În timpul Postului Mare în biserica „Millennium” din Timişoara-Fabric în fiecare miercuri şi vineri începând cu ora 16.00 se celebrează devoţiunea „Calea Sfintei Cruci” cu predică în limbile română respectiv maghiară. Din aceste meditații am ales câteva gânduri.
„Profetul Isaia ne spune, că Dumnezeu vrea convertirea inimii, vrea să ne schimbăm, să fim oameni buni, iubitori de Dumnezeu, și nu se uită atât de mult la exteriorul nostru. Același lucru ne spune și Isus atunci când este vorba de pocăință. Dumnezeu vrea ca să ne convertim în inima noastră, nu în exteriorul nostru, nu prin faptul, că ne schimbăm hainele și mâncăm alte mâncăruri sau mâncăm mai puțin. Știm că în tradiția iudaică postul era lunia și joia. Creștinii de obicei postesc miercurea și vinerea. Vinerea în mod deosebit, fiindcă știu, că Isus a murit pentru noi, pe cruce, într-o zi de vineri.
Începând cu Conciliul Vatican II s-a încercat o adaptare a postului și nu s-a mai subliniat în mod accentuat renunțarea la carne sau la mâncare, ci s-a scos în evidență faptul că fiecare om conștient de păcatele lui trebuie să aducă jertfă lui Dumnezeu. Postul înseamnă mult mai mult, decât să nu mâncăm carne. De aceea Biserica a afirmat că fiecare om, în conștiința sa, să găsească acel lucru care înseamnă post pentru el. Pe lângă abstinența de la mâncărurile preferate se vorbește despre faptele bune, despre a-l ajuta pe cel nevoiaș. În Evanghelia după Matei, capitolul 25, Isus spune exact ce ne va întreba la sfârșitul vieții. Nu ne va întreba câtă teologie știm, câte rugăciuni știm pe dinafară, ci ne va întreba, dacă i-am dat de mâncare celui flămând, dacă i-am dat de băut celui însetat, dacă l-am îmbrăcat pe cel care nu are haine, dacă l-am luat pe cel străin în casă, dacă i-am dat adăpost celui care nu are adăpost, dacă i-am vizitat pe cel bolnav și pe cei din închisori.” (Miercuri, 21 februarie, meditația rostită de Msgr. Johann Dirschl, vicar general).
