Attila Puskás (născut la Gălăuţaş, jud. Harghita, 6 februarie 1982) și-a finalizat studiile teologice la Institutul Teologic din Alba Iulia şi a fost hirotonit preot de Arhiepiscopul György Jakubinyi la 29 iunie 2012 la Alba Iulia pentru Arhidieceza de Alba Iulia. Locurile de slujire anterioare sunt: Bistrița din 2012 până în 2013; Sibiu I. din 2013 până în 2017; Stânceni, (jud. Mureş) din 2017 până în 2018; Șilea Nirajului din 2018 până în 2019.În 2019 a prezentat episcopului diecezan de Timişoara, Iosif Csaba Pál cererea, conform căreia ar dori să își continue activitatea pastorală în Dieceza de Timişoara. Părintele episcop a aprobat această cerere şi l-a numit paroh de Reşiţa-Govândari. Acolo slujeşte pr. Puskás de mai bine de un an şi cu această ocazie i-am adresat câteva întrebări: 

– Ce v-a determinat să luaţi decizia de a vă continua activitatea pastorală în Dieceza de Timişoara? De ce aţi ales chiar această dieceză? Aţi mai fost pe meleagurile bănăţene?
– În al șaptelea an al preoției mele am observat în mine, în jurul meu, că Dumnezeu dorea ceva. Era greu de înțeles, de văzut clar… Ce vrea această Voință Superioară?Am înțeles că toate acestea necesită har și te îndeamnă la aventură. Papa Francisc, în exortaţia sa apostolică, Evangelii gaudium (Bucuria Evangheliei) ne spune, că oricine își asumă riscuri nu este înșelat de Domnul. Aceste cuvinte mi-au dat curaj în sensul că ar trebui să-l privesc în faţă pe Domnul și să accept această întâlnire. Între timp, a devenit tot mai puternică în mine dorinţa de a cunoaşte mai bine comorile și diversitatea Bisericii universale. Cu ocazia vizitei la Şumuleu Ciuc, Papa Francisc a repetat: „Domnul nu îi dezamăgește pe cei care își asumă riscuri!“ Am simţit, că aceste cuvinte îmi erau adresate mie! Vocea Domnului a devenit tot mai clară în mine. Da, voi risca! Dar cum se va întâmpla și ce va însemna totul, cum s-ar raporta la dorința înnăscută menționată mai sus, a fost vag. După o săptămână m-am dus din nou la Fecioara Ajutătoare din Şumuleu Ciuc pentru a clarifica toate acestea. A fost chiar hramul din sâmbăta Rusaliilor. Am cerut un semn de la Dumnezeu. Mi-am spus că, dacă episcopul în predica sa va repeta declarația Sfântului Părinte făcută cu o săptămână înainte – deci cel care își asumă riscuri nu este dezamăgit de Domnul – atunci voi ști de unde va începe această aventură în voia Domnului. Și iată, episcopul Pál a repetat aceste cuvinte… Semnul primit m-a obligat!M-am prezentat în faţa episcopului Iosif Csaba Pál cu dorința de a cunoaște mai bine realitatea Bisericii Universale. După o conversație aprofundată și constructivă, Arhiepiscopul Jakubinyi a fost de acord să-mi continui activitatea pastorală pentru câţiva ani în Dieceza de Timişoara. Am cerut ajutorul Sfintei Tereza de Lisieux, să mijlocească pentru mine în această călătorie misionară!

Cum a decurs prima întâlnire cu episcopul Pál şi cum aţi primit numirea ca paroh la parohia Reşiţa-Govândari?
 Călătorind din Ținutul Secuiesc până în Dieceza de Timișoara, am avut parte de un frumos itinerariu interior. Nu am avut temeri, în ciuda faptului că am ajuns într-o dieceză complet necunoscută mie. Știam că Sfânta Tereza cea Mică îi zâmbea Domnului pentru mine! Și permiteți-mi să spun că acest zâmbet am revăzut pe fața episcopului Pál atunci când m-a salutat cu drag într-un dialog scurt și plin de iubire în timp ce primeam numirea mea. Am primit o mare încredere de la domnul episcop, l-am primit pe Domnul Isus! Am riscat! Domnul Episcop a riscat și el!

– Familia, prietenii, cunoscuţii cum au primit decizia Dumneavoastră?
– Provin dintr-o familie numeroasă, suntem opt frați și am trăit pentru o perioadă de timp cu zece persoane în familie. Acolo am învățat să trăiesc în sisteme mai mari, să gândesc și să exprim armonia prin ingeniozitate. Am învățat să trăiesc unitatea în familie. Și una dintre forțele motrice din spatele acestui lucru a fost darul libertății unul față de celălalt. De aceea, părinții și frații mei au respectat decizia mea. Între prietenii și cunoscuții mei s-au exprimat diverse interpretări.

Cum aţi fost primit de comunitatea Parohiei Preasfânta Treime din Reşiţa?
 Privesc înapoi cu plăcere la Liturghia la care am fost prezentat de către Pr. Pălie Veniamin, decan de Caraş. Prin salutări călduroase, credincioşii mi-au dăruit o sărbătoare. Este adevărat, unii au afirmat că au avut temeri în privinţa cunoştinţelor mele de limba română… Realitatea este că membrii parohiei noastre fac parte din șase naționalităţi, iar majoritatea lor sunt vorbitori nativi de limba română.

Slujiţi aici de aproape un an, probabil că ați reuşit să cunoaşteţi o parte din dieceză. În comparație cu locurile de slujire anterioare, vedeți similitudini și diferențe? Ați avut aici vreo experiență care a venit ca o surpriză, pe care nu ați mai întâlnit-o până acum?
– Acest loc de slujire îmi amintește oarecum de experiența din perioada când eram capelan la Sibiu, timp de patru ani şi îmi serveste ca un bun exemplu. Sunt recunoscător pentru anii de experiență pe care i-am petrecut acolo, mai ales că Pr. Oskar Raicea, arhidiacon, a avut încredere în mine pentru a-mi exprima abilitățile spirituale în comunitatea multilingvă. Trebuie să spun că am părăsit Sibiul cu anumite valori, pentru că, în calitate de capelan, când mi-am prezentat ideile pastorale Părintelui-arhidiacon, el m-a acceptat întotdeauna cu mare încredere, spunând: „Nu vreau să stric nimic din ceea ce este bun.“ Aceste cuvinte mi-au dat impuls! Desigur Parohia Preasfânta Treime din Reşiţa are o gamă mai largă de multilingvism. Românii, maghiarii, germanii, croații, cehii și bulgarii colorează realitatea. Acest lucru îl face mai dificil, dar aduce mai multă bucurie pastorală.În prezent caut: care este voia Domnului aici, în această realitate? În ce și cum vrea Duhul Sfânt, Domnul Dumnezeu, să coloreze sau să recoloreze relațiile, întâlnirile, dialogurile dintre enoriași?

Ce vă oferă bucurie sau vă dă un nou impuls la Parohia Reşiţa?
 Am preluat o parohie frumoasă de la părintele Simon Ciubotaru. Experimentez puteri spirituale proaspete în rândul enoriaşilor. Această prospețime modelează și ne face să experimentăm Frumosul Isus din mine, din noi. Sunt fratele unei comunităţi generoase. Sunt entuziasmat atunci când persoana Domnului Frumos strălucește în bucuria, durerea și creativitatea fraților. Acest lucru vindecă şi încântă. Noul fruct inspiră, ne bucură și ne dă speranță. Apropo, mă bucur, de asemenea, că-mi pot fructifica cunoştinţele în îngrijirea pastorală a credincioșilor vorbitori de limba română.

Parohia Preasfânta Treime a sărbătorit recent 20 de ani de existenţă. Cum a decurs această sărbătoare?
 A fost un dar de la Dumnezeu, că am putut sărbători. O sărbătoare înălţătoare, unde ne-am exprimat recunoştinţa pentru tot ceea ce am primit de la Domnul în decursul anilor. Pandemia i-a izolat oarecum pe credincioși, dar sărbătoarea aniversară i-a atras pe toți înapoi în comunitate. Pentru acest har sunt deosebit de recunoscător.

– La cea de-a 20-a aniversare a existenței parohiei, l-aţi surprins pe Părintele Episcop cu un cadou frumos. De unde a venit ideea și cum ați implementat-o?
– Am transcris pe note muzicale motto-ul Episcopului Pál: Serva eos in nomine Tuo.Am cerut o melodie de la Duhul Sfânt, stăpânul armoniei, care să exprime simplitatea, modestia, ca semn al rafinamentului suprem. Am încredințat această dorință muzicienilor parohiei noastre. Cu acest pasaj muzical al Scripturii, ca motto al episcopului, dorim să ne rugăm împreună cu episcopul nostru pentru dieceza care i-a fost încredințată: serva eos in nomine Tuo! Merită văzut:

– Care sunt sursele din care Dvs, ca preot, primiţi forță nouă și un nou impuls?
– Sursa principală este întâlnirea și dialogul constructiv cu preoții. Consider că unitatea preoțească este cea mai necesară forță. Acel dar, când îl mărturisim, când vorbim despre acela, care este Maestrul nostru!

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)