Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Sunt Sr. Mariana Muţiu, m-am născut în data de 18 octombrie 1978 la Caransebeş.
Am crescut şi am copilărit în Slatina-Timiş, alături de o soră şi un frate, de părinţi şi bunici.
La sfârşitul anului 1993 am intrat în Congregaţia Surorile Franciscane din Caransebeş. Cu inima deschisă, cu bucurie şi credinţă am început această aventură a vieţii mele alături de alte tinere şi de surorile care ne-au primit şi au împărţit cu noi totul, modul lor de viaţă, timpul lor, credinţa lor, exemplul lor. În anul 1997, după terminarea liceului am intrat în noviciat, iar în anul 2004 am depus voturile perpetue, alegându-mi ca motto pentru această sărbătoare: Iată vin Doamne să împlinesc voinţa Ta.
De fapt această voinţă a lui Dumnezeu am încercat s-o împlinesc mereu şi încerc s-o împlinesc şi astăzi.
Am trăit şi activat în diferite comunităţi, la Caransebeş, Timişoara şi Lipova. Între anii 2007-2012 am avut bucuria să lucrez ca Referent de Tineret pentru Dieceza de Timişoara. Au fost ani frumoşi, ani de dăruire, ani de comuniune şi de trăire profundă. Împreună cu tinerii ne-am bucurat, ne-am rugat, am lucrat şi l-am căutat pe Dumnezeu. Am desfăşurat mai multe activităţi în decursul acestor ani, dar am vrut să pun accent pe munca cu tinerii, pentru că împreună cu mulţi dintre ei, şi nu numai, am făcut mulţi paşi spre Maica Harurilor, participând de mai multe ori la pelerinajul pe jos la Maria Radna. Timpul pe care l-am trăit în Congregaţie, activând în diferite comunităţi a fost un timp de binecuvântare şi har, un timp de încercare şi provocare, de creştere şi maturizare, atât pe plan spiritual, cât şi pe plan uman. Formarea mea nu s-a terminat, ci fiecare zi îmi este dată pentru a deveni aşa cum Dumnezeu m-a creat şi m-a gândit, cu talentele şi limitele mele.
Pace şi bine!

– Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna?
– Prima dată am mers la Maria Radna împreună cu Surorile Franciscane din Caransebeş cândva în anul 1995. Eram în acel timp candidată la surori.

– Ați mers vre-odată în pelerinaj, pe jos, la Radna? Cum ați experimentat acel pelerinaj? De câte ori ați mers pe jos la Radna? Cum v-ați simțit atunci când ați fost primiți și ospătați în comunitățile de pe drum? Sau atunci când ați dormit, pe drumul Dvs., în diverse locuri, inclusiv în biserici?
– Da, am mers de mai multe ori în pelerinaj pe jos la Radna. Prima dată am mers în anul 2001. De atunci şi pâna astăzi am lipsit doar de două ori de la acest pelerinaj. Chiar dacă am participat de mai multe ori la pelerinajul pe jos pot să spun că, de fiecare dată descopăr că putinţa nu stă în voinţa minţii sau în forţa picioarelor. Chiar dacă acest drum de credință, fizic și de rugăciune, al tinerilor din Dieceza de Timişoara, spre Sanctuarul marian din Maria Radna, are o tradiţie şi se organizează de mai mulţi ani, fiecare an, la rândul său, este o provocare nouă, egal dacă am făcut sau nu acest drum înainte. Important este ca atunci când plecăm la drum să avem un ţel unde vrem să ajungem şi astfel cu ajutorul lui Dumnezeu putem învinge toate piedicile şi obstacolele ca să-l atingem. Niciodată dimineaţa când plecăm la drum, nu ştim şi nimic nu ne garantează, în afară de credinţă, că vom putea ajunge până la capăt, la destinaţie… nu ne putem încrede în forţele noastre proprii, ci este Altcineva care ne conduce şi ne poartă atunci când noi nu mai putem.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sper să avem bucuria şi credinţa să facem cât mai multe drumuri, care ne conduc la Mama noastră cerească, la Maica Harurilor de la Maria Radna.

–  Ați întâlnit în decursul anilor, la Radna, diverși pelerini și grupuri de credincioși, fiecare cântând și rugându-se în limba lui. Cum vă raportați la această bogăție de limbi, de tezaure muzicale și de rugăciuni rostite aici?
– În urmă cu 17 ani Congregaţia noastră a deschis o nouă comunitate în oraşul Lipova. Ca soră tânără am avut bucuria şi posibilitatea să fac parte, alături de alte două surori, din această comunitate. Am locuit în oraşul Lipova patru ani de zile. Astfel, pot sa spun că Maria Radna, era cumva „acasă.” A fost frumos să experimentez Maria Radna, nu doar în zile de sărbătoare, zile în care erau mulţi pelerini şi multă gălăgie, ci şi în zile obişnuite. Zile când era linişte şi nu se găsea nici un pelerin, zile când se celebra Sfânta Liturghie doar cu un număr foarte mic de credincioşi. Zile reci, zile călduroase. Am experimentat Maria Radna în toate anotimpurile şi toate culorile ei.
În aceşti ani am întâlnit mulţi pelerini care veneau la Maria Radna şi am participat la multe pelerinaje care se organizau anual. Am aşteptat de multe ori pelerinii croaţi şi nu numai, care treceau prin faţa porţii noastre şi chiar de multe ori i-am găzduit în casa noastră pe unii dintre aceştia.

– Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– Ceea ce îmi va rămâne mereu în memorie şi în inimă este emoţia pe care o simt de fiecare dată atunci când grupul nostru de pelerini intră în Bazilica din Maria Radna, după drumul parcurs pe jos de la Timişoara. Bucuria, mulţumirea şi fericirea nu pot să le descriu în cuvinte. Chiar dacă picioarele de multe ori ne dor, glasurile noastre se înalţă spre Dumnezeu prin cântece de laudă şi de mulţumire prin mijlocirea Sfintei Feciaore Maria, Maica harurilor.

– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Un loc unde mă reîntorc mereu cu drag şi cu mult dor. Un loc unde îl întâlnesc pe Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, mă întâlnesc pe mine, unde întâlnesc oameni cunoscuţi, oameni dragi. Un loc de unde te întorci diferit şi schimbat. Un loc unde Sfânta Fecioară Maria ne aşteaptă mereu pentru a ne oferi harurile şi mângâierile sale de mamă.

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)