Ziua a III-a – Încredinţare în voinţa lui Dumnezeu
Sf. Familie – Pictură pe altarul principal din biserica romano-catolică din Giarmata, filială a Parohiei Dumbrăvița
„Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosíf, fiul lui Davíd, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuél!”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. Trezindu-se din somn, Iosíf a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui.” (Mt 1,20-24)
Sfinte Iosife, bărbat după inima lui Dumnezeu, model desăvârşit de încredinţare în voinţa lui Dumnezeu, cât de departe sunt eu de acele simţăminte care umpleau inima ta! Dacă aş avea măcar în parte acea speranţă neclintită, pe care o aveai tu în Dumnezeu, nu aş fi doborât de cea mai mică împotrivire. În fiecare zi numesc pe Dumnezeu „Tatăl meu” şi-i spun că sper în el. Dar vai! Cea mai mică încercare mă face să-mi pierd curajul şi să fiu abătut.
Preaiubitul meu ocrotitor, căruia Isus şi Maria nu-i pot refuza nimic, dobândeşte-mi acea supunere totală faţă de voinţa lui Dumnezeu, supunere care nu urmăreşte altceva decât să-l iubească şi să-l slujească. Dobândeşte-mi acea speranţă statornică, pe care n-o poate clinti nimic; acea speranţă plină de dragoste, care mişcă inima lui Dumnezeu şi îl cheamă să ne ajute; acea speranţă care ne sprijină în ispitele vieţii. Ea va fi cea mai dulce mângâiere în ceasul morţii mele şi îmi va deschide poarta veşniciei fericite. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
