Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Mă numesc Marianne Hellstern și sunt născută în localitatea Sântana, judeţul Arad. Acolo trăiesc şi muncesc din noiembrie 1992, ca organist la Parohia Romano-Catolică „Sf. Ana“. Cu trecerea anilor am mai primit şi alte îndatoriri, sunt secretar parohial şi să zic aşa „om bun la toate“ în cadrul comunităţii noastre.

– În calitatea Dumneavoastră de muzician și organist sunteți un cinstitor al Maicii Domnului de la Radna. Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna?
– În Sântana a existat mereu o tradiţie deosebită legată de marele pelerinaj al sătenilor la Maria Radna, în zilele de 23-24 august ale fiecărui an. Copil fiind am participat des la pelerinajele pe jos, împreună cu părinţii, fratele şi bunicii. În seara dinaintea zilei plecării, am avut posibilitate de sf. Spovadă, în biserică. Oamenii stăteau cu răbdare, aşteptând să ajungă la rând. Apoi fiecare mergea la căruţaşul cu care se înţelegea, pentru a lăsa acolo bagajul de drum. Aceste bagaje erau stivuite pe căruţa trasă de cai, căruţa fiind acoperit cu o prelată, astfel încât totul a fost pregătit pentru marele pelerinaj ce avea să înceapă a doua zi. Dis-de-dimineaţă, la ora 4, era celebrată o Sf. Liturghie, cu binecuvântare pentru drum, în biserică, la care participau toţi cei care vroiau să ajungă la Radna. După Liturghie s-a pornit în procesiune spre cimitir, însoţiţi de glasul clopotelor şi de muzica fanfarei. Cei din urmă erau cele 10-15 căruţe. Lângă drumul cimitirului era o cruce şi două capele. Acolo ne-am oprit, ne-am rugat şi cântat, apoi am pornit pe jos traversând câmpiile către Radna. Am avut asupra noastră doar strictul necesar: mâncare şi apă. Căruţele mergeau prin Şiria spre Ghioroc. În Ghioroc am servit prânzul în curtea bisericii, apoi am pornit din nou, traversând dealurile către Radna. La picioarele dealului ne aşteptau căruţele. Acolo, aşa numitele „fete ale Mariei“ au fost îmbrăcate în frumosul lor port, instrumentele muzicale au fost despachetate şi am pornit pe stradă, cu cântec şi rugăciune până la sanctuarul Maria Radna. De regulă ajungeam acolo în jurul orei 17,00-18,00. Am fost întâmpinaţi de preot, s-a celebrat o Sfântă Liturghie şi am sărutat Crucea. După o zi lungă şi obositoare, cu picioarele „grele“, pelerinii s-au dus la locurile de odihnă – închiriate în prealabil, la case din Radna – unde au adus mulţumire lui Dumnezeu cu o rugăciune comună, apoi au adormit adânc.

– Când ați cântat pentru prima dată la Radna, la orgă sau cu pelerinii, în biserică sau pe Calea sf. Cruci? Care a fost sentimentul Dumneavoastră în acele clipe?
– Ca organist, am participat în fiecare an la pelerinajul de la Radna, mai ales începând din 1993. Împreună cu corul din Sântana am cântat şi acompaniat la orgă Sfânta Liturghie celebrată în cinstea Fecioarei Maria.

– Care a fost primul cântec marian cântat, în general? Care este mai aproape de sufletul Dvs.?
– Cântecul meu preferat este ,,O Maria hilf doch mir, sieh es fleht ein Kind zu dir…“ care înseamnă „O, Marie ajută-mă, te imploră copilul Tău…“ La sfârşitul pelerinajelor de la Radna, la grota Fecioarei Maria s-a cântat, ca şi cântec de încheiere ,,O Mutter Maria, wir scheiden von dir“, adică „O Mamă Maria, ne despărţim de Tine.“ Aceste cântece le cânt de fiecare dată cu mare drag, foarte des şi la devoţiunile mariane din luna mai.

– Ați întâlnit în decursul anilor, la Radna, diverși pelerini și grupuri de credincioși, fiecare câtând și rugându-se în limba lui. Cum vă raportați la această bogăție de limbi, de tezaure muzicale și de rugăciuni rostite aici? Desigur ați auzit melodii cântate în alte limbi, dar al căror text vă este cunoscut în limba Dumneavoastră maternă.
– Am fost des la Radna în 15 august şi în 8 septembrie împreună cu pelerinii din Sântana. Atunci sunt foarte mulţi credincioși, de diferite etnii. Cel mai frumos a fost faptul că, prin cântec toţi au vorbit aceeaşi limbă.

– Ați însoțit grupuri de pelerini, în decursul timpului, pe jos sau cu autocarul, trenul sau alte mijloace? Cum vă amintiți acele pelerinaje, experiențele, atmosfera lor?
– În decursul anilor, de când sunt organist, numărul pelerinilor din comunitatea noastră este în continuă scădere, dar nici așa nu ne-am dat bătuți. De aceea, am mers la Radna cu maşina sau cu microbuzul. Dar şi aceste pelerinaje au fost frumoase, deoarece ne-am unit prin rugăciuni şi cântece.

– Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– La multe pelerinaje, cei prezenţi în biserică cântau cântecul ,,Die Glocken verkünden“ adică „Clopotele vestesc“ – fiecare în limba lui. La refren se cânta ca dintr-un glas împreună: „Ave, ave, ave Maria“. A fost foarte emoţionant şi înălţător. Sute de oameni prezenţi au cerut împreună mijlocirea Sfintei Fecioare Maria. Au curs lacrimi de bucurie din ochii multora…

– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Pentru mine Radna este cel mai frumos loc de pelerinaj, care şi sufleteşte mă atinge foarte mult. Este plăcut să vizitezi un loc cunoscut, un loc drag, unde te poţi ruga, cânta, sau doar sta în linişte mulţumind lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dăruit.

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)