Ziua a IX-a – Ocrotirea în ceasul morţii
Statuia Sf. Iosif pe altarul principal al bisericii parohiale romano-catolice din Timișoara VI Fratelia
„Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer” şi spuneau: „Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosíf, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?”. (In 6, 41-42)
Fericite sfinte Iosife, ocroteşte-mă în mod deosebit în ceasul morţii. Te rog să fii alături de mine în acea clipă în care nu ştiu dacă mă vor mai ajuta puterile să te chem în ajutor şi să pronunţ numele sfinte ale lui Isus şi Mariei.
După o viaţă aşa de păcătoasă, pe care am dus-o, trebuie să mă tem de dreptatea lui Dumnezeu. Păcatele şi necredinţa mea stârnesc în mine frică. Pentru tine, sfinte Iosife, moartea n-a fost decât o flacără mai aprinsă de dragoste. Viaţa ta sfântă nu putea să fie încoronată înaintea lui Dumnezeu decât cu o moarte sfântă.
Tu eşti modelul, patronul şi mângâietorul muribunzilor. Fă să am parte de moartea celor drepţi. Pentru aceasta, ajută-mă să trăiesc mereu în prezenţa lui Isus şi a sfintei Fecioare Maria. Învaţă-mă să fiu mort de pe acum pentru amorul meu propriu, pentru poftele dezordonate şi să caut în toate să-i plac numai lui Dumnezeu şi să trăiesc numai pentru acela care a murit din dragoste pentru mine.
Din această clipă vreau să mă pregătesc pentru moarte, sub ocrotirea ta şi cu ajutorul harului lui Dumnezeu vreau să fac pocăinţa pentru păcatele mele şi să încep a-l iubi pe Dumnezeu din tot sufletul meu şi din toate puterile mele.
Isuse, Marie, Iosife, cu speranţă în ocrotirea voastră, iau această hotărâre; ajutaţi-mă acum şi în ceasul morţii mele. Amin.
