În spatele ministranților, care poartă și crucea procesională, merg cele trei fete ale Mariei din micul oraș Sântana, din vestul României, urmate de doi bărbați mai în vârstă cu steagul unei organizații culturale germane din Banatul Montan și, în final, de mai mulți clerici în jurul celebrantului principal Robert Dürbach. Este prezent și noul-sfințitul preot Ulrich Letzgus, din Dieceza de Rottenburg-Stuttgart. Procesiunea intră în bazilica de pelerinaj, care este plină pe 2 august, la ora 11.00 fix. Ochii tuturor celor prezenți se întorc spre procesiune, unii fac cu nerăbdare fotografii cu smartphone-urile lor. Orga răsună, credincioșii cântă imnul de intrare „Glorwürdig’ge Königin” (Regină glorioasă), începe Sfânta Liturghie. Pelerinii care participă la „Pelerinajul german“ de la Maria-Radna au sosit fie cu autobuzul, fie cu mașina proprie. Vremurile se schimbă, la fel și pelerinajele. Astăzi, doar câțiva mai merg la Maria-Radna pe jos.
În impunătoarea bazilică barocă de la nord de Mureș, râul care desparte Banatul de Transilvania și de Crișana, se vorbește astăzi doar în germană. „Pelerinajul german“, la care șvabii din Banat călătoresc din România și Germania, are loc astăzi, 2 august. Este o zi specială, Ziua de Portiuncula – acesta este numele sub care este cunoscută capela Santa Maria degli Angeli, situată la aproximativ trei kilometri de Assisi, în Italia. Acolo, în micuța „Porțiuncula“ – în traducere înseamnă un „mic loc“ – și-a avut originea ordinul franciscan, acolo Papa Honorius al III-lea a acordat o indulgență la cererea Sfântului Francisc de Assisi, care a fost anunțată solemn în „Portiuncula“. Faptul că ziua de Portiuncula din Maria Radna este atât de importantă nu este o coincidență, deoarece franciscanii au fost cei care s-au stabilit aici în secolul al XVI-lea – fugind de otomani.
2011 a fost anul în care episcopul romano-catolic de atunci, Martin Roos, a lansat pelerinajul german. De la an la an, tot mai mulți germani au venit la Radna în această zi specială. Credincioși de aproape și de departe au venit și ei să se roage astăzi la Maica Domnului la Radna. Icoana miraculoasă, înconjurată de raze de argint aurit, atârnând deasupra altarului atrage toate privirile. Este imaginea Mariei tipărită pe hârtie în atelierul tipografului Remondini din Bassano del Grappa, în Italia, cumpărată de de bătrânul Georg Vrinčonosa, în Radna, în 1668 și care a rămas intactă în 1695, după ce trupele otomane au incendiat biserica în care era adăpostită. De atunci, imaginii i-au fost atribuite puteri miraculoase.
În primul rând de bănci, așa cum a fost încă de la începutul pelerinajului german, se află Peter-Dietmar Leber și soția sa Hiltrud. Cei doi au călătorit special din Germania pentru pelerinajul german. Peter-Dietmar Leber, care provine din Großsanktnikolaus/Sânnicolau Mare din Banat și locuiește în Germania din 1981, este președintele federal al Landsmannschaft der Banater Schwaben (Asociația Șvabilor Bănățeni) din Germania. Este un catolic practicant și un șvab bănățean trup și suflet. Pentru el, ca și pentru mulți alți emigranți din Banat, Maria-Radna este un loc foarte apropiat de inima sa. „Pentru mine, Maria-Radna este un loc al spiritualității, dar și un loc al comunității“, spune Peter-Dietmar Leber. „Nu ai nevoie de un rol, de o funcție oficială pentru a veni la Maria-Radna, trebuie doar să mergi acolo cu inima deschisă“, adaugă el. Peter-Dietmar Leber îi reprezintă pe șvabii emigrați din Banat care au venit tot mai des în România în ultimii ani.
Astăzi este o zi toridă de vară, cu peste 33 de grade Celsius la Maria-Radna. Cele două turnuri de aproape 70 de metri înălțime ale bazilicii de pelerinaj străpung cerul albastru deschis, pe care nu se vede niciun nor. Faptul că bazilica de la nord de Mureș este o bijuterie arhitecturală nu poate fi trecut cu vederea. Construcția actualei biserici baroce a început în 1752 și a fost finalizată în 1782. În 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a acordat bisericii titlul de „Basilica minor“. Dar de ce este Maria-Radna, care se află dincolo râul Mureș, atât de importantă pentru germanii din Banat? Claudiu Călin, arhivistul diecezei de Timișoara, explică: „Din punct de vedere geografic, Maria-Radna se află la nord de Mureș, adică dincolo de granița naturală a Banatului istoric, dar aparține totuși unei întregi regiuni în care trăiesc șvabi din Banat – chiar dacă unii dintre aceștia au fost colonizați la nord de acest râu. Maria-Radna este importantă pentru germanii din Banat, deoarece se poate spune aproape că istoria ei a crescut odată cu istoria șvabilor din Banat. Maria-Radna este ceva mai veche, dar recunoașterea ei oficială ca loc de pelerinaj a avut loc în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, când au venit și primii coloniști germani pe aceste meleaguri. Ei erau catolici, profund religioși, iar viața lor era adesea marcată de necazuri și boli, astfel încât Maria-Radna s-a transformat într-un loc de refugiu spiritual pentru toți șvabii din Banat. Se mai spune că, dacă Dieceza Romano-Catolică își are capul la Timișoara, inima o are la Maria-Radna“.
Trei fete mariane cu codițe împletite stau în fața altarului lateral, din stânga, astăzi, 2 august. Ele poartă pantofi negri, ciorapi albi lungi, fuste albe plisate, o pânză albă cu bordură albastră în jurul umerilor și o fundiță albastru deschis sub gât. Ele provin din Sântana, micul oraș din vestul României care se află și el la nord de Mureș, dar care a avut cândva o populație majoritară de șvabi bănățeni. Orașul acesta este unul dintre puținele locuri în care grupa fetelor mariane este încă vie. Tot din Sântana este și preotul paroh din Radna, Pr. Andreas Reinholz. „Atunci când sântănenii merg în pelerinaj la Radna – anul acesta pe 8 octombrie – vin aici în jur de 50 de fete mariane. Ele sunt prezente la toate sărbătorile catolice în biserică și au și ele rugăciunile lor speciale“, ne explică Andreas Reinholz cu referire la acest obicei.
După pandemie, în timpul căreia pelerinajele nu au fost direct interzise, dar cu greu au fost posibile din cauza restricțiilor impuse, oamenii au început să vină din nou la Radna, spune preotul paroh. Anul acesta, spune el, sunt chiar mai mulți vizitatori decât anul trecut – mulți călători care vin la Timișoara, Capitală Culturală Europeană, fac un ocol până la Maria Radna. În ziua pelerinajului german, la Radna sunt prezente aproximativ 300 de persoane. Pe 15 august, de sărbătoarea Ridicării cu Trupul și Sufletul la Cer al Maicii Domnului, până la 15.000 de credincioși de toate confesiunile fac un pelerinaj la Maria-Radna. Icoana Maicii Domnului mai face minuni și astăzi? „Da, bineînțeles“, spune părintele Reinholz. „Nimeni nu știe cum se întâmplă, dar, de fiecare dată, oamenii vin la mine și îmi spun cum i-a ajutat Maica Domnului de la Radna“, adaugă el.
Îngenuncheat și cu mâinile încrucișate se află Erwin Josef Țigla în primul rând din stânga. Președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatul Montan vine în fiecare an de la Reșița la Radna pentru a participa la pelerinajul german. Și pentru a se ruga. „Vin aici pentru marile sărbători mariane încă de când eram copil. Am fost prezent la toate pelerinajele germane de la Radna, chiar și în timpul pandemiei. Mă bucur și mai mult că oamenii se întorc acum la Maica Domnului“, spune Erwin Josef Țigla, care a venit astăzi la Radna împreună cu o grupă de germani din Banatul Montan.
Erwin Josef Tigla este unul dintre cei peste 80.000 de romano-catolici – maghiari, germani, croați, bulgari, cehi și slovaci etc. – din Banat. Numărul catolicilor a scăzut după recensământul de acum zece ani, dar diferitele comunități etnice par să vrea să rămână unite. Își mențin sărbătorile specifice și au zile speciale pentru pelerinajele lor la Maria-Radna, la fel ca germanii din Banat care se adună an de an, vara, cu ocazia pelerinajului german la Maria-Radna.
Părintele Robert Dürbach, care provine din Jimbolia, în Banat, și care în prezent este paroh la Uhingen, în Germania, a fost – conform propriilor afirmații – ultimul șvab care a fost hirotonit preot în patrie, în 1998. Astăzi, la Radna, el își sărbătorește jubileul de argint ca preot, vizibil emoționat. Părintelui Dürbach îi place să își amintească de primele sale vizite la Maria-Radna, în copilărie. Cu o voce tremurândă, povestește despre ele: „Aici se află începutul vieții mele spirituale, aici și-a găsit continuitatea și sper să pot pleca din această viață, ca un bun copil al Mariei, în viața veșnică, ținut fiind de mâna ei“, spune părintele Dürbach. Întrebat, el își amintește o întâmplare specială din copilăria sa: „Îmi amintesc de părintele franciscan Ernst Harnisch, care a fost guardian și rector al sanctuarului de aici în vremurile foarte dificile ale comunismului. În fața bisericii erau niște tei și stejari foarte mari, iar el ne-a spus nouă, copiilor: Trebuie să atrageți veverițele lovind ghindele pe jos, apoi ele vor veni și vor mânca din mâna voastră. O imagine și pentru viitor, poate: Cum să faci, ca preot, să reușești ca credincioșii să accepte învățătura lui Cristos predicată de preot“.
În stânga, înainte de a urca treptele spre bazilica papală, se află doi tei mai mari. Importanța acestor doi copaci nu poate fi subestimată, mai ales în zilele de vară extrem de călduroase, cum este cea de astăzi, 2 august. Acolo, la umbra lor, majoritatea pelerinilor se opresc pentru a-și trage puțin sufletul, înainte de a urca zecile de trepte de piatră. Și pentru a-și lua un strop de putere înainte de a se întoarce la viața lor de zi cu zi după Liturghie și pelerinaj, întăriți de Maica Domnului.

Raluca Nelepcu