Congresul Euharistic Internațional de la Budapesta a fost pentru mine o experiență spirituală și comunitară de neuitat. Și membrii grupului nostru, alcătuit din 52 de credincioși, pe care i-am putut însoți cu încă doi confrați în preoție, au spus la fel.
M-au atins și evenimentele mari, spectaculoase, precum Ziua Familiei pe Insula Sf. Margareta, uriașa procesiune euharistică de pe străzile Budapestei sau Sf. Liturghie celebrată de către Sf. Părinte Papa Francisc. Acum, însă, nu vreau să atrag atenția asupra acestor evenimente spectaculoase, ci mai degrabă asupra acelor gesturi mici, care erau rezultatul celor întâmplate în adâncul sufletelor oamenilor și care s-au manifestat către ceilalți. Mulți nu doar au vorbit despre Euharistie, ci au trăit-o. Pentru mine, acest lucru a fost deosebit de frumos. Aș menționa doar câteva dintre aceste „scântei de lumină” spirituale. De exemplu, deschiderea plină de iubire față de noi a preotului paroh al Bisericii Sf. Ana din Budapesta. Sau primirea unei lumânări aprinse de la unul dintre preoții mai în vârstă în timpul procesiunii cu lumânări, pentru că a mea s-a stins. Menționez că mi-a dat-o pe a lui. Sau răbdarea și amabilitatea voluntarilor atunci când unii membri ai grupului au ajuns târziu la Sf. Liturghie cu Papa.
Aceste mici gesturi pentru mine reflectau faptul că, dincolo de evenimentele spectaculoase, emoționante și frumoase, Isus a trăit și a lucrat adânc în sufletele oamenilor. Congresul Euharistic Internațional m-a întărit în a mă hrăni sufletește din Euharistie, astfel încât să pot trăi în mod „euharistic” și devotat în viața de zi cu zi.
Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar episcopal
