Ziua a IV-a – Dragostea lui Dumnezeu
Sf. Iosif cu Isus – Pictură pe altarul principal din Biserica Mizericordienilor, azi biserică greco-catolică din Timișoara
„Şi Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numeşte Betleém, întrucât era din casa şi din familia lui Davíd, pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată” (Lc 2,4-5)
Sfinte Iosife, serafim al iubirii dumnezeieşti, împodobit cu toate virtuţile, dar mai ales cu iubirea faţă de Isus, ce haruri scumpe ai primit de la Dumnezeu, încă aici pe pământ: de a-l vedea mereu pe Isus, de a gândi şi de a lucra totdeauna pentru Isus, de a vorbi cu el şi despre el. Ce duioşie cerească, ce înflăcărare de dragoste a adus în inima ta această convieţuire cu Fiul lui Dumnezeu.
Sfinte Iosife, eu admir fericirea ta, dar eu nu am iubirea ta. Oare nu îl am şi eu pe acelaşi Isus preabun, preagingaş, preavrednic de iubire, care vine în sufletul meu în sfânta Împărtăşanie? Adeseori tu l-ai purtat în braţele tale, iar eu îl primesc în inima mea; el vine în sufletul meu şi se uneşte cu mine în mod tainic. Tu i-ai auzit primele cuvinte pe care le-a pronunţat şi simţeai cea mai mare bucurie auzindu-l că te cheamă „tată”. Tot el, Fiul tău, îmi vorbeşte cu bunătate în Sfânta Evanghelie. Tu te bucurai de prezenţa lui văzându-l copil şi tânăr. Eu îl văd ascuns sub vălul Sfântului Sacrament, plin de iubire faţă de noi. Cu toate acestea în inima mea nu este acea dragoste pe care el o cere de la mine.
Sfinte Iosife, minune a iubirii cereşti, Isus nu-ţi poate refuza nimic, dobândeşte-mi te rog o dragoste sinceră şi înflăcărată faţă de el, Domnul nostru. Amin.
