Comunitatea romano-catolică din Peregu Mare, jud. Arad și-a marcat hramul bisericii sale cu ocazia comemorării liturgice a Sfintei Tereza de Ávila, pe 15 octombrie. În urmă cu 144 de ani, biserica romano-catolică satului a fost construită de către și pentru credincioșii germani de atunci, dar care nu erau șvabi bănățeni. Se spune că primii coloniști din ceea ce astăzi se numește Németpereg/Velký Pereg/Peregu Mare/Großpereg sau Deutschpereg, care vorbeau limba germană, au trăit pe aceste pământuri cu mult înainte de colonizarea Banatului, mai precis încă înainte de eliberarea de sub turci. Urmele lor nu au străbătut prea mult peste secole, însă strămoșii catolicilor germani de azi – în jur de 50 de suflete – au venit abia acum un veac și jumătate din Austria Inferioară. Pentru ei și cu ei, Forumul Democrat al Germanilor din Arad a organizat și în acest an sărbătoarea hramului bisericii – Kirchweih-ul.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de parohul romano-catolic din Nadlak/Nădlac, Pr. Demeter Salman, împreună cu preotul greco-catolic al parohiei slovaco-rutene din localitate, Pr. Vasile Bojcsuk, cu catolicii din sat, dar și cu asistența pastorului evanghelic Iaroslav Kalousek. Astfel, s-au rostit rugăciuni în română, germană, slovacă, maghiară și în latină. Înainte de Liturghie, au fost cântate cântece mariane de către sacristana Helmine Hampel, în vârstă de 81 de ani, care a împodobit biserica cu flori minunate cu ocazia acestei sărbători. La slujbă au participat tineri din ansamblurile de dans și port popular Banat-Ja din Aradul Nou și Sântana, în costumele tradiționale pregătite cu grijă pentru hramul bisericii. Amintim însă, dintre toți participanții un cuplu de tineri din Peregu Mare, îmbrăcați în dirndl și costum, așa numiții „recruți“ ai acestui an. În trecut, așa erau numiți tinerii de 19 ani care, cu puțin timp înainte de a începe serviciul militar, participau la o paradă în sat, fiind cu noscuți sub numele de Kirchweihjugend. Cuplul a făcut acest lucru pentru a doua oară în acest an, după ce au participat în costumul tradițional al rutenilor greco-catolici la hramul acestei comunități, la începutul lunii octombrie. O altă particularitate în Peregu Mare este că aici nu se păstrează mănunchiul de rozmarin ca buchet, ci ca o legătură verde, într-o găleată, pe care se notează de fiecare dată anul în curs. În acest an însă, tinerii participanți la hram nu au mărșăluit cu rozmarinul prin sat, în mod tradițional, ci s-au adăpostit în Căminul Cultural, pe o ploaie torențială, pentru a nu deteriora costumele și instrumentele sărbătorești. Muzicienii din Peregu Mare au cântat atât în stradă, cât și în căminul cultural pentru marșuri și dansuri, de care sătenii sunt deosebit de mândri. În biserică, la sfârșitul Liturghiei, comunitatea a intitulat cântecul „Kein schöner Land”, la îndemnul preotului, textul acestui cântec vorbind de fraternitate și pace.
Perechile în costume tradiționale din Arad și Sântana au prezentat apoi mai multe dansuri pe scena mică, dar decorată festiv, primind aplauze admirative. Din când în când, s-a auzit puternic aclamația: „Buwe, was han mer heit? – Kerweih!” însoțită de aplauze.
În Peregu Mare nu prea au existat costume de hram asemenea altor sate, dar au existat dirndl tiroleze, mărturisește Richard Schäfer, singurul localnic în lederhosen prezent la sărbătoare. Împreună cu alți tineri, el a ridicat bradul de Kirchweih cu un mănunchi de liliac și panglici colorate pe un trunchi înalt, de brad, pictat în culori, în stânga bisericii romano-catolice, cu o zi înainte de hram. În timpul sărbătorii, Richard era ocupat cu rânduirea multor aspecte organizatorice. Cu sprijinul financiar al Departamentului de Relații Interetnice, a fost organizată cina, s-a pregătit totul, chiar de către săteni, care au servit oaspeții într-un mod prietenos și festiv.
Veselia hramului, cu tineri și bătrâni, cu primarul, preoții și pastorii, dar și cu invitații, a continuat multilingv până târziu în seara de duminică în Peregu Mare, așa cum se cuvine acestei Europe în miniatură, așa cum se dorește a fi Peregu Mare.
Friedrich Szebrag, pe site-ul web al Asociației Germanilor din Peregu Mare (Heimatortsgemeinschaft Deutschpereg) descrie astfel istoria acestei așezări germane, în prezent destul de mică: „Satul a fost menționat pentru prima dată într-un document din 1241. Rogerius, un vestit canonic din Oradea, a menționat satul Perg în lucrarea sa „Carmen miserabile” cu ocazia invaziei tătare. Variante ale toponimului de-a lungul anilor au fost Mognu Villa Perg (1241), Perek (1320 și 1520), Nagy Pereg (1828-1851). Alte forme ale numelui localității au fost Beregh, Perek, Füperek, Puszta Nagy-Beregh, Deutschpereg, Nemethpereg.
Sub domnia împăratului Franz Josef I, în 1852 a fost înființată comuna de azi, Peregu Mare. Așezarea germanilor a avut loc în 1852, când s-au stabilit 189 de familii din Austria Inferioară și Austria Superioară. În 1864, li s-au alăturat noi familii din sudul Moraviei și din Boemia. După împărțirea Banatului, ca urmare a Tratatului de la Trianon, Peregu Mare a revenit Regatului României. La început se chema Peregu German, iar apoi Peregu Mare (până astăzi) a fost denumirea oficială. Așezarea era renumită pentru creșterea cailor. De aceea, a fost numit și „Micul Mezöhegyes”, după faimosul armăsar maghiar. Atât armata maghiară, cât și cea română cumpărau cai din această comună pentru cavaleria și artileria lor, de pe meleagurile Banatului. Germanii emigrați în Germania au marcat și ei hramul bisericii din patria lor, la distanță, la Nürnberg, la 7 octombrie.
Astrid Weisz
Apărut în Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Anul 31 /Nr. 7687 București, Vineri, 20 octombrie 2023, p. 6.