Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Pr. Nikola Lauš este originar din Lupac, absolvent al Institutului Teologic Universitar Romano-Catolic din Alba-Iulia, a fost hirotonit întru preot în iunie 2005. A activat ca secretar episcopal între anii 2005 și 2011, când a fost numit econom diecezan. În anul 2013 a fost promovat în funcţia de cancelar episcopal, păstrând totodată şi funcţia de econom. Din anul 2014 este numit canonic, membru al Capitlului Catedral. În cadrul proiectului de restaurare și renovare a Complexului de la Maria-Radna a îndeplinit funcția de responsabil delegat din partea Episcopiei, poziție din care a coordonat lucrările pe toată durata lor. Totodată, începând din 2017 este responsabil delegat din partea Episcopiei pentru proiectul de renovare și restaurare a Domului Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timișoara.

– Părinte Lauš, sunteți un cinstitor al Maicii Domnului de la Radna. Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna?
– Dacă nu mă înșeală memoria (și împlinind anul acesta o vârsta rotundă s-ar putea să nu mai stau atât de bine la acest capitol), cred că prima data am mers pe la vârsta de 5 ani, oricum în timp ce eram la grădiniță. Cu bucurie îmi amintesc de faptul că bunica a fost cea care m-a luat cu ea pentru pelerinajul din 14-15 august, cu ocazia solemnității Adormirii Maicii Domnului. Multe detalii nu-mi aduc aminte, dar foarte clar îmi amintesc dorința care exista în mine să merg într-un astfel de pelerinaj. Auzind în familie și în sat și tot povestindu-se despre acest loc binecuvântat, abia am așteptat momentul în care să merg și eu. Astfel că având-o alături pe bunica, am plecat entuziasmat cu trenul din Reșița spre Timișoara și din Timișoara spre Radna. Sigur că drumul nu a fost tocmai unul scurt pe vremea aceea neavând posibilitatea de a ne deplasa cu mașina, dar nu a contat decât emoția și bucuria că în sfârșit urma să ajung și eu la Maria Radna. Iar când am ajuns, rețin faptul că bunica începuse să-mi arate icoanele sfinte de pe hol și mi-a rămas în minte imaginea pictată cu cerul și iadul care se afla aproape de intrare. Practic, mă pot numi binecuvântat că încă din copilărie am avut privilegiul și bucuria să fiu aproape de acest loc de har. Și pentru aceasta Îi mulțumesc în primul rând bunului Dumnezeu dar și familiei care m-a îndrumat și m-a crescut în spirit de credință și evlavie.

– În anii trecuți ați coordonat proiectul european de renovare a bazilicii și a complexului monastic de la Maria-Radna. Cum vă amintiți această perioadă, perioada de pregătire de dinaintea binecuvântării lucrărilor de renovare, munca de început și promovare a locului de pelerinaj, precum și toate celelalte evenimente?
– Din aceeași bunătate a lui Dumnezeu, am avut ocazia să fiu implicat în acest proiect atât de important și semnificativ pentru dieceza noastră. Fiind destul de recent, sunt multe amintiri legate de acest proiect dar trebuie să recunosc faptul că nu a fost o perioadă tocmai ușoară. Mai ales la început am perceput ca fiind un obiectiv dificil de realizat, întrucât nu știam cum vor decurge lucrurile, fiind primul proiect al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, cu finanțare din fonduri europene. Un proiect extrem de complex și vast, pe durata căruia a fost nevoie de adaptare continuă la diverse situații neprevăzute. De fapt întregul proces de implementare a necesitat căutarea continuă de soluții variate și de rezolvări la chestiuni nu întotdeauna facile. Dar privind acum în urmă nu mă pot gândi decât cu bucurie la acea perioada și cu multă recunoștință față de Dumnezeu care a fost adevăratul coordonator de proiect și față de Mama cerească și sfântă, supervizoarea cea mai eficientă. Mă gândesc cu multă bucurie nu doar la poiectul în sine care a ajuns la bun sfârșit, slavă Domnului, ci la ceea ce s-a realizat prin reabilitarea întregului complex și ansamblu mănăstiresc. Și această reabilitare nu vine decât să scoată în evidență frumusețea bisericii și astfel, omul să întrevadă un strop din frumusețea și strălucirea lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, cu o deosebită recunoștință mă gândesc la întregul sprijin al părintelui episcop emerit Martin Roos, la aportul adus în concretizarea acestui proiect atât de măreț și la toată susținerea de care a dat dovadă în perioada de renovare și nu numai. Fără ajutorul, implicarea, interesul și strădania permanentă a episcopului nostru emerit nu cred că lucrurile ar fi arătat astăzi la fel. De aceea Îl rog pe Tatăl ceresc ca El să-l răsplătească și să-l ocrotească în continuare cu harurile Sale.

– Ați întâlnit în decursul anilor diverși pelerini și oaspeți, grupuri de credincioși. Știm că credincioșii croați/ carașoveni vin și pe jos la Radna. Ați participat vre-odată la un pelerinaj pe jos? Cum a fost această experiență?
– La foarte multe am participat ca și copil mic, așteptând procesiunea de pelerini care ajungeau din satele croate. De mic mergeam și eu la Radna dar nu pe jos. Începând din liceu am început pelerinajele pe jos. Era o experiență frumoasă și bogată, o ocazie de a învăța multe, îndeosebi de la persoane vârstnice. Pot spune că aceste evenimente erau pelerinaje de educare, de formare în credință și în practicarea și trăirea ei cu evlavie. Ni se explica cum să mergem, cum să ne rugăm, cum să cântăm și cum să avem grijă și să fim atenți la modul în care parcurgem acest pelerinaj. Credincioșii vârstnici din grup ne aminteau că nu mergem în pelerinaj ca să vorbim.

– Ce planuri de viitor aveți pentru Maria-Radna și pentru Cladova? Am înțeles că doriți să dezvoltați atât partea spiritual-pastorală, cât și cea turistică, culinară, dar și de programe spirituale pentru tineri și adulți.

– Planurile au fost poate mai multe în lunile trecute, atunci când țara noastră și lumea întreagă nu-și imagina că vom parcurge o asemenea perioadă, o pandemie mondială. Dar acest lucru nu înseamnă că ne pierdem încrederea pentru ce va veni în viitor, pentru că știm că Dumnezeu este cu noi astăzi, mâine și întotdeauna, orice s-ar întâmpla. Chiar dacă momentan nu există scheme concrete sau planuri exacte, există totuși idei și dorințe. În acest sens, pot spune că se dorește ca în viitor întregul complex de la Maria Radna să se poată auto-finanța, muzeul să fie un punct de atracție continuă, să se amenajeze mai multe camere de oaspeți și să se organizeze diverse întâlniri, conferințe sau alte manifestări diferite a căror gazdă primitoare să fie armoniosul ansamblu de la Maria Radna. În ceea ce privește Cladova, aici există deja o casă cu mai multe camere, casă unde există posibilitatea creării unor locuri suplimentare de cazare pentru tinerii care vin la Maria Radna. Sau, cine știe, poate chiar pentru organizarea de exerciții spirituale sau zile de reculegere.
Din punct de vedere al părții turistice sau culinare sigur că ne putem gândi ce frumos ar fi să putem organiza în viitorul apropiat diverse târguri cum ar fi cel de Crăciun (realizat deja odată) sau cel de Paști. Dar deocamdată ne rezumăm la stadiul de idei și de concepte, sperând într-o posibilitate de materializare cât mai curând.
Oricare ar fi direcțiile pe care ne-am concentra, cred că important este să promovăm Maria Radna și să valorificăm din plin bogăția acestui loc, să încercăm să o ridicăm la adevărata ei valoare și indiferent din ce punct de vedere se va dezvolta, pentru cei care vin aici să fie într-adevăr un loc de întâlnire cu Dumnezeu și cu Maica sfântă, un spațiu unde inima omului se apropie de cer. Căci până la urmă scopul final al persoanei umane acesta este și anume mântuirea sufletului și dobândirea împărăției veșnice. Toate năzuințele, activitățile, eforturile și dorințele noastre trebuie să se îndrepte în esență spre acest țel suprem pentru care am fost creați de Părintele atotputernic.

–  Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– Ar fi mai multe, dar ca să punctez doar câte o amintire din 2 etape diferite ale vieții mele aș enumera:
– ca și copil: când mergeam cu bunica, îmi amintesc de impactul resimțit atunci când am intrat prima dată pe coridor, în stânga bisericii, acolo unde se aflau așezate pe perete diverse icoane și tablouri sfinte. Mă uitam fascinat la ele și îmi amintesc că era un tablou care ilustra raiul și iadul și care m-a marcat în acele momente destul de puternic.
– ca și preot: o amintire deosebită care mi-a rămas în suflet a fost prezența la Maria Radna în anul 2015, cu ocazia binecuvântării lucrărilor de renovare, a regretatului cardinal Joachim Meisner. O prezență caldă, un slujitor luminos care întruchipa bunătate, un păstor cu o credință profundă și care exprima cu claritate și fără compromis învățăturile și adevărurile bisericii noastre. Nu pot să nu-I mulțumesc Domnului că mi-a oferit șansa de a trăi asemenea momente emoționante și de a întâlni astfel de persoane care-ți rămân întipărite în memorie și în suflet și care marchează cumva formarea ta ca și creștin.

– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Este greu de descris. Pot spune că alături de Dom, catedrala noastră romano-catolică din Timișoara și de biserica din satul meu natal, Maria Radna repezintă o adevărată casă pentru sufletul meu și pentru credința mea, locul de liniște aparte și de spiritualitate profundă, un refugiu unic pentru inima mea, un loc cu totul special care face parte din viața mea, unde îmi încarc bateriile sufletești și în care întâlnirea cu bunul Dumnezeu și cu Mama mea cerească Sfânta Fecioară Maria dobândește valențe supranaturale și prinde contur real. Maria Radna este bucurie și bogăție interioară pentru mine, este pace și comoară prețioasă în viața mea, este darul Domnului și una dintre cele mai frumoase binecuvântări primite de la Părintele Creator în această viață. Lui I se cuvine toată cinstea și mulțumirea pentru tot ce înseamnă Maria Radna pentru mine și cred că pentru fiecare dintre noi.
(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)