Ca și în anii precedenți, și în acest an grupul de pelerinaj „Szépszeretet” a călătorit la Međugorje, sanctuarul marian din Bosnia-Herțegovina. Pelerinajul s-a desfășurat între 29 aprilie și 3 mai. În dimineața zilei de 29 aprilie a.c. grupul format din 102 pelerini care au sosit din mai multe parohii din județele Timiș și Arad au pornit la drum cu mult entuziasm. Anul acesta a avut loc deja al 11-lea pelerinaj al acestui grup.
În călătorie ne-au însoțit patru preoți ai Diecezei noastre: Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral, paroh al parohiei Timișoara IV. Iosefin, Pr. Csaba Miklós, paroh al parohiei Mailat, Pr. Zoltán György, paroh al parohiei Arad Gai și Pr. Csaba Váncsa, capelan al parohiei Timișoara II. Fabric.
Călătoria la Međugorje este una lungă, dar a trecut relativ repede, deoarece părinții spirituali ne-au oferit reflecții din care am putut învăța și crește spiritual. Bineînțeles, fiind în pelerinaj, am avut mai mult timp ca să ne rugăm pentru cei dragi, pentru noi înșine, pentru pace și pentru sosirea noastră în siguranță. Pe timpul drumulul am fost cu toții mult îmbogățiți spiritual de numeroasele reflecții frumoase oferite de preoți, precum și împrospătați de rugăciunile care au fost rostite din inimă pentru intențiile fiecăruia dintre noi. Bineînțeles, alături de toate acestea, a existat și suficient timp pentru a-i cunoaște pe cei care se aflau la primul lor pelerinaj alături de acest grup.
În prima zi, grupul s-a întâlnit cu pelerinii din Zenta, Voivodina – Serbia care sunt prieteni vechi ai grupului nostru de pelerinaj. Cu ei ne-am întâlnit de mai multe ori la Međugorje, pelerinii din Zenta, au fost la Timișoara, iar noi la rândul nostru am fost de mai multe ori la Zenta, în vizită la ei. Ambele grupe s-au bucurat foarte mult de revedere. La Sfânta Liturghie au fost prezenți și pelerini sosiți din Budapesta, Ungaria.
După Sfânta Liturghie, grupul nostru a urcat pe dealul aparițiilor, unde ne-am rugat trei Rozarii (bucurie, durere și slavă) și apoi am petrecut câteva momente de liniște la locul aparițiilor. Întrucât în grup erau mai multe persoane vârstnice, acestea au rămas la poalele dealului, unde cu părintele Csaba Miklós au rostit și ei cele trei rozarii. După-amiază, împreună cu confrații noștri din Zenta, ne-am deplasat la un castel, unde am ascultat o mărturie foarte frumoasă.
​În cea de-a doua zi am făcut un pelerinaj la Veprik, în Croația, un sanctuar dedicat Fecioarei Maria de la Lourdes, realizat în 1908 de către Dr. Juraj Carić (1867-1921), care a fost el însuși înmormântat în sanctuar. Peștera naturală și peisajul înconjurător, format de munți și de pârâul care curge prin vale, le amintesc foarte mult pelerinilor de celebrul sanctuar al Maicii Domnului de la Lourdes din Franța, unde Fecioara Maria i-a apărut Bernadettei Soubirous în 1858. Datorită frumuseții sale naturale și a împrejurimilor liniștite, acest sanctuar este vizitat de numeroși pelerini pe tot parcursul anului. Aici, preoții însoțitori au celebrat Sfânta Liturghie în comemorarea Sfântului Iosif Muncitorul, moment care a cinstituit o experiență înălțătoare în acest minunat peisaj. După aceea am vizitat Makarska. În după-amiaza zilei am vizitat Comunitatea Cenacolo, care a fost înființată în anul 1983, de către o călugăriță italiană, sora Elvira Petrozzi. Aceasta este o organizație care are ca scop sprijinirea tinerilor a căror viață a luat o întorsătură greșită. Mulți dintre tinerii care intră în comunitatea Cenacolo sunt dependenți de droguri, de alcool sau de ambele și doresc să renunțe la vechiul lor mod de viață. Această comunitate are mai multe centre în întreaga lume. Aici am ascultat două mărturii a doi tineri, foarte impresionante.
​În cea de-a treia zi, am participat la Sf. Liturghie de dimineață cu frații din Zenta, Miercurea Ciuc și Budapesta. După Sfânta Liturghie ne-am luat rămas bun de la frații pelerini din Zenta, care au pornit spre casă. Din păcate, spre tristețea multora, vremea nu ne-a permis să medităm Calea sf. Cruci pe dealul Križevac; prin urmare, ne-am rugat jos, lângă biserică, iar apoi am rostit rugăciunea Rozariului Luminat. După cum ne-a permis timpul, am vizitat mormântul părintelui Slavko Barbarić, (11 martie 1946 – 24 noiembrie 2000), unde ne-am rugat pentru mântuirea sufletului său. Părintele Slavko a fost directorul spiritual al „vizionarilor de la Medjugorje”, după care a fost transferat în provincia Međugorje. El a fost cel care a pus bazele programelor spirituale din Međugorje.
​În ultima zi, în timpul Liturghiei de dimineață, ne-am rugat împreună cu frații din Budapesta, care ne-au încurajat ca, atunci când ne vom întoarce acasă, este important să transmitem și altora spiritul și bucuria de la Međugorje. După aceea am pornit spre casă, iar în timpul lungului drum, preoții ne-au ajutat să petrecem timpul mai plăcut prin reflecțiile lor și prin rugăciunile pe care le-au coordonat. De-a lungul drumului, mai mulți dintre noi au dat mărturii despre aceste zile petrecute la Međugorje, fiind încurajați de către părintele Csaba Miklós. În mărturii, mai multe persoane au spus cât de mult i-a îmbogățit acest pelerinaj și cât de fericiți sunt că au răspuns afirmativ la invitația Fecioarei Maria, așa cum se spune în Međugorje: „Numai cei care sunt invitați de Fecioara Maria ajung aici”.
​Pentru că toți am experimentat și am simțit că ne aflăm într-un loc minunat. La picioarele Maicii Domnului din Međugorje, chiar și inimile noastre băteau altfel. Aici am putut să ne eliberăm de toate grijile și poverile noastre, să prindem putere și să ne reînnoim. Cu toată dragostea din inimile noastre îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest frumos pelerinaj. În această lume confuză, în această confuzie de idei, ne pierdem adesea, nu știm unde să căutăm, pe cine să urmăm! Țelul nostru comun trebuie să fie calea spre Dumnezeu!
Grupul de pelerini dorește să își exprime recunoștința față de ghizii spirituali care și-au făcut timp să ne însoțească, față de organizator și față de toți cei care au ajutat la organizare și la tot ceea ce a făcut ca totul să fie frumos și reușit.

Gaál László