Cu toții știm că muzica sacră, mai precis muzica bisericească, cadrul muzical al unei Liturghii, al celebrării sacramentelor, al unei devoțiuni sau pur și simplu cântecele bisericești, în sine, contribuie într-un mod cu totul deosebit la frumusețea celebrării, la crearea unei atmosfere de rugăciune, de laudă adusă lui Dumnezeu. Mai mult, orga, prin mâinile și glasul organistului și prin susținerea corului, este instrumentul muzical, prin excelență, al bisericilor noastre. Cantorul rareori este văzut, dar – atunci când este prezent – este întotdeauna auzit. El este o persoană, ba chiar o personalitate a comunității, care depune, de multe ori, o muncă susținută, o muncă spre slava lui Dumnezeu și binele spritual și chiar cultural al comunității sale. Este bine, de aceea, ca să încercăm să ne cunoaștem cantorii, să îi respectăm și chiar să îi sprijinim în efortul lor pentru a face auzită aici, pe pământ, muzica îngerilor din cer.
În cele ce urmează, îi vom prezenta pe trei dintre cantorii și organiștii comunităților croate (carașovene) din dieceza noastră, mai precis din Banatul Montan. Iar cel mai bine este să îi lăsăm pe ei să ne adreseze câteva cuvinte despre ei și despre munca lor deosebită.

Petar Krsta – Parohia Carașova
Din anul 2008 sunt organist în biserica din Carașova. De mic copil am fost ministrant și de atunci a început să-mi placă muzica bisericească. Răposatul preot Đuro Katić și fostul cantor Marka Dobra au observat interesul meu pentru muzica bisericească și m-au îndrumat spre Școala de Cantori din Timișoara. Acolo am studiat 4 ani, după care m-am întors la Carașova pentru a termina liceul. După absolvirea liceului m-am înscris la Facultatea de Muzică din Timișoara, secția pedagogie muzicală, iar după absolvire m-am angajat aici, parohia Carașova având ca filiale comunitățile Nermed și Iabalcea.
Orga bisericii noastre este construită în 1894 și este într-o stare destul de bună. La Iabalcea am cântat la un harmonium până am primit o orgă electronică, la fel și la Nermed.
În parohia noastră oamenii încă vin cu drag la biserică, mai ales de sărbători. Noi nu avem un cor propriu-zis, ci aici cântă toată lumea, dar de sărbători mai mari ne strângem câteva persoane pentru a învăța cântece noi.

Petar Moldovan – Parohia Clocotici
Sunt angajat din anul 1990 ca și cantor la Clocotici și în filiala Vodnic. Am absolvit Școala de Cantori la Timișoara și Facultate de Teologie, secția laică. Cu doi ani în urmă familia mea a sărbătorit 75 de ani de când se află în slujba Bisericii. Bunicul meu a lucrat ca și sacristan, iar după ce a decedat, mama mea a preluat acest post. Am toate motivele să cred că vom rămâne legați de Biserică, deoarece și fiul meu este organist, chiar dacă nu în parohia noastră.
Cel mai mult îmi pare rău că, la noi sunt din ce în ce mai puțini copii. Unii pleacă la Timișoara pentru a studia, iar alții se mută cu părinții în țări străine, dar cu cei care au rămas vom încerca să mergem mai departe. Avem un mic cor cu care ne mândrim și cu care cântăm de sărbători sau când avem musafiri mai importanți. Credincioșii, atât cei tineri cât și cei mai în vârstă, au fost de acord când am cântat cântecele noastre vechi, dar și când am cântat cântece mai noi cu corul parohial. Cântecele vechi eu trebuie doar să le încep, iar poporul poate continua mai departe și singur. Când dorim să introducem un cântec nou, ne întâlnim cu corul ca să repetăm, după care îl cântăm în cadrul Liturghiei. Credincioșii doar ascultă la început, iar corul dacă le repetă câteva duminici la rând, atunci încep și ei să cânte cu noi.
Mai demult tinerii erau mai legați de Biserică, veneau la Liturghii mai des și așa puteau învăța cântece. Acum le învață prin alte metode, dar ar trebui să-și găsească mai mult timp pentru a învăța cântecele noastre vechi. Acestea se învățau după ureche, nimeni nu le-a scris pe note până acum, de aceea trebuie ascultate de mai multe ori până se învață așa cum trebuie. Ele fac parte din tezaurul nostru și trebuie sa le transmitem și generațiilor viitoare.

Marian Duma – Parohia Lupac
Sunt cantor în parohia Lupac din anul 1996. De mic copil mi-a plăcut să merg la Biserică, fiind ministrant până la vârsta de 16 ani. După 1990, cantorul de atunci Petar Lackić, a plecat să lucreze în Croația și postul său a rămas liber un an de zile. În tot acest timp eu am învățat să cânt la orgă la Reșița. După ce m-am întors din armată, părintele Marijan Tjinkul m-a sfătuit să frecventez cursurile Școlii de Cantori din Timișoara. Între timp m-am și angajat la noi la Biserică.
Credincioșii parohiei noastre se implică mult în ceea ce privește rugăciunea și cântul bisericesc. În mare parte cântecele vechi sunt cunoscute de toți, iar de sărbători încercăm să învățăm și ceva nou. Există destui tineri care iubesc cântecele noastre locale și chiar le și cântă în timpul Liturghiei. Sunt și câteva fete, care în fiecare duminică vin să cânte psalmul de zi. Problema mare este că mulți sunt plecați din sat și se întorc doar de sărbători, dar și așa când vin întreabă cum pot fi de folos în Biserică: de exemplu copiii doresc să ministreze. Ce mă bucură foarte mult este faptul că, atunci când vin în sat spun: „Am venit acasă“, ceea ce înseamnă că încă sunt legați de aceste meleaguri.
Text cules și coordonat de Daniel Lucacela, publicat în Hrvatska Grančica, nr. 201, 2022, p. 10-11.
Traducere din limba croată: Denis Moldovan
Prelucrare redacțională: Biroul de Presă al Diecezei de Timișoara