1. lectio
In 8,1-11
„În vremea aceea Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa.
Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, i-au zis: «Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului, în adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?» Spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: «Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!» Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. Isus s-a ridicat şi i-a spus: «Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?» Ea i-a zis: «Nimeni, Doamne». Isus i-a spus: «Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!»“
Explicații:
Mulți au observat și criticat un detaliu: și anume, că femeia adulteră este adusă singură la Isus. Pentru un astfel de păcat este nevoie de două persoane. Sensul acestui episod, relatat aici, în primul rând nu este de natură moral-sexuală. Profeții poporului lui Israel, de multe ori, au numit, ba chiar au comparat poporul care nu i-a fost fidel lui Dumnezeu cu o soție infidelă sau cu o femeie adulteră. Isus, în templu, le-a explicat ascultătorilor misiunea lui. În măsura în care ei nu au înțeles și nu au acceptat că Isus vine de la Dumnezeu, ei împlinesc simbolul femeii adultere. Isus este mirele. El are dreptul să condamne sau să ierte infidelitatea poporului. El ne oferă nouă, tuturor, un nou început: „de acum să nu mai păcătuiești“!
2. meditatio
- Ce m-ar ajuta în domeniile în care îmi regret comportamentul meu de până acum, să îndrăznesc la un nou început?
- Ce mă ispitește să deviez din calea vieții pe care am ales-o? Curiozitatea? Lăcomia? Frica de a pierde plinătatea vieții pământești?
- Cum reacționez când cineva este prezentat în mod public ca un răufăcător? Am tendința să-l învinovățesc și eu pentru că toți fac așa? Mă retrag pentru că nu-i treaba mea? Mă gândesc că așa ceva ar putea să mi se întâmple și mie?
3. oratio
Dumnezeul nostru și Tatăl nostru, îți trebuie multă răbdare cu noi, copii Tăi. De câte ori am crezut că alte drumuri în viață, pe lângă cele pe care Tu ni le-ai indicat, sunt mai interesante, că ne promit mai multe succese sau mai multe plăceri? Dacă din nou ne dăruiești iertarea Ta, nu înseamnă că greșelile noastre nu sunt grave, ci înseamnă că milostenia Ta e mai mare.
Crede-mă că într-adevăr vreau să renunț la tot ce mă îndepărtează de Tine, dar fără Duhul Tău Sfânt nu voi reuși. Condu-mi pașii! Dă-mi, în momentul potrivit, înțelepciunea ca să văd clar ce trebuie să fac și tăria ca să aleg drumul bun împotriva tuturor obstacolelor. Ajută-mă să am răbdare cu mine însumi. Te iubesc așa cum sunt, cu toate slăbiciunile mele. Te ador și îți mulțumesc! Amin.
4. contemplatio
Cât de des îi judecăm și îi condamnăm pe alții. Cât de mare este dorul nostru să fim iubiți, acceptați și nu condamnați. Cât de minunat este faptul că avem un Dumnezeu care nu ne condamnă.
5. actio
Când ești într-o discuție unde toții se agită și vorbesc despre greșelile cuiva, cuvintele tale să fie ponderate și moderate, ca să liniștească spiritele. Nu cunoaștem detalii. N-avem dreptul să judecăm.
Lectio Divina din Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin