Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Adrian Pășcălău-Kollár este originar din Lipova, care este și parohia sa de origine și de suflet. Este căsătorit, tată a doi copii, fiind membru al parohiei Timișoara II Fabric. Absolvent de Teologie, muncește în Timișoara, unde sprijină adesea și activitățile Biroului de Presă al Episcopiei noastre, dar și ale Arhivei Diecezane. În nenumărate rânduri a activat și activează ca voluntar la Maria Radna, fiind un cunoscător al locului și al spiritului sanctuarului nostru marian.

– Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna? Asta chiar în contextul în care sunteți originar din Lipova, unde ați și crescut și ați mers la școală.
– Sincer să fiu, prima mea vizită la Maria Radna, nu o mai țin minte. Probabil, locuind în Lipova, a avut loc la o vârstă destul de fragedă pentru a mi-o mai putea aminti exact. Prima ocazie de care îmi amintesc conștient, din copilărie, în legătură cu Maria Radna, a fost primul pelerinaj al parohiei Lipova la Maria Radna A fost pentru prima dată când am participat la aces pelerinaj ca și ministrant (deci am avut undeva la 6-7 ani). Pelerinajul tradițional al parohiei Lipova, se desfășura în Sărbătoarea sfinților Petru și Paul (29 iunie). Când am participat prima dată la acest pelerinaj, în drum spre Maria Radna, ne-a prins o ploaie zdravănă de vară. A trebuit să ne adăpostim cu toți credincioșii până când ploaia s-a oprit. După acest moment ne-am continuat drumul. Am avut ocazia să ministrez pentru prima dată în Basilica Maria Radna la picioarele Macii Harurilor. Recunosc, atunci eram fascinat de mărimea Basilicii, de orga imensă și aveam mari emoții pentru că ministram pentru prima dată în afara bisericii parohiale din Lipova.

– Când ați mers prima dată singur, sau cu un grup de tineri la Radna? Care a fost sentimentul Dumneavoastră în acele clipe?
– În adolescență am fost pentru prima dată singur la Maria Radna. Nu m-am dus cu vreun scop acolo, la acel moment a fost doar o plimbare cu bicicleta. Însă de atunci, vizitele la Maria Radna nu au devenit doar o plimbare cu bicicleta. Au devenit o bucurie. Am simțit că acolo sunt ocrotit, ascultat și bine venit.

–  Ați mers să ajutați ca voluntar adeseori la Radna. Cum ați experimentat acele zile de pelerinaj? De câte ori ați mers să ajutați Radna? Ce ați făcut acolo? S-au legat prietenii cu alți voluntari, pelerini, oaspeți? Ce v-a impresionat cel mai mult?
– Voluntariatul la Maria Radna, a început pentru mine prin sacristanul și secretarul parohiei Lipova. El m-a dus în cercul voluntarilor și de acolo a început o frumoasă experiență în ceea ce privește voluntariatul la Maria Radna. La început, eram mereu „arondat“ pentru asigurarea ordinii pe dealul din spatele Bazilicii. Acolo am văzut foarte mulți credincioși care se rugau Calea Sf. Cruci, cu foarte multă speranță și încredere.
Mai apoi, am avut ocazia să fiu de folos în sacristie, pe parcursul pelerinajelor. Nu găsesc cuvinte cu care să descriu sentimentele trăite de-a lungul zilelor de pelerinaj, în sacristie. De la prima Sf. Liturghie de pelerinaj până la ultima, fiecare dintre aceastea a avut un farmec aparte. Fiecare pelerin și preot care slujea la altar era plin de evlavie și bucurie, sosind la Maria Radna. Să vezi și să fii parte din astfel de evenimente este de nedescris.
Nu aș ști să spun de câte ori am fost să ajut la Maria Radna. Fiind aproape de locul de pelerinaj, am fost disponibil pentru ajutor și în afara zilelor de pelerinaj.
Cât despre prieteniile legate acolo, au ceva frumos și aparte, în ele. Doar cei care au fost atât de aproape și implicați în desfășurarea unor pelerinaje știu legătura care s-a creat între cei care am fost acolo.

–  Ați întâlnit în decursul anilor, la Radna, diverși pelerini și grupuri de credincioși, fiecare cântând și rugându-se în limba lui. Cum vă raportați la această bogăție de limbi, de tezaure muzicale și de rugăciuni rostite aici?
– După cum ziceam și mai devreme, fiecare preot și credincios care vine la Radna, aduce cu el multă bucurie și evlavie, dar și multă speranță și încredere. Personal mă fascinează credincioșii croați și bulgari, prin devotamentul cu care vin în fiecare an la Radna. Chiar dacă nu înțeleg limbile confratilor noștri croați sau bulgari, mereu simțeam un sentiment înălțător auzind-i și văzându-i. Fiind de etnie germană (șvab bănățean), pot să spun că mă bucur nespus de mult că a fost introdus și Pelerinajul Germanilor pe data de 2 august, la Maria Radna. În cadrul acelui pelerinaj, personal, pot să spun că rugăciunile și cântecele mă fac să mă simt de parcă aș fi în Rai. Cred că aceasta este bogăția fiecărei etnii care vine aici la Maria Radna: că poate să se roage și să cânte în limba ei.

–  Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje? Ce ne puteți povesti personal, special, lucruri la care poate nici nu ne gândim în viața de zi cu zi?
– Fiecare pelerinaj e aparte. Am amintit mai sus, pelerinajul credincioșilor germani, care pentru mine, în fiecare an reprezintă un eveniment deosebit și unic. Fiecare pelerinaj sau vizită la Maria Radna este ceva unic. Ceea ce aș sfătui pe oricine să facă, dacă îi permite timpul și situația, să nu ezite să facă o vizită la Maica Harurilor de la Radna. Ceea ce inima și sufletul simt în Bazilica plină de pelerini este un seniment de comuniune extraordinar, dar și ceea ce se simte în Bazilica aproape goală, când se intră în ea doar că un simplu pelerin individual, este un sentiment de conștientizare a nevoii acute a ajutorului lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.

– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Maria Radna, reprezintă pentru mine locul unde mereu sunt bine-venit, und găsesc o vorba bună și mă pot ruga sub ocrotirea Maicii Domnului. Cu ajutorul lui Dumnezeu am avut ocazia să fiu prezent și în alte locuri de pelerinaj din lume, însă nici unul nu egalează Maria Radna, pentru mine. Nu contează numărul de pelerini, nu contează mărimea locului de pelerinaj, ci contează ce înseamnă pentru noi să ne simțim acasă când vorbim de un loc de pelerinaj. Aceasta înseamnă pentru mine Maria Radna!
(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)