoane care și-au asumat această misiune și în perioade fără epidemii și sunt care și-o asumă acum, în mod benevol, voluntar.
„Vestea bună nu este știre. Veștile bune nu sunt aproape niciodată relatate. Când auzim o veste proastă, trebuie să ne întrebăm dacă o veste bună de așa măsură ar fi ajuns la noi?” – citatul provine de la medicul suedez Hans Rosling și conține mult adevăr. Toate mărturiile și interviurile care fac parte din această serie sunt VEȘTI BUNE. Scris așa, cu majuscule. Și sperăm să ajungă la mulți.

„Este important ca oamenii să știe: suntem alături de ei și pot conta pe noi”

În perioada actualei pandemii, cea mai profundă recunoştinţă şi mulţumire a noastră se adresează celor care lucrează în domeniul sănătăţii şi al îngrijirii sociale, care – în ciuda pericolului – îşi desfăşoară în continuare activitatea lângă patul bolnavilor sau ajută oamenii aflați în nevoie.

Márta Ciolac este directorul executiv al filialei din Timișoara a Serviciului de Ajutor Maltez în România. Colegii ei o consideră o persoană hotărâtă, abilă, deschisă și directă. După părerile multora dintre ei, aceasta nu este prima perioadă dificilă din viața organizației pe care o conduce, care până acum au fost depășite datorită perseverenței și profesionalismului ei. Din punct de vedere al pregătirii este asistent social și mamă a doi copii minori.

Cum vă îndepliniți profesia/ misiunea în timpul pandemiei?
– Profesie – această expresie este ceea care în această perioadă primește sens cu adevărat. În viața fiecăruia există un moment, când își alege o meserie, dar tocmai astfel de provocări transformă meseria în profesie. Când m-am înscris la facultate, am fost conștientă de faptul că munca socială înseamnă sprijinirea persoanelor vulnerabile. Mai târziu, când împreună cu colegii mei am intrat în această „mașină de tocat”, ne-am făcut treaba și am luptat pentru ca munca socială să obțină o poziție demnă, iar asistenții sociali să primească recunoașterea binemeritată în societate. Situația actuală face ca munca noastră să fie cu adevărat importantă. Părinții, bunicii noștri au supraviețuit războaielor mondiale, vicisitudinilor perioadei comuniste și s-au străduit, ba au luptat neîntrerupt ca să realizeze tot ceea ce avem noi acum. În mijlocul dezvoltării explozive a tehnologiei, când ni se pare normal tot ceea ce ne înconjoară, tinerii de astăzi tind să uite că pietrele de hotar ale acestui drum au fost puse de părinții, bunicii noștri. Am auzit de multe ori în mass-media, în ultimele zile, că este de datoria noastră să protejăm persoanele în vârstă. Eu văd acest lucru puțin diferit. Munca noastră în această perioadă trebuie să fie guvernată de sentimentul de recunoștință și dragoste pentru tot ceea ce au făcut ei pentru noi. Până nu de mult, ei ne-au protejat și ne-au ocrotit pe noi, iar acum e rândul nostru să procedam la fel. Este datoria noastră să asigurăm un astfel de viitor semenilor și copiilor noștri, care are la bază valori solide. Este important, ca activitatea noastră să se desfășoare din iubire, pentru ca persoanele aflate în dificultate să știe: atenția noastră se îndreaptă spre ei. În ciuda faptului că ușile și porțile sunt acum închise, noi suntem alături de ei și pot conta pe noi. Motto-ul Ordinului Cavalerilor de Malta: „Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum / Protecția credinței și slujirea celor nevoiași” a stat întotdeauna la baza activității noastre de zi cu zi, acum însă percep și mai profund greutatea acestor cuvinte, responsabilitatea și încrederea cu care ne înzestrează.

Cum trăiți sufletește aceste zile de grea încercare?
– Este firesc ca în această perioadă să fim cuprinși de fel și fel de sentimente. Ca mulți alții, și eu am experimentat stări de anxietate sau disperare, dar este important să știm cum să le controlăm, și să trecem cât mai repede posibil peste acestea. Din punct de vedere profesional, în cazul meu cea mai bună modalitate este că întotdeanuna mă străduiesc să planific luând în considerare mai multe scenarii, ce s-ar putea ivi. Consider că rolul mass-mediei este acum foarte important, fiindcă ne ajută să ne informăm corect despre ceea ce se întâmplă în țară și în lume, și astfel ne ajută să dezvoltăm un „plan de actiuni”. Astfel, diferitele reglementări nu vin pe neașteptate și nu ne găsesc total nepregătiți. Cel mai important pentru mine este să găsesc un răspuns la întrebarea „Ce se va întâmpla dacă… ?”. În acest fel sunt capabilă să îmi controlez emoțiile, iar când situația o cere, să vin cu soluții deja pre-gândite, pe care trebuie doar să le pun în practică. În cadrul organizației noastre în prezent funcţionează toate serviciile acreditate, cu respectarea măsurilor împotriva răspândirii infecţiei cu CoVid19. Sunt 18 persoane îngrijite în căminul pentru vârstnici, din cantina socială continuăm să livrăm mâncare tuturor celor care au beneficiat și până acum de acest serviciu (86 de persoane) și 50 de persoane în vârstă au nevoie de îngrijire la domiciliu.

Mai aveți putere pentru încurajarea, consolarea persoanelor pe care îi îngrijiți/ bolnavilor/ celor din jur?
– Mai degrabă aș spune că din păcate sunt perioade când simt că am putere doar pentru asta. Cu colega mea, psiholoaga serviciului nostru maltez, am făcut o înțelegere de la bun început, anume că vom acorda o atenție sporită nu numai îngrijiților, ci și personalului nostru. Discutăm cu ei în fiecare zi și când observăm că anxietatea începe să câștige teren, imediat luăm măsuri. Iar dacă vedem că nu suntem suficient de eficienți singuri, ne anunțăm imediat reciproc pentru a putea ajuta împreună.

Din ce vă recăpătați puterea atunci când vă simțiți descurajați?
– Din iubirea ce o primesc din partea familiei, a soțului meu și a copiilor. Soțul meu este un om realist, mă ajută să rămân, cum se zice, cu picioarele pe pământ, iar surâsul plin de viață al copiilor mei mă face să realizez că da, trebuie să luptăm pentru ei și să câștigăm această bătălie.

Ce feedback/ răspuns primiți din partea celor din jur?
– Unul dintre cele mai importante răspunsuri pe care le primesc vine din partea colegilor mei, când îi văd și aud zicând „suntem aici și împreună vom rezolva totul”. Avem angajați la care m-am uitat cu o oarecare teamă la început, așteptând ca frica să prevaleze asupra lor și astfel să părăsească echipa, dar au reușit să controleze situația într-o asemenea măsură, încât au dat un exemplu și pentru alții. Toate acestea nu se pot descrie în cuvinte. Știm că suntem prezenți unii pentru altii și împreună putem asigura îngrijiților noștri sprijinul necesar. În prezent munca în echipă capătă un sens nou, mai profund, în cadrul căreia și importanța contribuției noastre personale devine mai accentuată, ca să putem continua și pe mai departe prestarea serviciilor către semenii noștri.

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)