Ziua a VII-a – Munca şi rugăciunea
Sf. Familie – Pictură pe altarul principal în biserica romano-catolică din Nerău, filială a Parohiei Romano-Catolice din Sânnicolau Mare
„Venind în locul lui natal, îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el această înţelepciune şi aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria” (Mt 13, 54, 55)
Sfinte Iosife, vrednic soţ şi tată, tu ai înţeles porunca lui Dumnezeu de a câştiga hrana necesară sfintei Familii în sudoarea frunţii tale. Munca nu a fost pentru tine un mijloc de îmbogăţire, nici de rătăcire de la ţinta vieţii, „mântuirea sufletului”, ci o permanentă rugăciune. Model al muncitorilor, tu l-ai învăţat pe Fiul tău adoptiv, Isus Cristos, meseria de lemnar, încât toţi l-au recunoscut ca „fiul lemnarului”. El însuşi nu s-a ruşinat să fie numit astfel. Învaţă-mă şi pe mine să muncesc din toată inima pentru binele oamenilor şi pentru slava lui Dumnezeu; să nu-mi fie ruşine nici chiar de munca cea mai simplă, ştiind că prin aceasta sunt un slujitor al semenilor mei. Întăreşte-mă atunci când munca fizică sau intelectuală mă doboară şi sunt ostenit. Îndreaptă-mă spre Fiul tău, care este odihna celor osteniţi. Luminează-mi mintea, ca dorinţa de câştig să nu pună stăpânire pe sufletul meu şi, muncind, să nu uit de Dumnezeu şi mântuirea sufletului meu. Ajută-mă să respect duminica, ziua sfântă de odihnă şi luminează-i şi pe mai marii mei să înţeleagă această datorie. Mijloceşte de la Isus cel Înviat, ca, atunci când mă voi întoarce în ţărâna din care am fost făcut, să primesc răsplata muncii mele cinstite şi să am parte de învierea celor drepţi. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
