1. lectio

In 20,1-18
„În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdaléna a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Símon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le‑a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus“. A ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi Símon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi. Atunci discipolii s-au întors la ai lor.
Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare. Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?“ Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.“ Spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând [în picioare], dar nu ştia că este Isus. Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?“ Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!“ Isus i-a zis: „Maria!“ Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuní!” – care înseamnă „Învăţătorule!”. Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru»!“ Maria Magdaléna a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.“

Explicații:
Mariei nu-i este frică de bărbații cu care se întâlnește lângă mormântul lui Isus, cu toate că frica ar fi fost o reacție normală într-o astfel de situație. Ei i-a fost indiferent ce s-a întâmplă cu ea. Atenția ei este în totalitate ocupată de șocul că a dispărut trupul lui Isus. De trei ori este chemată să își vină în fire, de două ori prin întrebarea „de ce plângi?“ și o dată chiar prin numele ei „Maria“. Când conștientizează cine este ea, atunci este și în stare să-l recunoască pe Isus cel viu. De două ori ni se spune că ea se întoarce. Situația descrisă nu necesită atâta întorsătură, dar în sens figurativ ea are nevoie de întoarcere, de convertire. Ea înțelege și așa devine apostol al apostolilor.

2. meditatio

  • Pot să-mi imaginez că printr-un șoc extraordinar un om poate să fie cumva în afara persoanei sale proprii și reacționează doar ca un automat? Gândește-te și la refugiații din Ucraina și la cea ce ei au văzut și au pățit în țara lor, dar și pe drumul în pribegie.
  • Care ar fi fost reacția ta, dacă l-ai vedea pe Isus viu în fața ta, după ce ai fost convins că el este mort?
  • Întâlnirea Mariei cu Isus cel înviat schimbă profund viața ei. De la o idee ne-exprimată, dar eficace, că viața nu mai are nici un sens, ea s-a transformat într-o misionară care nu a putut să tacă la vestea minunată că Isus este viu. Entuziasmul ei mișcă cumva inima mea?

3. oratio
O Doamne Isuse, cine Te iubește, vrea să fie aproape de Tine. Intuitiv înțelegem ca apropiere o distanță mică, în mod fizic. Dorim să-l atingem pe cel iubit, să simțim pielea lui pe pielea noastră. Tu n-ai interzis Mariei să Te atingă, cum mai târziu și apostolul Toma Te-a atins. Dar și Maria și Toma și noi trebuie să înțelegem că modul cum ești și rămâi întotdeauna aproape de noi nu este așa că putem să te percepem fizic și în același timp nu este mai puțin adevărat sau mai puțin valabil decât o prezență fizică. Ajută-ne să înțelegem că realitatea lui Dumnezeu este tot așa reală sau chiar mai reală decât cea ce vedem cu ochii trupești. Mai trăim în acest trup pământesc dar tot așa și trăim deja împreună cu Tine în împărăția Ta. Tu ești îndrumătorul nostru spre viață. Amin.

4. contemplatio
Gândește dacă moartea este învinsă prin învierea lui Isus Cristos, ce înseamnă acest lucru pentru viața pe care o trăim aici pe pământ când suntem încă expuși morții trupești.

5. actio
Fă o plimbare în natură și fii atent cum se trezește viața din nou, pomii fructiferi înfloresc, frunzele încep să crească. Cât de minunată este viața naturală. Cât mai minunată poate să fie viața deplină la Dumnezeu. Amin!

Lectio Divina din Mănăstirea Salvatoriană din Timișoara-Elisabetin