Anul acesta, Zilele Culturale ale Germanilor din Banat se desfășoară între 2 și 4 iunie, sub motto-ul:  Împreună în Capitala Europeană a Culturii – Trei secole de Cămin, Credință și Cultură în Banat. Sâmbătă, 3 iunie, în cadrul festiv oferit de sala Operei Române, a avut loc, cu începere de la ora 11 un moment festiv, în cadrul căruia i-a fost conferită E.S. Martin Roos, episcop emerit, insigna de onoare a Forumului Democrat al Germanilor din Banat. Cu acest prilej, Laudatio a fost redactată și citită de către Dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivist diecezan, membru în consiliul de conducere al Forumului Democrat al Germanilor din Banat. La rândul său, Excelența Sa Martin Roos, episcop emerit a trimis o scrisoare de mulțumire, personal neputând fi prezent la această festivitate. În numele Excelenței Sale, insigna a fost preluată de către Pr. László Bakó, paroh de Iratoșu, fost secretar episcopal.

L A U D A T I O
Cu prilejul acordării Insignei de Onoare de Aur, a Forumului Democrat al Germanilor din Banat, Excelenței Sale Dr. h.c. Martin Roos, Episcop emerit de Timișoara

Excelențe, distinși reprezentanți ai autorităților, distinși oaspeți din țară și din străinătate,
Doamnelor și domnilor,
Dragi compatrioți,

Forumul Democrat al Germanilor din Banat are deosebita onoare și extraordinara plăcere de a conferi Insigna de Onoare de Aur, cea mai înaltă distincție a instituției noastre, Excelenței Sale Dr. h.c. dr. Martin Roos, Episcop Emerit de Timișoara, Administrator Apostolic Emerit de Zrenjanin/Becicherecul Mare.
Într-o dublă postură, deloc ușoară, dar extrem de onorantă, de arhivist diecezan și de membru al consiliului de conducere al Forumului Democrat al Germanilor din Banat, mi s-a încredințat sarcina de a rosti astăzi prezenta Laudatio Monseniorului Martin Roos. Această însărcinare este pentru mine, din motive de netăgăduit, o onoare, dar, în același timp, nu este ușor să descriu și – da – să laud o persoană care este adesea, extrem de retrasă, modestă și socotită în cuvinte și fapte.
Episcopul Martin Roos s-a născut într-o familie de șvabi, la 16 octombrie 1942, în satul Knees/Satchinez din pusta bănățeană. Al Doilea Război Mondial și deportarea etnicilor germani în URSS au marcat viața tinerei familii Roos și a micuțului Martin, încă de la o vârstă foarte, foarte fragedă. Îngrijirea plină de dragoste și curaj a bunicilor a modelat caracterul acestui copil și i-a insuflat dragostea pentru credință, pentru istoria Banatului și a poporului nostru. La un moment dat, în școala primară din Satchinez, în timpul unei pauze, un singur elev a rămas neobservat în clasă. Colegii săi se jucau în curtea școlii. El, însă, a făcut să dispară toate portretele conducătorilor comuniști care se aflau sub coperta manualelor școlare la acea vreme, pe băncile clasei…
„Visul meu din copilărie a fost să devin paroh în pusta bănățeană“, recunoștea episcopul Roos într-un interviu, cu câțiva ani în urmă. În copilărie, în Satchinez, micul Martin sărea adesea gardul de la școală la biserică pentru a fi ministrant (băiat de altar) la Sfânta Liturghie. Tot ca ministrant a asistat, la altarul Sfântului Anton, în Domul din Timișoara, la Liturghiile preotului-pensionar Stefan Schulz și, tot în Dom, ca elev, a fost prezent la catafalcul marelui nostru episcop șvab Augustin Pacha…
Martin Roos și-a urmat visul de a deveni preot și și-a început studiile la Alba Iulia / Karlsburg, dar și în Canada, unde a emigrat destul de timpuriu. Însă familia Roos nu a rămas mult timp în Canada, astfel că tânărul seminarist din Banat și-a terminat studiile în Germania, la Königstein im Taunus. Cel mai important sfătuitor al său în această perioadă a fost prelatul Josef Nischbach, care l-a sfătuit să se încardineze ca preot în dieceza de Rottenburg-Stuttgart. Din această perioadă datează primele recenzii, articole și contacte cu preoții și compatrioții emigrați din Banat în Germania.
În zilele noastre uităm mult prea des că Banatul a fost cândva mult mai mare decât este astăzi și că credința și cultura noastră erau mult mai bogate, mai diverse și mai profunde. Martin Roos ne reamintește din nou și din nou, nu doar în seria sa «Erbe und Auftrag» – despre istoria diecezei de Cenad -, ci și prin contactele, călătoriile și activitățile sale, că există un Banat și dincoace și dincolo de granițe. Încă din tinerețe, ca preot, a fost în corespondență cu marele istoric bisericesc din Banat Juhász Kálmán, din Segedin, și cu Dr. Franz Kräuter, fratele episcopului de mai târziu, Sebastian Kräuter. Amândoi l-au încurajat să își împlinească visul, să trăiască, să slujească lui Dumnezeu și compatrioților săi ca preot și să facă cunoscută tuturor istoria diecezei noastre.
După căderea comunismului, în 1990, când nenumărați șvabi din Banat nu aveau altceva în gând și nu voiau decât să ia drumul Germaniei, părintele Martin Roos din Stimpfach a făcut acest drum dinspre Germania spre Timișoara… înapoi! A fost singurul preot din Banat care s-a întors acasă. Și asta pentru a rămâne aici. A rămas și l-a ajutat pe episcopul Sebastian Kräuter să reorganizeze episcopia vlăguită de valul emigrării, să renoveze și să reamenajeze vechiul Palat episcopal, să salveze nenumărate arhive parohiale, biblioteci și obiecte de cult, care și-au găsit o nouă casă în Arhiva diecezană, în Muzeul diecezan și în biblioteca Ordinariatului. Nu a fost întotdeauna ușor, dar dragostea pentru Dumnezeu, pentru propria dieceză de origine, pentru popoarele și limbile sale, pentru propriul neam și pentru cultură este o forță inepuizabilă.
În 1999, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Monseniorul Roos drept cel de-al 93-lea succesor al Sfântului Gerhard și al treilea episcop al diecezei de Timișoara. O nouă sarcină, alte proiecte puse în semnul continuității, stabilității, orientate spre viitor dintr-un prezent nu întotdeauna ușor.
Când Martin Roos a fost hirotonit preot, primul său motto a fost un citat din prima Scrisoare a sf. Apostol Ioan: «Ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am atins cu mâinile noastre din Cuvântul vieții, vă vestim vouă». Ca episcop, activitatea sa s-a desfășurat în întregime sub deviza: Emitte Spiritum tuum – Trimite spiritul tău! Duhul Sfânt și Sfânta Fecioară Maria de la Radna au fost mereu în fața ochilor, pe atunci noului ierarh, în următoarele două decenii: crearea unor structuri viabile pentru activitatea pastorală, inspirarea și implicarea tinerilor și formarea preoților, cercetarea și publicarea de studii proprii, dar și proiecte de renovare – cum ar fi cele de la Maria Radna și, într-o mare măsură, a Domului, catedrala romano-catolică din Timișoara – au fost toate în spiritul celor două devize.
În numele Forumului Democrat al Germanilor din Banat – dar, de fapt, în numele tuturor compatrioților noștri din Banat, de aproape și de departe – astăzi, Excelența Sa Martin Roos primește Insigna de Onoare de Aur. Oamenii care și-au dedicat viață în întregime slujirii lui Dumnezeu, comunității și culturii sunt necesari, astăzi mai mult ca oricând, societății noastre. Fie ca munca de o viață și valorile acestor personalități, precum Monseniorul Martin Roos, să inspire tinerele generații și să le însoțească în prezent, pentru viitor.
Mica insignă de onoare, de aur, este astăzi un mic semn de recunoștință și legătură spirituală pentru un mare episcop, compatriot și om al lui Dumnezeu. Dar fie ca munca noastră, acțiunile noastre, de acum încolo și în viitor, să fie în întregime în spiritul moștenirii și misiunii episcopului nostru emerit Martin Roos!

Vă mulțumim mult și vă mulțumim foarte mult, Excelența Voastră!