Ziua Mondială de Rugăciune a Femeilor Creștine a avut loc în întreaga lume în data de 4 martie, prima vineri din Postul Mare. La Timișoara evenimentul a fost organizat de Asociația Femeilor din Parohia Romano-Catolică Timișoara IV Iosefin, dar din cauza măsurilor în vigoare de prevenire a răspândirii pandemiei COVID, întâlnirea a fost amânată pentru 24 martie.
În această după-amiază s-a umplut sala de cateheză a Parohiei Timișoara IV Iosefin, cei peste 50 de participanți reprezentând confesiunile romano-catolice, reformate și evanghelice-lutherane. Membrii asociației de femei au fost însoțiți la eveniment de Ibolya Kovács Pap, pastor reformat din Ciarda Roșie, Zsombor Kovács pastor evanghelic-lutheran, István Gazda pastor reformat al Centrului Noul Mileniu, Melinda Gazda Mátyus, pastor reformat din Moșnița Nouă, Sándor Demeter pastor reformat din Timișoara-Cetate, Csaba Tököly pastor reformat din Jimbolia. La celebrare a participat Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, care a prezentat o meditație legată de versetele Evangheliei alese pentru acest eveniment.
Cei prezenți au fost salutați de Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal, parohul locului, care, făcând referire la motto-ul zilei de rugăciune – Căci eu ştiu gândurile pe care le am faţă de voi (Ieremia 29,11) – a spus: – Dumnezeu are un plan cu noi toți. Și adesea ne este greu să înțelegem planul Lui.
Întrucât tema și rugăciunile Zilei Mondiale de Rugăciune a Femeilor Creștine, din acest an, au fost redactate de femeile din Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, pastorul reformat Ibolya Pap Kovács a împărtășit celor prezenți informații interesante despre aceste trei țări. Ulterior participantele au citit pe rând rugăciunile și mărturiile pregătite și au aprins una câte una lumânările speranței.
Tema meditației Episcopului Iosif Csaba Pál a fost de asemenea Speranța. – Este tânăr în suflet acel om, care își trăiește viața conform expresiei „încă nu“ și este îmbătrânită acea persoană, chiar dacă are numai douăzeci de ani, care are ca și ghid în viață cuvintele „deja nu mai…“: nimic nu se mai poate face, totul este în zadar. Supraviețuirea comunității mele depinde foarte mult de felul în care o privesc, cum mă uit la membrii acesteia. Mă uit la membrii comunității mele cu speranță, „încă nu“ este totul pierdut, încă mai avem planuri, sau mă identific cu expresia „deja nu mai“ are rost să ne facem prea mari speranțe – a spus Episcopul Diecezan.
După meditație, cei prezenți au format grupuri mici pentru a găsi un răspuns la întrebarea Cum identific lucrarea lui Dumnezeu în viața de zi cu zi?
În cele din urmă, în numele Asociației Femeilor Romano-Catolice din Timișoara IV Iosefin d-na Johanna Ferenczi a mulțumit participanților pentru prezență, exprimându-și bucuria că, după o pauză de doi ani, vechii prieteni și vechile cunoștințe au putut în sfârșit să se reîntâlnească.
Rugăciunea ecumenica s-a încheiat cu binecuvântarea clericilor confesiunilor prezente și cu o agapă frățească.
Biroul de presă al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara
