Istoria a două steaguri de asociații și bresle din Timișoara

Introducere
În perioada 2019-2020, cu sprijinul Institutului de Cercetări Strategice Naționale din Ungaria, cu sediul la Budapesta, a fost realizată restaurarea și conservarea a două steaguri istorice ale unor asociații profesionale (similare breslelor) din Banat, păstrate în Biserica Parohială Romano-Catolică Timișoara II. Fabric, Millenium (construit 1896-1901.): steagul Asociației Calfelor (Kolping) din Timișoara-Fabric (1896, 1897), respectiv steagul și panglica steagului Asociației Croitorilor din Timișoara (1895). Din cauza restricțiilor de călătorie impuse de pandemie, în ultimii doi ani steagurile au fost păstrate în Muzeul Etnografic din Szentendre.
Atât steagurile, cât și panglica amintită au fost confecționate la Timișoara, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada dualismului. Asociația Calfelor Catolice a fost o reuniune a tinerilor artizani și meșteșugari, având ca scop formarea băieților în spirit religios, profesional, familial, moral și social. Inițial această asociație s-a dezvoltat dintr-o mișcare germană condusă de preotul Adolf Kolping. El a fondat în Köln în anul 1849 prima asociație catolică a calfelor. Aceasta a fost urmată de numeroase întemeieri similare în întreaga Europă, la Timișoara Asociația Calfelor fiind fondată în 1859 Sub numele Katholischer Gesellenverein Temeswar, la acea vreme membrii săi erau în mare parte de naționalitate germană. Asociația Calfelor a fost reînființat în 1896, ca Temesvár-gyarvarosi rom.kath. Legényegylet, la acea vreme majoritatea membrilor erau de naționalitate maghiară. Inaugurarea noii cladiri a Asociatiei a avut loc la 6 ianuarie 1897. Belügyi Közlöny – ziarul de două ori pe lună al Ministerului de Interne – a anunțat în numărul său din 15 ianuarie 1897 că actul constitutiv a fost înregistrat. În 1898, dintre toate asociațiile – 71 de asociații funcționau în oraș în acest an (și alte 15 asociații de înmormântare și ajutor medical) – Asociația Calfelor Romano-Catolici din Temesvár-Gyárváros avea cel mai mare număr de membri, peste 400 de persoane. Când asociația a fost reînființată în 1924, se presupune că nu a mai folosit steagul făcut în 1897, probabil că a fost transferat la Biserica Parohiei Mileniului Temesvár-Gyárváros la începutul anilor 1920.
Cel de al doilea steag a aparținut producătorilor de îmbrăcăminte / croitorilor din Timișoara. Un sigiliu de breaslă din 1816 dovedește că în Timișoara a existat o breaslă a țesătorilor la începutul secolului al XIX-lea. Legea VIII din 1872 a desființat organizarea breslelor în Regatul Ungariei, astfel încât Breasla Producătorilor de Imbrăcăminte din Timișoara a continuat să funcționeze ca asociație industrială. Data înființării asociațiilor nu poate fi determinată cu precizie în fiecare caz, sursele disponibile dau adesea declarații diferite, de cele mai multe ori precizează anul în care au fost aprobate și înregistrate oficial statutele asociației, sau chiar statutele modificate ale acesteia. Conform statutului lor înregistrat, Asociația Industrială Timișoara Croitor a fost înființată în 1883, iar Asociația de Formare Profesională Timișoara Croitor a fost înființată în 1894. Steagul Producătorilor de Imbrăcăminte din Timișoara ar fi putut aparține uneia dintre cele două asociații.

Steagul Calfelor Catolice din Timișoara (1896, 1897)
Steagul are două fețe: una dinte fețe este confecționată din mătase albă, iar cealaltă față din mătase roșie, albă și verde. Căptușeala ambelor foi de steag este din bumbac și țesătură de in. Ambele fețe sunt brodate cu fir metalic, fir de mătase, în centru având broderie aplicată, înconjurată de o panglică aurie. Figurinele sunt realizate cu broderie convexă, cu ajutorul unor piese de hârtie. Pe partea albă se află inscripția „Sfinte Iosife, patronul asociației noastre. Roagă-te pentru noi!“, se poate citi cuvântul „bază:”, şi data „1896” – referitor la anul reînfiinţării. (Szt. József egyletünk védőszentje. Könyörögj érettünk! „alap:”, „1896”) Partea centrală, cea aplicată, îl prezintă pe Sfântului Iosif cu pruncul Isus în brațe. Pe cealaltă față a steagului, cea realizată în culorile naționale maghiare, se poate citi numele asociației și o dată („Dumnezeu să binecuvânteze onorabila industrie! Timișoara-Asociația Calfelor Catolice, 7 iunie 1897“) („Isten áldja a tisztes ipart! Temesvár-gyárvárosi Kath. legényegylet, 1897. jún. 7.”) Pe medalion, Isus Hristos binecuvântează un meșter. Această din urmă dată se referă probabil la ziua în care steagul a fost donat.

Steagul și panglica steagului Producătorilor de Îmbrăcăminte din Timișoara (1895)
Steagul este confecționat din catifea, căptușită cu bumbac și țesătură de in. Brodată pe ambele fețe cu fir metalic, fir de mătase, în centru având broderie aplicată, înconjurată de o panglică aurie. Figurinele sunt realizate cu broderie convexă, cu ajutorul unor piese de hârtie. Una dintre fețe poartă inscripția „Asociația Producătorilor de Îmbrăcăminte din Timișoara“ (A Temesvári Ruhakészítők), iar medalionul central aplicat redă Coroana Sfântă a Ungariei, – referindu-se la faptul că steagul a fost realizat în timpul Mileniului – dedesubtul căreia regăsindu-se două ramuri de laur, brodate cu fir metalic auriu. Pe fața cealaltă, partea aplicată din mijloc, îl înfățișează pe Sfântul Ioan Botezătorul (patronul tradițional al croitorilor, cojocarilor și ciubotarilor), așa cum îl botează pe Isus. Partea centrală este încadrată de anul 1895. Panglica steagului este confecționată din mătase, croită în două părți, căptușită. Partea superioară este decorată cu o panglică în formă de fundiță și broderie aplicată convexă cu fir metalic. Marginile sunt înconjurate de un șnur răsucit. Partea inferioară curbată este înconjurată de franjuri din fir metalic. Panglicile poartă o inscripție cu numele donatorului și anul donației, numele brodat cu fir metalic: „Klemm Julianna 1895”, „Producătorii de Îmbrăcăminte Timișoara” („Klemm Julianna 1895”, „A Temesvári Ruhakészítők“).

Conservare
Conservarea și restaurarea de bază a steagurilor a fost realizată de Andrea Káger, născ. Juhász, restaurator de textile și piele. Lucrările au durat opt luni. Înainte de începerea lucrărilor toate cele trei obiecte se aflau într-o avansată stare de degradare. Țesăturile de bază erau decolorate, rupte, incomplete și foarte murdare, materialele se sfâșiau și se rupeau la atingere. După separarea parțială a celor două fețe ale steagurilor, țesăturile au fost desprăfuite cu un aspirator manual printr-o plasă de tul și curățate prin tamponare cu o soluție de curățare (alcool-apă, benzol-apă în procent de 1:3). Aceasta din urmă a fost justificată de rezultatele testului de albire a coloranților, deoarece coloranții din textile s-au dizolvat chiar și la cea mai mică umiditate. Metoda de pulverizare cu apă moale și de imersie într-o soluție de detergent a fost posibil de utilizat doar pentru curățirea panglicii steagului.
Uscarea țesăturilor a fost efectuată într-o poziție plană, contrabalansată și fixată cu placă de sticlă, ceea ce a făcut posibilă corectarea și reducerea deformărilor.
Curățarea a fost urmată de conservarea cusăturilor, în cursul căreia restauratorul, Andrea Kágerné Juhász a încorporat materiale de suport pentru a consolida retenția textilelor slabe de mătase și catifeaua care alcătuiesc steagurile. A urmat coaserea marginilor rupte ale textilelor și întărirea zonelor deteriorate prin cusătură. Starea slăbită, fragmentată a textilelor de mătase a permis doar cusăturile cele mai necesare, minime, minuscule de-a lungul liniilor de fractură. În cazul ambelor steaguri, a trebuit să se renunțe la conservele de cusut destinate centrului brodat, deoarece textilele, broderii și cusăturile de hârtie au fost foarte slabe și întărite în timp din materialul adeziv sau amidon utilizat la fabricare. Din acest motiv, materialul lor a fost despicat în continuare chiar și sub influența unei puncții cu ac.
În cele din urmă, un strat protector de creplin de mătase translucidă a fost aplicat țesăturilor de bază – peste tot steagurile, inclusiv părțile din mijloc. Acestea au putut fi fixate de-a lungul conturului motivelor cu o cusătură mică.
Ca urmare a conservării, steagurile sunt acum în stare fizică bună. Acestea pot fi depozitate și transportate culcate, întinse. Pentru depozitarea și expunerea lor pe termen lung, se recomandă condiții climatice adecvate (20-22 grade Celsius, 50-55% umiditate, protecție adecvată împotriva radiațiilor UV și IR) și o iluminare maximă de 50 lux.

Literatură și surse
Numele Calfelor Catolice folosită în 1859, data sfințirii casei în 1897 după reînființare, data reînființării în 1924 și informațiile privind naționalitatea membrilor din fiecare epocă mi-au fost puse la dispoziție de Eduard Dobre din propriile sale rezultate de cercetare nepublicate. Aș dori să-i mulțumesc din nou!
Balla Loránd: Temesvár egyesületei a dualizmus korában, különös tekintettel a regionális identitást előmozdító egyesületekre, Doktori értekezés, ELTE BTK, Budapest, 2017., p. 41., 42., 264., 269., 270.
Belügyi Közlöny, 1897., 2. szám (január 15.), p. 72–73.
Berkeszi István dr.: Temesvár szabad királyi város kis monographiája, Melléklet az „Orsz. Középisk. Tanáregyes. Közlöny XXXIII. évf. 36. számához, Temesvár kerületi tanári kör, Temesvár, 1900., p. 68., 103.
Borovszky Samu (szerk.): Magyarország vármegyéi és városai, Temesvár, ipar, kereskedelem, hitelügy és forgalom/ A czéhek (írta Lendvai Jenő), 1914., p. 267. arcanum.com
Kágerné Juhász Andrea és Kralovánszky Mária: A Temesvár–gyárvárosi történelmi zászlók konzerválási dokumentációja. Kézirat. Nemzetstratégiai Kutatóintézet, Budapest, 2020.
Lexikon.katolikus.hu „Katolikus Legényegylet”
Paládi-Kovács Attila (szerk.): Magyar Néprajz, VIII. kötet: Társadalom. A céhrendszer felbomlása és a kisipar jogviszonyainak átalakulása, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1988–2002. arcanum.com
Romkat.ro 2021. „Kolping, ahol családra lelhetünk” december 12. Elérés: https://romkat.ro/2021/12/12/kolping-ahol-csaladra-lelhetunk/ (Letöltés ideje: 2022. augusztus 30.)
Vasárnapi Ujság, 1901., 48. évf. 43. szám., p. 692.