Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Maria Stanci – 64 de ani, Arad Șega

– Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna?
– Primul meu pelerinaj la Maria Radna a fost în anul 1963 împreună cu mama mea, după prima mea Sfântă Împărtășanie. Am mers pe jos de la Altsanktanna (Comlăuș) la Maria Radna.

– Ați mers vre-odată în pelerinaj, pe jos, la Radna? Cum ați experimentat acel pelerinaj? De câte ori ați mers pe jos la Radna? Cum v-ați simțit atunci când ați fost primiți și ospătați în comunitățile de pe drum? Sau atunci când ați dormit, pe drumul Dvs., în diverse locuri, inclusiv în biserici?
– În fiecare an, la sfârșitul lunii august, mergeam pe jos, mici și mari, cu pelerinii de la biserica noastră parohială, la Maria Radna. Întotdeauna a fost o mare plăcere pentru mine. Vineri, pe la 4 dimineața, după Sf. Liturghie am pornit și după-amiaza pe la ora 5 am ajuns la biserica de pelerinaj. Pe tot parcursul drumului s-au rostit rugăciuni și s-au intonat frumoase cântece mariane. În drum spre Maria Radna am fost întotdeauna întâmpinați cu căldură de către locuitorii satelor prin care am trecut. Ei ne-au adus apă rece să ne potolim setea. În Ghioroc am fost așteptați de către parohul locului în biserică și după o scurtă devoțiune ne-a binecuvântat, ca să continuăm cu ajutorul lui Dumnezeu lungul nostru pelerinaj peste munte.
Cea mai mare bucurie am avut-o când am ajuns la Radna în procesiune, cu crucea de pelerinaj în față și însoțiți de fanfară, am urcat treptele către biserică și am cântat „Wunderschön Prächtige“. Preotul franciscan de acolo ne-a întâmpinat la intrarea bisericii, iar noi am intrat în bazilică intonând „Großer Gott wir loben dich”. Toată oboseala și osteneala au fost uitate pentru că știam că Maria ne așteaptă ca o mamă cu brațele deschise. M-am simțit în siguranță, ca acasă, alături de mama mea.
Sâmbăta era mereu celebrată o Sf. Liturghie solemnă, urmată de devoțiunea Calea Crucii și alte devoțiuni până seara. Duminica, după Sf. Liturghie și după ce ne-am luat rămas bun în fața Capelei Lourdes, ne-am întors acasă întăriți în credință cu promisiunea de a ne reîntoarce cândva la Radna.
De fiecare dată au fost trei zile frumoase de rugăciune și întărire sufletească și așteptam cu nerăbdare, ca acest lucru să se repete în anul următor.

– Ați întâlnit în decursul anilor, la Radna, diverși pelerini și grupuri de credincioși, fiecare cântând și rugându-se în limba lui. Cum vă raportați la această bogăție de limbi, de tezaure muzicale și de rugăciuni rostite aici?
– În copilăria și tinerețea mea la sfârșitul lunii august veneau în general doar pelerini germani din Banat la Maria Radna, dar am fost întotdeauna foarte impresionați când au venit cântând și rugându-se în limba lor maternă și procesiuni de alte naționalități. Chiar și după schimbările din ’89, am mers foarte des pe jos la Maria Radna împreună cu soțul și copiii mei; ultimul meu pelerinaj pe jos a fost acum aproximativ 20 de ani. Noi, un grup de aproximativ 25-30 de persoane, am mers în pelerinaj la Maria Radna din Arad, mai exact din cartierul Micălaca. Chiar și acum mă duc cel puțin o dată pe an, cu ocazia pelerinajul credincioșilor germani la Maria Radna, cu comunitatea din Arad-Sega, de care aparțin.

– Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– Toate pelerinajele mele au fost speciale și vor rămâne amintiri plăcute. Îmi amintesc în mod deosebit de o experiență pe care am avut-o când ne rugam și cântam într-o noapte în biserică și am avut senzația că tot corul ceresc de îngeri cânta împreună cu noi.

– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Maria Radna este pentru mine un loc de refugiu, un loc de liniște și rugăciune, un loc în care îți poți descărca toate grijile și nevoile și apoi să mergi acasă consolat și întărit sufletește.
(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)