Jubileul și hramul bisericii din Satchinez

Duminică, 15 octombrie 2023, localitatea Satchinez a fost martora unui eveniment deosebit: biserica romano-catolică cu hramul sf. Tereza de Avila și-a sărbătorit jubileul de 200 de ani de existență în însăși ziua în care este comemorată în calendarul latin sf. Tereza, ocrotitoarea bisericii. Astfel că și hramul sau Kirchweih-ul a fost marcat printr-o serie de manifestări deosebite.
Veche așezare bănățeană, atestată documentar la 1230, Kenaz sau Kenes apare și în listele Decimelor Papale din 1332. Aici s-a născut în 1432 marele Paul Chinezu, comandant în oștile lui Matia Corvinul și comite de Timiș, care s-a evidențiat în nenumărate lupte împotriva cotropitorilor otomani. Numele satului este de origine slavă, respectiv proto-germanică, venind de la substantivul cneaz, sensul acestuia evoluând în decursul timpului: căpetenie de trib, uneori prinț, jude(cător). Format din vechime de români, sârbi, germani, maghiari și romi, locuitorii acestui sat au ridicat lăcașe de cult frumoase, cele vechi fiind mistuite de otomani, iar cele mai noi rămânând mărturie vie pentru credința creștină practicată cu fervoare aici. Cele trei biserici actuale au fost construite succesiv: 1804 (ortodoxă-românească), 1823 (romano-catolică) și 1889 (ortodoxă-sârbă).
Germanii – șvabi bănățeni – s-au așezat la Knees/ Chinezu începând din 1797, dar mai cu seamă la începutul veacului al XIX-lea, provenind din satele șvăbești deja existente, învecinate. Primele familii, 23 la număr, au sosit de la Biled pentru a fonda comunitatea germană, catolică a deja existentei așezări Satchinez. Documentul care menționează acest eveniment și poartă semnăturile capilor acestor familii, a fost expus în biserică, înainte de sf. Liturghie jubiliară, în această duminică și a putut fi admirat și ulterior.
Parohia s-a fondat în 1823, după ce în prealabil, în 1822 s-a așezat piatra de temelie a actualei biserici. Primul paroh al comunității a fost anterior vice-rector al Seminarului Teologic din Timișoara și predicator al Catedralei: Pr. Franz Mischel, care a rămas până la moartea sa în Satchinez, odihnind în vechiul cimitir parohial.
Ziua de Kirchweih, de hram – sau cum se spune în Banat: de Rugă – 15 octombrie, a început prin sosirea oaspeților: E.S. dr. h.c. Martin Roos, episcop emerit de Timișoara, fiu prin naștere al comunității Satchinez, E.S. László Böcskei, episcop de Oradea, dl. Nikolaus Kutschera, președintele Asociației Șvabilor din Satchinez emigrați în Germania (Heimatortsgemeinschaft /HOG/ Knees), împreună cu circa patruzeci de foști locuitori ai comunei, plecați peste hotare sau la oraș, precum și delegația din partea Diecezei de Timișoara.

Episcopii au fost așteptați de către dl. primar Florin Cheaua și de o parte din consilierii comunei, cu o frumoasă căruță trasă de doi cai cu zurgălăi la intrarea în sat, atelaj și cai mânați de unul din șvabii bănățeni catolici care mai locuiesc aici. Oaspeții au fost conduși la primărie, unde au fost așteptați de câțiva credincioși, dar și de ceilalți consilieri locali și angajați ai primăriei. Edilul comunei i-a condus pe episcopi și pe oaspeții de aproape și de departe în primărie, prezentându-le edificiul, dar și activitatea administrativă și socială desfășurată.
Biserica din Satchinez a fost apoi locul în care credincioșii catolici din Satchinez, dar și din satele vecine, dar și din Timișoara, împreună cu credincioșii ortodocși români și sârbi, s-au reunit pentru se ruga, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru harurile primite, pentru vremurile mai bune sau mai puțin bune prin care cu toții, împreună, au trecut. La Sf. Liturghie au participat dl. primar Florin Cheaua, preoții ortodocși Mihai Herghelegiu, paroh și Alexandru Rusandu, paroh pensionar, cu soțiile lor, consilieri și oaspeți, dl. Nikolaus Kutschera, președintele HOG Knees/Satchinez cu familia și oaspeții. Părintele Csaba Miklós, paroh de Mailat și Satchinez, împreună cu colaboratorii, familiile din mica și inimoasa comunitate locală au pregătit sf. Liturghie și sărbătoarea bisericii, realizând deja din vară și unele reparații și lucrări, împreună cu Asociația Șvabilor din Satchinez emigrați în Germania.
Înainte de începerea sf. Liturghii, ansamblul de folclor și tineret „Banater Spatzen“ condus de dl. Hansi Müller, ansamblu acompaniat de fanfara „Banater Musikanten“ au trecut în revistă ulițele satului cu dans, muzică și veselie, pentru a se îndrepta spre biserică. Aici, sf. Liturghie a început la ora 11.00 fix, celebrantul principal fiind E.S. Martin Roos, alături de E.S. László Böcskei și de Pr. Csaba Miklós. Încă din cuvântul său de salut adresat concelebranților, oaspeților și comunității, părintele episcop Roos a subliniat împortanța zilei jubileului și a hramului. Alocuțiunea sa introductivă a început de la versetul: Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule (Ps 42,2), arătând astfel importanța spirituală primordială a zilei.

Lecturile au fost citite în limbile română și germană de tinere din comunitate, iar Evanghelia a fost vestită de părintele paroh Csaba Miklós. Invocațiile Rugăciunii Credincioșilor au fost citite de arhivistul dieceza, dr. Claudiu Călin, care împreună cu ministranți din Mailat și tineri din Satchinez au asigurat asistența liturgică a celebrării.
Predica părintelui episcop Roos a fost rostită în limbile germană și română. În partea germană, Excelența Sa a vorbit despre oameni, ca membri care formează comunitatea, despre înaintașii sosiți în Banat acum câteva veacuri. Sosirea lor a fost marcată de greutăți, de nesiguranță, de necesitatea adaptării la noile locuri, însă toate s-au făcut prin voia și cu ajutorul lui Dumnezeu. După două veacuri, în care germanii, românii și sârbii au construit comunitatea locală și întreg satul, plecarea șvabilor a lăsat în urmă doar puține lucruri durabile: biserica, crucile satului, cimitirul – locul unde odihnesc strămoșii, locul rădăcinilor, locul unde aflăm de unde venim și încotro ne îndreptăm. Însă un lucru la la fel de relevant este comuniunea, lucrurile învățate și trăite împreună de oameni, experiența de viață acumulată și dusă peste generații, peste decenii și hotare, ospitalitatea cu care fii satului sunt primiți acasă în aceste zile de sărbătoare. În predica rostită în limba română, părintele episcop emerit Roos a vorbit despre istoria bisericii ortodoxe române din localitate, despre vechile sale matricole bisericești, despre prima parohie organizată în sat încă din secolul al XVIII-lea, despre vechii ei parohi, adevărate dinastii de preoți care au însoțit pastoral comunitatea din tată în fiu.
La finalul sf. Liturghii, părintele episcop Roos a binecuvântat buchetul de rozmarin, adică buchetul de Kirchweih, mulțumind tuturor celor prezenți pentru bucuria de a sărbători împreună acest frumos jubileu. Părintele paroh, Csaba Miklós, a evidențiat următoarele: „Duminică 15 octombrie, tocmai în ziua sărbătorii patroanei comunității romano-catolice, Sf. Teresa de Avila, am celebrat 200 de ani de la sfințirea bisericii romano-catolice la Satchinez. (…) Pentru ca această sărbătoare să fie una într-adevăr demnă de comunitatea catolică a celor care au trăit, au edificat și au îmbogățit satul lăsând peste tot urmele priceperii, ordinii și spiritului german, care special prin credința și rugăciunile lor din cei 200 de ani de la edificarea bisericii actuale, precum și a multor decade dinainte, dar care în mare parte fie sunt la Dumnezeu, fie în Germania, catolicii – și nu numai – care trăiesc în prezent în Satchinez sau în Germania și au dorit prin aportul lor deosebit (financiar și personal) să cinstească memoria lor, dar și pe cei care au venit să se bucure împreună cu noi la acest eveniment. Dumnezeu să le răsplătească și să ne ajute pe toți ca acest eveniment să fie un nou început al comunității catolice din Satchinez.“
Cadrul muzical a fost asigurat de d-na Prof. Christine Surdu (orgă) și de d-na Prof. Simona Mustețiu (voce), sosite de la Timișoara.
După binecuvântarea finală, Excelența Sa, episcopul emerit Martin Roos a binecuvântat o placă de marmură neagră, fixată pe fațada bisericii, care comemorează evenimentul sărbătorit: jubileul de 200 de ani de la ridicarea și binecuvântarea bisericii romano-catolice din Satchinez. După alocuțiunile d-lui Nikolaus Kutschera, președintele HOG Knees și a d-lui primar Florin Cheaua, a urmat dansul, muzica și parada portului popular german pe ulițele satului. La Căminul Cultural localnicii și oaspeții au avut ocazia de a se întreține, de a povesti, de a se revedea, iar ulterior s-a desfășurat un program artistic și muzical, specific Kirchweih-urilor bănățene, prezentat de formația de dans „Banater Spatzen“, acompaniată de fanfara „Banater Musikanten“.

Tot acum a fost prezentată și distribuită mica monografie a bisericii romano-catolice Sf. Tereza de Avila din Satchinez, redactată de dl. Matthias Kutschera cu această ocazie – a jubileului de 200 de ani de existență – fiind tipărite o ediție în limba germană și una în limba română. Traducerea în limba română aparține arhivistului Diecezei de Timișoara, dr. Claudiu Călin.
După agapă, frații Radu și Ilie Vincu, doi violoniști renumiți ai Banatului, localnici din Satchinez, au prezentat un program muzical-folcloric românesc, interpretând piese binecunoscute în tot de pustă, unele chiar din Satchinez.
Într-un interviu pentru Radio Timișoara, emisiunea în limba germană, Părintele episcop emerit Roos a menționat importanța de suflet a bisericii din Satchinez, locul în care a fost botezat, a primit Prima Sf. Împărtășanie, a primit sf. Mir și a celebrat multe sf. Liturghii, în profundă comuniune cu consătenii săi. Sărbătoarea jubileului, prin amplitudinea ei, dar și a hramului din acest an are și rolul de a-i întări, de a-i încuraja în credință și în practicarea ei, pe cei rămași în sat sau care au venit și s-au alăturat catolicilor din sat.
Conform d-lui Kutschera, unul dintre cele mai mari hramuri, cu una din cele mai numeroase participări de tineret și perechi îmbrăcate în portul popular șvăbesc a avut loc în anul 1973, la jubileul de 150 de ani de la ridicarea bisericii.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara