Cenad – vechi scaun episcopal, azi loc de pelerinaj
Cum numărul credincioșilor și al preoților a crescut, omul lui Dumnezeu a ridicat biserici în anumite orașe, iar mănăstirea principală, care a construito în cinstea sfântului martir Gheorghe pe malul Mureșului, a denumito Urbs Morisena (Marosvár). În această mănăstire a ridicat un altar în cinstea Maicii Domnului, în fața căreia a atârnat o cădelniță de argint. (…) Iar episcopul, în fiecare sâmbătă, precum și în ziua Ridicării Fericitei Fecioare Maria cu Trupul și Sufletul la Cer cuprins de pioșenie a rostit aici rugăciuni de preamărire și slavă și nouă lecturi. (…) Iar numele Maicii Domnului națiunea maghiară nu-l pronunță, ci o cheamă Stăpână, deoarece Pannonia a fost numită de către sfântul rege Ștefan familia Preafericitei Fecioare – se poate citi în Legenda maior s. Gerardi.
Primul nostru episcop a adus popoarelor de pe meleagurile cuprinse între Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați, o dată cu credința creștină și cinstirea Sfintei Fecioare Maria. În apropierea străvechii catedrale episcopale și a primului altar marian stă astăzi sarcofagul care conţinea odinioară relivciile, rămăşiţele pământeşti ale Sf. Gerhard (+ 1046). Acest sarcofag de piatră servește azi drept altar al bisericii romano-catolice din Cenad. Acolo unde primul nostru episcop și sfânt-martir s-a rugat, cu aproape o mie de ani în urmă, cerând ocrotirea Sf. Fecioare Maria, azi mulținea de credincioși sosiți din întreg teritoriul vechii dieceze de Cenad se roagă cerând mijlocirea lui.
Excelența Sa, Martin Roos, episcop diecezan de Timișoara a proclamat biserica din Cenad, în anul jubiliar 2000, drept loc de pelerinaj, unde în fiecare an la data de 24 septembrie, în sărbătoarea Sf. Gerhard, sosesc pelerini din cele trei dieceze vecine și surori: Timișoara, Szeged-Csanád și Becicherecul Mare (Zrenjanin). În anul 1991 Excelența Sa László Huzsvár (+ 2016), episcop de Zrenjanin, dr. Endre Gyulay, episcop de Szeged-Csanád, Excelența Sa Sebastian Kräuter (+ 2008), episcop de Timișoara și dr. Adalbert Boros (+ 2003), arhiepiscop titular de Resiana și episcop auxiliar de Timișoara au celebrat pentru prima dată Sf. Liturghie împreună, în biserica ce păstrează vie amintirea primului nostru episcop și martir.
La mormântul Sf. Gerhard din Cenad Legenda maior menționează împlinirea un număr de zece minuni. În cele mai multe cazuri este vorba de localnici, credincioși care au beneficiat de ajutor și har. Tot aici se poate citi că, în secolul al XIV-lea, soția regelui Carol Robert de Anjou (+ 1342), regina Elisabeta (+1380), s-a vindecat de o boală grea prin mijlocirea Sf. Gerhard și de aceea a oferit multe daruri prețioase mănăstirii.
Cenadul a fost reședința episcopală a diecezei omonime între anii 1030-1552. Fiind un centru important al statului medieval și al Bisericii, a fost vizitat de-a lungul secolelor de mai mulți regi. Este foarte probabil că însuși sfântul rege Ștefan al Ungariei (+ 1038) a vizitat Cenadul. Cu ocazia Solemnității Sf. Paști, în anul 1041, a poposit la Cenad regele Aba Samuel (+ 1044). Regele Ladislau al IV-lea (Cumanul, + 1290) al Ungariei a poposit și el de mai multe ori la Cenad (în anul 1278 și în anii următori), loc în care și-a găsit și odihna veșnică, fiind înmormântat în vechea Catedrală din urbe. Un alt monarh, Carol Robert de Anjou, a ajuns în anul 1315 la Timișoara, trecând prin Cenad, iar în anul 1366 regele Ludovic I al Ungariei (+ 1382) a vizitat și el cetatea vechii noastre dieceze. Regele Sigismund de Luxemburg (+ 1437) a fost de două ori la Cenad, în 1394 și în 1436. În perioada cuprinsă între 1443-1451, Ioan (Iancu) de Hunedoara (+ 1456) a poposit de mai multe ori la Cenad, iar sf. Ioan de Capistrano a sosit în anul 1455 la reședința episcopală din orașul de pe Mureș. În 1456 Cenadul a fost vizitat de regele Ladislau al V-lea (Postumul, + 1457), în 1462 de Matei Corvin (+ 1490), iar în 1495 de regele Vladislav al II-lea Jagello (+ 1516).
În anul 1551, înainte de bătălia cu oștile otomane, la ordinul cardinalului Gheorghe Utjesenovici Martinuzzi populația a părăsit orașul Cenad. Ca urmare cetatea a căzut în mâna turcilor fără asediu. Stăpânirea otomană a însemnat implicit distrugerea totală a reședinței episcopale. Începând cu acest an, episcopii de Cenad nu au mai putut locui în vechea lor reședință și nici măcar în oraș sau în dieceză, fiind imposibil de a-și mai exercita jurisdicția efectivă în teritoriu.
După eliberarea Banatului de sub stăpânirea Otomană de către armata imperială habsburgică comandată de prințul Eugeniu de Savoya (+ 1736), pentru scurt timp (1710-1730), episcopii de Cenad și-au desfășurat activitatea la Szeged însă, deja la 7 august 1723, a fost emis un decret imperial care dispunea ridicarea unei reședințe episcopale la Timișoara.
Parohia romano-catolică din Cenad a fost reactivată în 1741 de către episcopul Nikola Stanislavich (+ 1750), tot el îngrijindu-se de construirea unui prim lăcaș de cult, care cuprindea în zidurile sale multe vestigii ale vechilor biserici și edificii medievale. Actuala biserică parohială din Cenad a fost ridicată în anul 1868, fiind consacrată în 1938 în cinstea Sf. Gerhard, patronul Diecezei de Timișoara.