1. lectio

In 13, 1-15
„Înainte de Sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja [gândul] de a-l trăda în inima lui Iúda Iscarióteanul, fiul lui Símon –, ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, s‑a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s‑a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Símon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?“ Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu ştii acum, dar vei cunoaşte după aceasta.“ Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!“ Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine“ Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul“ Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi“ Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.“
După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.“

Explicații:
În cadrul acestui episod, pe care doar evanghelistul Ioan îl relatează, totul se învârte în jurul statutului lui Isus. El știe că Tatăl i-a dat toate în mâinile sale. Petru nu vrea să accepte serviciul de spălare a picioarelor, pentru că el simte că așa ceva nu ar fi potrivit poziției lui Isus. La sfârșit, Isus însuși subliniază că el este Domnul. Mai bine decât multe explicații, acest act simbolic al spălării picioarelor ucenicilor ne dă de înțeles ce înseamnă domnia pentru Dumnezeu.“

2. meditatio

  • Când doi oameni care nu se cunosc, intră în contact, de obicei estimează repede dacă celălalt este superior sau inferior. Cum ar fi să încercăm să renunțăm la acest automatism?
  • Aș putea să mă eliberez de opinia comună, și anume care activități exprimă un rang mai mare sau mai mic, ci pur și simplu să fac ceea ce este necesar?
  • Dacă Isus a ilustrat poziția lui de stăpân cu o slujire de sclav, atunci toți creștinii sunt chemați la slujire. Pot să văd oameni cu un rang mai mare în Biserică ca discipoli ai lui Isus care se străduiesc așa cum încerc și eu, fără să le flatez sau invers să îi învinuiesc de orice cea ce mie nu-mi place?

3. oratio
Doamne Isuse Cristoase, Tu le-ai demonstrat discipolilor Tăi că nu îți trebuie semne exterioare de maiestate. Ai accentuat de mai multe ori că dorești să ne ai ca prieteni. Este bucuria noastră să Te onorăm. Suntem convinși că numai prin Tine suntem în stare să alegem o cale bună, calea spre viață. Tu ești mai mare decât noi din toate privințele. Adorația noastră dorește și caută să se exprime și prin anumite semne. Acceptă, te rugăm, formele cum ne apropiem de Tine ca venerare sinceră. Fi alături de noi cu claritatea Ta ca să observăm când comportamentul nostru față de Tine este în pericol să devină un teatru. Ajută-ne, ca să corespundă în noi fapta cu intenția. Vrem să-Ți arătăm prețuirea noastră, poate cam neîndemânatic și modest, dar sincer. Amin.

4. contemplatio
Care a fost și care este izvorul autorității lui Isus, mai ales că se cunoaște că el a îndeplinit o slujire de servitor, asta chiar murind pe cruce ca un criminal?

5. actio
Fă un serviciu pentru familia ta sau pentru prietenii tăi, pe care nimeni nu prea vrea să-l facă, dar care este benefic pentru toți: de exemplu curăță baia sau fă ordine într-o cămară sau pregătește grădina pentru primăvară.

Lectio Divina din Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin