În Banat, se aniversează 250 și 300 de ani de la înființarea satelor care au fost colonizate cândva cu șvabi bănățeni, majoritatea romano-catolici. În funcție de cine este mai implicat, fie că este vorba de comunitatea locală, de administrația publică locală, de Forumul German, de parohia locală sau chiar de comunitatea bisericească, accentul este pus în mod variat. Cordialitatea a caracterizat însă celebrările hramului / Kirchweih-ului bisericii Blumenthal din județul Timiș, în weekend-ul trecut.

De zeci de ani nu au mai fost atât de mulți credincioși în Mașloc. În stânga în imagine: muzicienii de la Mașloc, care au asigurat o muzică deosebit de festivă.

Un autocar mare, multe mașini cu numere de înmatriculare germane sau austriece în parcul din fața bisericii romano-catolice sugerează că locuitorii germani din Blumenthal/Mașloc s-au întors. Un buchet mare de rozmarin este decorat cu panglici în fața bisericii Sf. Bartolomeu, frumos renovată și întreținută. Perechile, în costume tradiționale ale grupului de dansuri pentru adulți „Banater Kranz“ din Timișoara, rămân la umbra pergolei din centrul satului, pentru că termometrul indică, deja puțin după ora unsprezece, nemiloase 35 de grade. Clopotele bisericii cheamă la sf/. Liturghie, iar în biserică intră credincioșii având în frunte crucea, ministranții, pe preotul Ioan Cădărean din Lipova, responsabil cu pastorația și din alte opt sate. Urmează perechile în costume festive, de hram al bisericii, în frunte cu un cuplu de tineri de la formația „Banater Rosmarein“, purtând rozmarinul împodobit, urmați de adulți. „Ein Haus voll Glorie schauet“ – „O casă plină de slavă“ este tradiționalul cântec bisericesc intonat la începutul Liturghiei de Blumenthaler Musikanten/ Muzicanții din Blumenthal (Mașloc) vocal, la trompetă și acordeon.
Biserica este plină, băncile sunt complet ocupate. Acest lucru nu s-a mai întâmplat în comunitatea din Mașloc de ceva vreme. Președinta comunității șvabilor din Mașloc-Fibiș (HOG Blumenthal-Fibisch), emigrați în Germania, Dorothea Schlimmer este copleșită de numeroasa comunitate prezentă la sărbătoare și estimează că au venit aproximativ o sută de oaspeți din străinătate. În plus, sunt prezenți credincioși catolici din comunitățile învecinate, din Fibiș, Remetea Mică, Neudorf, Lipova și chiar și Peter Timper din Charlottenburg este acolo, singurul și ultimul șvab din satul bănățean construit în formă de cerc. Potrivit părintelui Cădărean, în Mașloc însuși au mai rămas doar cinci sau șase familii catolice.
Există un dublu motiv de a sărbători și de a călători în „vechea patrie“ sau în patria părinților și bunicilor, pentru că au venit și tineri adulți și copii: aniversarea a 250 de ani de la colonizarea satului Mașloc cu șvabi, moment care ar fi trebuit să se marcheze deja în 2020 (sar nu s-a putut datorită pandemiei), și cea de-a 125-a aniversare a poetului și farmacistului Peter Barth, jubileu care aproape că este mai mult pus în centrul atenției, în această zi, decât însăși hramul.

Ca la fiecare Kirchweih, părintele Ioan Cădărean binecuvântează buchetul de Kirchweih din Mașloc, prezent fiind și Peter Timper (stânga) din Charlottenburg.

„Se spune că acest loc se regăsea pe o pantă frumoasă, mângâiată de soare și ușoară, în fața unei pajiști întinse. Este cunoscut de oamenii din Mașloc / Blumenthal ( = Valea Florilor) sub numele de Valea Mare. Se spune că panorama încântătoare a acestei pajiști verzi și înflorite a fost factorul decisiv în numirea satului Blumenthal“, se povestește în istoria locală, publicată pe site-ul Asociației Șvabilor Bănățeni din Mașloc și Fibiș emigrați în Germania. Cu toate acestea, încă din primele luni de locuire, versantul s-a dovedit a fi nepotrivit pentru săteni din cauza solului argilos și a vânturilor reci, motiv pentru care oamenii s-au mutat pe colina pe care se află și astăzi satul, între Timișoara și Lipova. Numele, însă, a fost păstrat.
Sf. Liturghie festivă de Kirchweih/hram a fost celebrată în română și germană, iar în timpul ei parohul locului a predicat de la amvon referindu-se la sensul intrinsec al căminului, al patriei: „…un loc nu devine niciodată un cămin fără să existe credință și încredere în Dumnezeu!“ La vechea orgă mecanică a cântat Horst Metzler, fiind nevoie și de acționarea pedalei pentru pomparea aerului în burduf. Alături de Horst Metzler au cântat și Blumenthaler Musikanten, care au asigurat astfel un cadru festiv, plin de suflet și în același timp nostalgic. Toate acestea au arătat cât este de important să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile sale și să îi comemorăm pe cei plecați la cele veșnice, dar și darurile lui Dumenzeu și lucrurile bune înfăptuite în decursul vremii. Karin Metzler a rezumat totul, după sf. Împărtășanie, prin recitarea poemului „Heimat“ de Ursula Wulf: „Noi, oamenii, suntem concepuți de Dumnezeu pentru a fi acasă. Suntem concepuți la comunitate, la o siguranță care ne mișcă inima“.

Nu în costum tradițional, dar cu multă veselie și, bineînțeles, cu buchetul de Kirchweih împodobit cu panglici.

În semn de recunoștință, dar și pentru a marca această ocazie, Dorothea Schlimmer a dăruit mici cadouri autorităților care au fost implicate în organizarea sărbătorii: printre ele o medalie aniversară din argint, special realizată pentru această ocazie. Darurile au fost oferite primarului din Mașloc, Ioan Lupu, președintelui Forumului Democrat al Germanilor din Banat, dr. Johann Fernbach, adjunctului său și totodată președintele Forumului Germanilor din Banatul Montan, Erwin Josef Țigla, care, în cadrul seriei editoriale a Asociației Culturale și de Formare a Adulților „Echo der Vortragsreihe Reschitza”, a promovat încă din 2007 publicarea unui volum de poezii de Peter Barth cu traduceri în limba română și ilustrații de Norbert Francisc Taugner din Ferdinandsberg/Oțelu Roșu (unde Barth a lucrat ca farmacist timp de mai mulți ani). Au mai primit medalia jubiliară preotul paroh Ioan Cădărean, arhivistul diecezan dr. Claudiu Călin și – din partea Ansamblului de Dans și Costume tradiționale, din Timișoara, Daniela Malanciuc (precum și autoarea acestui articol). Ceilalți participanți s-au bucurat de câte un „Blumenthaler“ (Taler de Blumenthal/Mașloc), adică de un bănuț din ciocolată. În discursul său de mulțumire, Dorothea Schlimmer a subliniat: „Biserica a devenit pentru noi un cămin, care creează identitate și leagă oamenii între ei pentru o viață întreagă. Mulți dintre noi, cei prezenți aici, ne-am căsătorit în această biserică, sute de copii au fost botezați, au primit aici Prima Sf. Împărtășanie și Sf. Mir. Nu vom uita niciodată procesiunile de Kirchweih/ hram cu buchetul lor de rozmarin, care în fiecare an, în duminica hramului, confereau bisericii din satul natal o nouă splendoare. Pentru noi, cei din Mașloc și Fibiș au fost o parte din viața noastră pe care nu o vom uita niciodată și care va ocupa pentru totdeauna un loc în inimile noastre. Pentru că numai cei care își cunosc trecutul pot înțelege prezentul și pot modela viitorul. Acasă este viața. În prezent, trăim această viață în patria strămoșilor noștri, care a devenit din nou patria noastră. Ne-am găsit locul în Germania și Austria. Din păcate, copiii și nepoții noștri nu cunosc satul nostru natal Mașloc/ Blumenthal decât din povești. Cuvinte precum „acasă“ ori „patrie“ nu sunt un concept geografic. Ele sunt ceva ce porți în tine.“
Apoi a avut loc un moment deosebit de emoționant: Dr. Mathias Plack, fost medic în Mașloc, a relatat din viața zbuciumată, adesea deloc ușoară, a prietenului său, poetul Peter Barth. Farmacistul și poetul este cel mai important fiu al comunității. Limba germană, limba sa maternă, a fost pentru el cea mai importantă verigă a unității unei comunități, pe care se spune că a lăudat-o mereu și mereu, spune Dr. Plack. „Peter Barth și-a scris poeziile dintr-un impuls interior, nu din gânduri de mărire sau din oportunism politic. Nu a fost niciodată activ politic. Astfel, a scris uneori până la patru poeme într-o zi, câteva mii de poeme în decursul timpului. „Marketingul“ operelor sale i-a rămas străin. Doar patru volume de poezie au fost publicate în timpul vieții sale și patru volume după moartea sa, tipărite de admiratorii săi.“ Președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat, dr. Johann Fernbach, a lansat ideea și a promis că va depune eforturi pentru publicarea, în viitor, a unei antologii lirice Peter Barth.

„Poeziile lui Peter Barth sunt un monument pentru Banatul său iubit”, spune Dr. Mathias Plack. Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea poetului s-a dezvelit acum o placă comemorativă pentru Peter Barth în satul său natal.

Cântecul „Heimweh“ de Erwin Altbacher a fost cântat pentru toți foștii deportați în Uniunea Sovietică. La finalul Liturghiei, preotul a binecuvântat în mod tradițional buchetul de rosmarin, buchetul de hram. După binecuvântarea finală, comunitatea a cântat tradiționalul „Te Deum“, iar Erwin Altbacher a mărturisit că i-ar fi plăcut să mai cânte și melodia „Clopotele de acasă“. Împreună cu fratele său, Josef, au făcut muzică încă din copilărie, la un moment dat chiar și în cadrul fanfarelor concurente din sat. Cu ajutorul donațiilor și cu sprijinul financiar al urmașilor poetului, comunitatea locală a comandat o placă comemorativă sculptorului Walter Andreas Kirchner din Pforzheim, originar din Periam, care a fost dezvelită în spatele Coloanei Preasfintei Treimi, din fața bisericii, în ziua sărbătorii. Nora lui Peter Barth a făcut pregătiri speciale pentru acest moment și a transmis un mesaj clar, convingător pentru locuitorii de azi din Mașloc: ar trebui să onoreze locul său de veci din cimitirul satului și să spună „Peter, tu ești unul dintre noi“ ori de câte ori trec pe lângă placa sa comemorativă. La Kirchweih/ hram, după ceremonial are loc un spectacol. „Banater Kranz” a prezentat dansuri mai întâi în costume tradiționale și apoi în rochii tiroleze-bavareze, din cauza căldurii. Locuitorii din Mașloc, plecați peste hotare, ei înșiși îmbracă adesea dirndl festive. Cu toate acestea, ei nu ratează ocazia de a face parada portului lor popular, autentic, cu buchetul de rozmarin, și de a striga „Buwe, was han mer heit? – Kerweih!!!” (Băieți, ce sărbătorim azi? – Hramul!). Primarul Ioan Lupu, care conversează fluent cu invitații în germană și chiar în dialectul șvăbesc local, donează prânzul, comunitatea bisericească asigură băuturile și prăjiturile, iar cornulețele sunt și ele consumate cu poftă. În ciuda căldurii sufocante, se dansează și se ascultă muzică, polka, valsuri, dar și alte hituri sunt în program. Mulți dintre germanii din Mașloc nu au mai fost de mult timp în satul lor natal și totuși îi recunosc pe locuitori sau sunt recunoscuți cu bucurie. Se deapănă multe „amintiri” și se stă la „taifasuri”, pe ici pe colo se aud chiar și urale. A trecut mult timp de când în Mașloc / Blumenthal nu a mai fost sărbătorit un hram al bisericii sub această formă. Primarul Lupu se îndoiește sincer că se va reînnoda o nouă tradiție. Dar ultima duminică din august a anului 2023 va fi cu siguranță amintită adesea, de acum înainte, de credincioșii participanți.

Text: Astrid Weisz
Foto: Astrid Weisz, Adrian Pășcălău
Apărut în: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Anul 31, Nr. 7652, București, vineri, 1 septembrie 2023, p. 7.