Uniți într-un singur glas, al inimii, de fii ai Mariei, în felul acesta pot fi caracterizați pelerinii slovaci sosiți din dieceza de Oradea, Satu-Mare dar și din Banat, care în data de 14 august a.c. cu prilejul sărbătorii Ridicării Fericitei Fecioare Maria cu trupul şi cu sufletul la Cer, au poposit în Basilica Maria Radna.
Procesiunile religioase, încă din vechime, au adus coeziune în rândul comunităților ce aveau un țel comun. Făcând un efort în comun și necazurile erau împărțite cu ceilalți. De acolo se întorceau cu o nouă putere și liniște în suflet.
În zona de Vest a țării, în Dieceza de Timișoara în mod tradițional, catolicii au căutat alinare și ajutor la două mari lăcașe de cult. Cei din zona montană a Carașului ajungeau la biserica de la Ciclova iar cei din Timiș, Arad plecau înspre Mănăstirea Maria Radna, de pe malul Mureșului. Aceasta se întâmplă cu regularitate de sute de ani. Tradiția se pierde în veacuri și, cu toate modernizările și viața trepidantă de acum, încă se perpetuează.
Coloanele de credincioși erau o bucurie de privit, înălțând steaguri ale bisericilor sau ale satelor, ghirlande de flori sau icoane împodobite. Toți știau că trebuie să se îmbrace cât mai frumos și curat. Curățenia sufletului trebuia să o însoțească pe cea a veșmintelor. Cei mai mulți mergeau desculți mulți kilometri sau cu opinci vechi iar ghetele bune, de sărbătoare, le încălțau doar la intrarea în Lipova, pentru a arăta aranjați.
Trei generații surprinse venind   împreună… la Maria Radna, deși Basilica era deja plină, pelerinii nu încetau să sosească după o lungă pauză datorită pandemiei și restricțiilor; în acest an au venit pentru a mulțumi și a pune înaintea Preasfintei Fecioare bucuriile, dorințele lor. Purtând fiecare pe umerii săi dureroasa-i cruce, încercați de neputințe fizice ori de căldura toropitoare, totuși, nici unul din acești factori nu a reușit să împiedice puternica lor voință de a fi împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, în această zi.
Sfânta Liturghie a început cu saluturi solemne, atât în limba cehă, cât și în limba română, transmise cu multă iubire și mult drag, către celebrantul principal care a fost Excelența Sa Antonin Basler, episcop auxialiar de Olomouc, (Cehia), alături de care au concelebrat Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara, dar și Excelența Sa László Böcskei, episcop diecezan de Oradea. Preasfințiile lor au transmis salutări nu doar pelerinilor prezenți, cât și familiilor acestora, dar și tuturor celor pe care pelerinii prezenți îi poartă în inimă.
Pelerinajul a fost unul special, deoarece anul trecut nu a putut fi organizat datorită pandemiei. Gândul Excelenței Sale Iosif Csaba Pál, a fost acela că împreună suntem poporul Mariei și a cerut ajutorul Sfintei Fecioare atât pentru Sfânta Liturghie ce urma să fie celebrată, cât și pentru întregul drum al vieții noastre, al tuturor.
Excelența Sa Antonin Basler a subliniat că avem aceeași credință; aceasta a fost credința apostolilor, a discipolilor, a sfinților părinți, prin a căror rugăciuni rămân unite pământul cu cerul și noi, unii cu ceilalți.
În încheiere, Preasfințitul László Böcskei, episcop al diecezei de Oradea, a mărturisit cu bucurie că este fericit pentru comunitățile prezente ce provin din Oradea și Satu-Mare dar și pentru cele din Banat. De asemenea, acesta i-a îndemnat pe cei prezenți să nu uite de legătura filială față de Maria și, folosindu-se de o frumoasă amintire din copilărie,  a sugerat ca pelerinii să se privească precum o icoană vie; la fel cum Preasfânta Fecioară îl poartă în brațele sale pe Pruncul Isus, la fel îi poartă pe toți cei ce își pun nădejdea în ea. Cu mare bucurie, Excelența Sa a recomandat ca această imagine să fie împărtășită și tuturor celor care, din motive obiective, nu au putut fi prezenți – fiind bătrâni sau prea bolnavi pentru a mai participa, dar și către cei care, în aceste momente, sunt încercați de pandemie.
Gândurile de final ale Preasfințitului Episcop László Böcskei au conținut și numeroase mulțumiri tuturor celor care au ajutat la organizarea acestui pelerinaj, pentru efortul și credința cu care sunt adunate aceste comunități slovace și celor care ajută ca aceste comunități să își păstreze identitatea și credința. De asemenea, Excelența Sa a mărturisit în încheiere că se bucură de prezența tuturor tinerilor prezenți, unii dintre ei fiind veniți chiar din Slovacia, mulțumind în numele tuturor celor prezenți pentru această mărturie de credință. Așa cum însuși Presfințitul Episcop de Oradea a amintit, prezența a trei episcopi în cadrul Sfintei Liturghii a reprezentat un semn al comuniunii.
În încheierea Sfintei Liturghii, președintele Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România, domnul Adrian Miroslav Merka, prezent de peste 10 ani la acest pelerinaj, a mărturisit faptul că slovacii și cehii se află de peste 250 ani pe aceste meleaguri și că identitatea lor a fost susținută printr-un pilon esențial și, anume, religia. Acesta a mărturisit cu speranță că dorește ca slovacii și cehii să rămână în continuare uniți pentru a reuși să aducă o sfântă mândrie tuturor părinților, atât celor care se află deja în ceruri, cât și celor de pe pământ. Astfel, uniți în același crez, a oferit din partea UDSCR câte un cadou de mulțumire celor trei episcopi ce au concelebrat sfânta Liturghie.
Grăitoare au fost și mărturiile pelerinilor; unul dintre ei a mărturisit că pentru el religia este cea mai importantă, care îi ține uniți, pe lângă dansurile și obiceiurile pe care le au fiecare în satul din care provine.
Un alt pelerin a mărturisit că încă de mic copil a ținut tradițiile comunității slovace și că prima oară a fost prezent la Radna în anul 1968; de atunci începând, în toți acești ani nu a lipsit nici măcar o dată.
Păstrăm în suflet speranța ca atât acești pelerini, cât și generațiile ce li se vor succede, să nu uite niciodată tradițiile lor, ce i-au făcut unici în acestă parte de lume, chiar dacă toate națiile au câte ceva interesant.

Thabitta Kozilek