Ziua a VIII-a – Sfinţenia
Sf. Familie – Pictură pe altarul principal în biserica romano-catolică din Pesac, filială a Parohiei Romano-Catolice din Lovrin
„După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosíf, zicând: „Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Iród are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!”. Sculându-se, [Iosíf] a luat copilul şi pe mama lui în [timpul] nopţii şi a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Iród, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu”. (Mt 2, 13-15)
Sfinte Iosife, chemat de Dumnezeu la o mare sfinţenie, eu nu mă satur admirând comoara de haruri cu care este împodobit sufletul tău. Lucrurile exterioare nu te pot sustrage de la prezenţa lui Dumnezeu, iar dragostea dă o imensă valoare celor mai mici fapte ale tale. Binecuvântate sunt mâinile tale care au purtat de atâtea ori pe Fiul lui Dumnezeu şi care au lucrat numai pentru el! Fericiţi sunt ochii tăi, care l-au privit neîncetat! Fericită este feciorelnica ta inimă, care l-a iubit tot timpul şi a trăit numai pentru el!
Exemplu minunat de reculegere şi de dragoste înflăcărată, tu ai primit un dar deosebit ca să atragi inimile noastre spre Dumnezeu prin meditaţie. Curăţă, luminează şi sfinţeşte inima mea; condu-o în adevăratul sanctuar al vieţii interioare pentru că eu nu mai sunt în stare să fiu atent în timpul unei scurte rugăciuni, ceasuri şi zile întregi trecând fără ca eu să mă gândesc la Dumnezeu.
Sfinte Iosife, modelul vieţii spirituale, sprijinitorul sufletelor care năzuiesc spre desăvârşire, mă încredinţez cu totul îndrumării tale pe calea sfinţeniei. Priveşte la neputinţa şi lipsurile care-mi copleşesc sufletul. Scoate-mă din această primejdioasă nepăsare în care trăiesc de atâta timp. Dobândeşte-mi reculegerea sufletească, duhul meditaţiei, al rugăciunii şi al evlaviei. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
