Maria Radna sărbătorește anul acesta un dublu jubileu: 500 de ani de la ridicarea primei bisericuțe pe dealul viilor, pe locul bisericii actuale, dar și 200 de ani de la consacrarea bazilicii, de către arhiepiscopul de Esztergom, Alexander Rudnay. Deși condițiile epidemice nu permit mari serbări, totuși momentul nu poate rămâne nemarcat.
Întâmplările vremurilor de demult sunt păstrate în cronici; despre evenimentele trecutului apropiat și al prezentului relatează în cel mai autentic mod martorii oculari. În cele ce urmează vorbesc ei: slujitori ai lui Dumnezeu, păstori ai Bisericii, oameni în vârstă fideli credinței lor, tineri care cresc în credință, păstrătorii tradițiilor și sărbătorilor noastre, precum și pelerini ai sanctuarului marian multisecular, Maria Radna. Oameni ale căror vieți cunosc clipe și experiențe deosebite, legate de această biserică a Sf. Fecioare Maria.
Pr. Gábor Czank este originar din dieceza noastră, respectiv cu rădăcini și legături de prietenie în Arad-Șega, Pecica, Turnu și Iratoș. A urmat Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum, la Timișoara, între 1994-1998, după care și-a început studiile teologice la Alba Iulia, pe care le-a încheiat la Seghedin, fiind sfințit preot pentru dieceza soră, de Szeged-Csanád. Părintele Czank a activat un timp la Makó, dar menține permanent frumoase contacte cu preoții și comunitățile din Dieceza sa de origine și se află în legătură cu noi, ajutându-ne adesea și în munca de presă. Actualmente este paroh la Gyomaendrőd, îngrijindu-se spiritual și de încă alte trei comunități. Este cunoscut printre prietenii de pe facebook și pentru frumoasele desene naive, realizate cu ani în urmă, din viața și credința catolică a credincioșilor germani și maghiari din Banat, de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, dar și prin pietatea sa pentru Sf. Fecioară Maria și față de sanctuarele de la Radna și Ciclova…
– Părinte Czank, sunteți un cinstitor al Maicii Domnului de la Radna. Care este prima Dumneavoastră amintire, din copilărie, legată de acest loc sfânt?
– În primul rând, îi salut cu drag pe cititorii acestui interviu și vă mulțumesc că v-ați gândit la mine în legătură cu împărtășirea amintirilor mele despre Maria Radna. Din câte îmi amintesc, a fost prin anii 1987 sau 1988: am plecat de la Turnu, unde am fost în vacanță la bunici. M-am dus cu bunica. Pelerinajele din acea vreme erau interesante… Sistemul comunist era încă în plină forță, așa că închirierea unui autocar cu motivul „Pelerinaj la Radna“ era absolut de neconceput. Prin urmare, CAP-ul (Cooperativa Agricolă de Producţie) local a organizat de Sf. Rusalii, de 15 august sau 8 septembrie excursii la Băile Lipova, în statiunea balneoclimaterică. Desigur, asta însemna că mergeam la Radna…
– Cum vă amintiți pelerinajele ce aveau loc în timpul comunismului? Cum credeți că s-a păstrat în sufletele credincioșilor noștri legătura cu Maria Radna?
– În timpul comunismului nu a fost deloc ușor să organizezi pelerinaje, deoarece din localitățile în care nu exista gară, era imposibilă călătoria cu trenul. Și nu a fost ușor nici închirierea unui autocar, dar întotdeauna s-a rezolvat cumva. Pe nota de comandă se trecea „Excursie la ruinele cetății Şoimoş“ sau „Excursie la stațiunea balneară din Lipova“, însă până la urmă autocarul a virat întotdeauna de pe drumul principal către biserica de pelerinaj din Radna. Desigur, s-a mai întâmplat ca pelerinii să nu ajungă acolo. Odată, vreo două autocare au pornit din Pecica, iar un milițian, când a văzut că pe autocar ducem cu noi cruce bisericească și steaguri, toată lumea având buchete de flori și rozariu în jurul gâtului, la jumătatea drumului a întors vehiculele înapoi. „Milițianul” și-a dat seama repede că probabil nu la băile termale din Lipova vrem să mergem cu steagurile de procesiune. Totuși, îmi aduc aminte că, în ciuda interdicțiilor, la acea vreme au venit mai mulți pelerini la Radna. Mai ales din satele germane cu credincioși foarte fideli, cum era Glogovaț (azi Vladimirescu), Aradu Nou și Sântana au venit pe jos grupuri foarte numeroase cu fanfară și steaguri. În grupuri la fel de numeroase au venit întotdeauna și bulgarii din Vinga și Dudeștii Vechi, iar pelerinii croați din Carașova au impresionat de fiecare dată cu costumele lor populare brodate și cu baticurile dantelate.
– Ați crescut spiritual ani îndelungați în preajma unor preoți cu o spiritualitate mariană profundă. Cum se raportau ei la Maria Radna și cum v-au insuflat și Dumneavoastră legătura cu acest sanctuar?
– Dintre preoți i-aș menționa pe Pr. József Heinrich, Pr. Árpád Király și Pr. Ferenc Czeglédi. Am crescut sub ochii lor în preajma altarului și de aici am pornit pe drumul care m-a dus către preoție. Toți trei sunt preoți care o cinstesc profund pe Maica Domnului, astfel, copil fiind, rugăciunea Sf. Rozariu, diversele litanii mariane, novenele, devoțiunile mi-au „îmbibat“ sufletul, deoarece nu numai la credincioșii noștri bănățeni am putut vedea venerarea profundă a Sf. Fecioare Maria, această spiritualitate au reprezentat-o și au propovăduit-o și preoții noștri.
– Sunteți un preot cu rădăcini bănățene, atât maghiare, cât și germane. Cum a influențat această origine și spiritualitate cinstirea Dvs. vis-a-vis de sf. Fec. Maria, inclusiv legătura cu Maria Radna (chiar peste granițe), cu devoțiunile și cu pelerinajele mariane din parohiile Dumnevoastră, din Ungaria?
– Într-adevăr, familia mea este din ambele părți catolică fidelă și cinstitoare a Maicii Domnului. Aproape toți membrii au făcut parte din grupul Sf. Rozariu, eu alăturându-mă acestui grup la vârsta de 13 ani. Astfel, spiritualitatea mariană pe care am menționat-o în legătură cu preoții noștri am trăit-o și noi neîntrerupt acasă. Ca aproape fiecare familie din Banat, și noi am avut un „altar de casă“ cu statuia Maicii Domnului, în fața căreia am aprins lumânări de sărbători. Când în anii studenției la teologie m-am stabilit în partea ungară a străvechii Dieceze de Cenad, după hirotonirea mea întru preot, întotdeauna am ajuns în localități în care se păstra o legătură strânsă cu Radna, mai ales în anii de dinainte de 1920. În anul diaconatului am fost la Békéscsaba, iar slovacii de acolo mergeau mereu în număr mare la Radna, pe jos. La marginea orașului se află și în ziua de azi frumosul crucifix numit „Crucea Radnei“, deoarece pelerinii întotdeauna de aici porneau către Maria Radna. Apoi am devenit capelan în Békésszentandrás, unde de asemenea s-a păstrat vie în amintire pelerinajele la Radna, pe acea vreme ei mergând împreună cu pelerinii din Kunszentmárton. După anii în care am slujit ca și capelan am fost transferat în calitate de paroh la Újkígyós; locuitorii acestui sat au fost de asemenea pelerini faimoși de Radna, pe palierul scărilor bisericii, există și acum crucea ridicată de această comunitate, care acum câțiva ani a fost renovată. De aici am fost mutat ca paroh la Makó. Cei din Makó au o stație pe Calea Crucii, ceea ce arată, de asemenea, legătura lor cu acest loc de pelerinaj. În final, deja de opt ani slujesc la Endrőd (Gyomaendrőd) – în biserica din localitate până în ziua de azi păstrăm acel steag de procesiune, pe care strămoșii l-au luat cu ei în pelerinaj la Radna, totodată și cei din Endrőd au o stație pe Calea Crucii. Așa că la fiecare dintre parohiile unde am slujit până acum, credincioșii au primit cu bucurie inițiativa mea de a reînvia tradiția pelerinajelor la Radna, pentru că din povestirile părinților și ale bunicilor le era cunoscut acest nume. Astfel că, în fiecare dintre parohiile menționate, am organizat anual pelerinaj la Radna.
– Atmosfera pelerinajelor la Maria Radna este una specială, uneori deosebit de variată. Care a fost episodul care v-a rămas în memorie, care v-a impresionat de la unul dintre aceste pelerinaje?
– Fiecare pelerinaj la Radna are propriile sale momente frumoase. Scene impresionante, grupuri de pelerini care cântă frumos, Sf. Liturghii înălțătoare în biserică. Personal, una dintre cele mai frumoase experiențe ale mele a fost când în anul 1992 m-am dus în pelerinaj la Radna împreună cu tatăl meu, cu ocazia ridicării bisericii de pelerinaj la rang de basilica minor de către Sf. Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea. A fost o sărbătoare emoționantă. Tatăl meu mi-a cumpărat acolo o iconiță pe atunci standard alb-negru, pe care o păstrez și astăzi în breviar.
– Ce reprezintă Maria Radna pentru Dumneavoastră?
– Sf. Fecioare Maria de la Radna îi datorez și îi mulțumesc pentru vocația mea de preot. Pelerinajele din vremea copilăriei, profunda credință a poporului nostru bănățean experimentată acolo m-au ajutat în drumul meu spre altar. În timp ce mai erau în viață frații Harnisch, Pater Ernst și Pater Placidus, în după-amiaza pelerinajelor, cu ocazia vesperelor ei le-au arătat credincioșilor inima arhiepiscopului-primat Rudnay, păstrată lângă altarul Sf. Ana într-un recipient de sticlă. Când am fost copil, am hotărât să dispun ca și inima mea să fie îngropată la Radna… Astăzi știu deja că acest lucru nu ar fi posibil, în schimb, ca și student la teologie, am decis că, dacă ajung să fiu hirotonit, prima mea Sf. Liturghie o voi celebra la altarul Sf. Fecioare din Radna din mulțumire. Asta s-a și întâmplat. Am fost hirotonit întru preot la Szeged pe 18 iunie 2005, iar a doua zi am venit acasă, și în după-amiaza zilei am celebrat prima Sf. Liturghie la altarul de marmură albă din Radna, în liniște completă, în biserica goală. A fost prezent numai preotul meu paroh, Pr. Ferenc Czeglédi. Această primă Sf. Liturghie pe care am celebrat-o din mulțumire la altarul Maicii Domnului de la Radna cel mai probabil va rămâne una dintre cele mai frumoase și decisive amintiri din viața mea. Cred că acest lucru dezvăluie tot despre ceea ce înseamnă pentru mine Maria Radna.
(Interviu realizat de Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara)