1. lectio
Lc 15,1-3.11-32
„Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei“. Atunci le-a spus această parabolă:
„Un om oarecare avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!». Iar el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!». Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său.
Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!». Şi au început să se veselească.
Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care ți-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»“.

Explicații:
Evanghelistul Luca pune mare accent pe milostenia lui Dumnezeu, care trebuie să fie un punct de orientare și pentru noi.

2. meditatio

  • Mă regăsesc mai mult în persoana fiului mai mic, care a plecat și s-a întors, sau în fiul mai mare, care nu a plecat niciodată de la casa Tatălui?
  • Sunt gelos, dacă am impresia că alții au avut mai mult noroc în viață decât mine, deci au primit mai mult de la Dumnezeu Tatăl, cu toate că poate nici nu au meritat?
  • Ce cred eu că ar fi un echilibru bun între milă și dreptate în fața unei persoane care mi-a făcut o pagubă?

3. oratio
Dumnezeule preabun și milostiv, multă dușmănie izvorăște din incapacitatea de a ierta. Dar când trupul sau sufletul este tare rănit, atunci este greu să iertăm. Fără Duhul Tău nu reușim. Ceea ce ne ajută este conștiința că și noi am greșit. Cei mai neîndurători sunt oameni care cred că nu au nevoie de îndurare. Fiul Tău care i-a iertat chiar și pe cei care l-au crucificat, să fie exemplul nostru. Fii alături de noi ca să găsim pace în interiorul nostru și să lucrăm pentru pace în lumea aceasta. Amin.

4. contemplatio
Zăbovește asupra ideii următoare: cât de mare este bucuria în ceruri când se întoarce un păcătos la Dumnezeu! Și tu ești invitat să participi la această bucurie!

5. actio
Gândește-te la cineva care te-a enervat de multe ori, și iartă-l din inimă. Dacă este posibil, dă-i și lui un semn de împăcare.

Lectio Divina din Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin