Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.

Mă numesc Astrid Schriffert, am 22 de ani, originară din Arad şi în prezent sunt studentă în Timişoara. În copilărie am făcut parte din grupul de tineret din Parohia Arad-Şega. Acolo am aflat mai multe despre Maria Radna şi sper ca tot mai mulţi oameni să cunoască acest minunat loc de pelerinaj.

– Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt? Cu cine ați mers pentru prima dată la Radna?
– Radna am vizitat-o pentru prima oară împreună cu părinţii mei. Nu era zi de sărbătoare, îmi amintesc că era linişte şi am fost doar noi acolo. Mama mi-a povestit multe despre biserică: cum a ars prima bisericuţă, iar icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus au rămas nevătămată şi cum copitele calului unui Paşă au rămas „întipărite” în piatra aflată azi pe peretele bisericii. Liniştea şi natura de pe dealul din spatele bisericii m-au mişcat întotdeauna. Chiar de aceea, îmi place să parcurg Calea Crucii, singură. Localitatea Radna a trecut prin multe necazuri, calamităţi, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu a reuşit tot timpul „să iasă la lumină“. Aici am participat la numeroase întâlniri de ministranţi, întâlniri când acest minunat loc de pelerinaj s-a umplut cu atât de multe zâmbete…

– Ați mers vre-odată în pelerinaj, pe jos, la Radna? Cum ați experimentat acel pelerinaj? De câte ori ați mers pe jos la Radna? Cum v-ați simțit atunci când ați fost primiți și ospătați în comunitățile de pe drum? Sau atunci când ați dormit, pe drumul Dvs., în diverse locuri, inclusiv în biserici?
– Am participat la trei pelerinaje pe jos împreună cu grupul de tineret din Timişoara. Recunosc, niciodată nu a fost uşor şi am oferit drumul ca jertfă adusă Fecioarei Maria. Pe drum am cântat şi ne-am rugat – şi asta ne-a dat putere şi ne-a întărit. La parohiile unde ne-am oprit pentru a ne odihni puţin, am fost primiţi cu mare bucurie, ne-au servit cu apă şi prăjituri. Se putea observa şi în ochii acestor credincioşi, că au avut multă speranţă în drumul şi în sacrificiul nostru. Şi ulterior doresc să le mulţumesc pentru tot ce ne-au oferit, mai ales pentru rugăciuni şi încurajare. Dormitul în biserică, pe podea poate părea ciudat, chiar comic, dar până la urmă este CASA LUI DUMNEZEU.

– Ați întâlnit în decursul anilor, la Radna, diverși pelerini și grupuri de credincioși, fiecare cântând și rugându-se în limba lui. Cum vă raportați la această bogăție de limbi, de tezaure muzicale și de rugăciuni rostite aici?
– Dieceza noastră este foarte bogată în limbi, etnii, tradiții. Întotdeauna mă bucur, când la sărbătorile mari întâlnesc la Radna credincioşi de diferite naţionalităţi. Şi în cercul meu de prieteni există tineri de diferite naţionalităţi şi cu drag învăţăm unii de la alţii: fiecare se roagă în limba lui şi cu toţii ne rugăm împreună. După părerea mea, aceasta reprezintă bogăţia Diecezei noastre.

– Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– Îmi aduc aminte de primul meu pelerinaj pe jos, când după drumul aproape parcurs am fost foarte obosită, abia puteam merge şi mă dureau genunchii. Dar când am văzut biserica din Radna, parcă am simţit o mare energie şi plină de speranţă, am primit putere să-mi continui drumul. Atunci am realizat, că a meritat oboseala…

– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Maria Radna este un loc special pentru mine. Natura, care îmi vorbeşte prin linişte şi speranţa, care străluceşte din fiecare colţ al bisericii mă readuce de fiecare dată în acest minunat loc de pelerinaj.

– Vă mulțumim foarte frumos pentru interviul acordat și pentru gândurile împărtășite!

(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)