În fiecare an încercăm să planificăm din timp, să pregătim planuri pastorale. Şi pentru anul în curs am avut planuri, Biroul pentru Pastoraţia Adulţilor şi Pastoraţia Tinerilor au pus la punct propriile lor planuri, încă de la sfârşitul anului trecut.
Planurile sunt făcute de noi, oamenii, dar de cele mai multe ori nu suntem destul de deschişi pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Asta s-a întâmplat şi acum. Foarte potrivit este citatul din Sf. Scriptură, care spune, că: „Inima omului îşi gândeşte calea, dar Domnul stabileşte paşii săi.“ (Proverbe 16:9). Ceva asemănător s-a întâmplat şi în cazul epidemiei de coronavirus: a venit din senin, a blocat şi a închis totul – oameni, companii, bisericile şi economia.
În ultimele două luni şi jumătate am avut timp să ne gândim la multe lucruri, iar acum, când încetul cu încetul se reia ritmul normal al vieţii, este timpul să ne gândim la următoarele: „Ce facem acum în situaţia provocată de epidemie, pregătindu-ne pentru acea nouă situaţie, care ne aşteaptă după sfârşitul epidemiei? Ce ne-a învăţat izolarea?“ Majoritatea aspectelor vieţii noastre îşi reiau cursul normal, nu ne aşteaptă schimbări radicale. Cu toatea acestea, ceva s-a întâmplat şi se va întâmpla ceva care va avea consecinţe, acum încă nevăzute, dar se vor ivi şi noi oportunităţi.
Biroul media a discutat despre toate acestea cu reprezentanţii Birolului pentru Pastoraţia Adulţilor şi a Tinerilor.

– Aveţi scenarii pentru perioada următoare?
Pr. Zsolt Szilvágyi: Nu am un răspuns concret la această întrebare, ce program să introducem în perioada de după epidemie. Totuşi, eu nu aş împărţi munca noastră pastorală în două perioade: pre- şi post epidemică. Viaţa a mers mai departe şi în perioada de criză, chiar dacă într-un mod diferit. Este adevărat, că epidemia ne-a pus în situaţii noi, dar – mulţumită lui Dumnezeu – nu ne-a împiedicat să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, am continuat cursurile de formare a laicilor, am organizat – în altă formă – întâlniri ale familiilor şi tinerilor, am putut continua pregătirile pentru Sf. Mir. Perioada epidemiei nu o consider ca pe o „pată albă“ în viaţa diecezei noastre, ci ca un timp în care am încercat să construim împărăţia lui Dumnezeu în mod puţin diferit.
Sr. Böbe: Momentan nu planificăm pe termen lung, fiindcă nu ştim cum va fi situaţia… Mai degrabă acordăm atenţie la ceea ce se poate face în situaţia dată şi încercăm să profităm de această oportunitate.
Sr. Erika: Cu toţii avem viziuni diferite pentru perioada următoare, trebuie să discutăm ce măsuri concrete vom lua împreună, ca echipă. Ne străduim să colaborăm şi mai mult cu tinerii, să acordăm atenţie opiniilor şi ideilor lor.

– Care sunt acele programe planificate, la care a trebuit să renunţaţi anul acesta? Planificaţi o reprogramare?

Pr. Zsolt Szilvágyi: A trebuit să anulăm o serie de programe, care, recunosc că m-au afectat în mod dureros. Din păcate, a fost un fenomen care a atins toată Biserica, la nivel mondial. Situaţia aceasta nouă ne-a arătat că trebuie să învăţăm să renunţăm la anumite lucruri, evenimente sau programe. Chiar şi atunci, când pentru acestea ne-am pregătit cu mult entuziasm. Această nouă situaţie a întărit în mine ideea că nu este suficient să ne gândim doar la planuri şi programe, ci trebuie să recunoaştem voinţa lui Dumnezeu în fiecare zi şi în fiecare situaţie. Dacă El a permis această situaţie, atunci trebuie să găsim în ea voinţa lui Dumnezeu. Trebuie să facem tot posibilul în acest sens, încercările noastre trebuie orientate spre acest lucru.
Dacă ne gândim la perioada de după epidemie, sunt anumite evenimente care pot fi amânate, cum ar fi Congresul Euharistic Internaţional de la Budapesta – la care intenţionăm să participăm şi în viitor. Desigur, sunt şi o mulţime de evenimente, care nu pot fi şi nici nu trebuie reprogramate. Nu programul este important, ci faptul că trebuie să fim deschişi voinţei lui Dumnezeu, să rămânem în contact cu oamenii, cu toată comunitatea. Am încercat şi încercăm în continuare să ne ocupăm de acest lucru.
Sr. Böbe: Am renunţat la multe lucruri. Prima sf. Împărtăşanie, sf. Mir, Ziua de Reculegere pentru familii, tabăra de vară – toate acestea nu vor avea loc. Nu putem participa împreună cu familiile la Congresul Euharistic Internaţional de la Budapesta, deoarece s-a amânat şi sigur nici Academia Familiilor, programată pentru toamna acestui an, nu va avea loc. Continuăm cursul de formare a laicilor, întâlnirile grupurilor – toate în mediul virtual. Oamenii aşteaptă cu nerăbdare să ne întâlnim personal în cadrul grupurilor.
Sr. Erika: Trebuiau amânate multe programe: Ziua de Reculegere pentru studenţi, Liturghiile şi adoraţiile Euharistice pentru tineret, ziua de reculegere în Duminica Floriilor la Maria Radna, Calea sf. Cruci cu tinerii în curtea Liceului Gerhardinum – care este deja tradiţional – adoraţia Euharistică pentru tineri în Joia Mare, Ziua Sportului în dieceza noastră, tabăra de vară de la Brebu Nou.
Ziua Mondială a Tineretului am încercat să o sărbătorim împreună cu tinerii prin intermediul internetului. Mulţumim episcopului diecezan Iosif Csaba Pál pentru timpul acordat tinerilor în această zi, mulţumim pentru cuvintele adresate lor şi Rozariul rostit împreună.
Momentan este foarte dificil să planificăm, fiindcă nu ştim cât va dura epidemia. Cu toate acestea, încercăm să folosim timpul şi să păstrăm legătura personală cu tinerii. În viaţa de zi cu zi – înaintea epidemiei – de multe ori nu am avut suficient timp pentru acestea. Suntem în legătură strânsă cu două grupuri studenţeşti: Jubilate şi TEKMEK. Prin intermediul ZOOM ne rugăm Rozariul, am parcurs împreună Calea Crucii şi am discutat despre subiecte concrete…

– În această perioadă aveţi multe activităţi pe platforma online. Care sunt acele programe, care vor rămâne în mediul online? V-aţi gândit care merită să fie continuate şi care nu?
Pr. Zsolt Szilvágyi: În perioada epidemiei de multe ori mi-am adus aminte şi am citat cuvintele Sf. Apostol Paul: „Toate conlucrează spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu.“ (Rom. 8,28) Unul dintre beneficiile pozitive ale acestei perioade este că am învăţat să fim mai prezenţi în lumea virtuală şi să profităm de oportunităţile pe care ni le oferă tehnologia actuală. Desigur, considerăm că întâlnirile virtuale şi Liturghiile online nu sunt un substitut pentru o întâlnire personală şi o experienţă comunitară, dar oferă o oportunitate foarte bună pentru ca să ajungă Cuvântul lui Dumnezeu la oameni şi pentru ca interacţiunea dintre oameni să funcţioneze mai uşor. Dorim ca în viitor să folosim mai bine posibilităţile oferite de lumea virtuală, deoarece am avut experienţe pozitive în acest sens. Părerea mea este că transmiterea ocazională a Liturghiilor duminicale, a prelegerilor sau a unor evenimente este benefică pentru credincioşi. Cu toate acestea, din momentul în care va fi posibil, vom continua să preferăm prezenţa şi întâlnirea personală.
Sr. Erika: Încă nu ne-am gândit la acest lucru. Dorinţa noastră şi a tinerilor este să ne întâlnim personal şi să organizăm programele împreună. Mulţi se plâng că în acest timp „încoronat“ stau în faţa calculatorului de dimineaţa până seara şi este foarte obositor. Ar dori mult să se întâlnească personal cu ceilalţi. Bineînţeles şi noi ne bucurăm că am putut traversa perioada epidemiei cu ajutorul internetului.
Ne-am gândit să difuzăm adoraţiile Euharistice şi unele programe ale evenimentelor majore în direct pe Facebook, să transmitem live pe site-ul Diecezei, astfel încât să putem oferi celorlalţi tineri oportunitatea de a cunoaşte tinerii din Dieceza de Timişoara şi de a se implica.

– Cum vă pregătiţi pentru un nou început, pentru că acum viitorul nostru va fi ca noul nostru început. Care sunt programele pe care nu le-aţi avut până acum şi consideraţi că sunt necesare?
Pr. Zsolt Szilvágyi: Chiar şi în timpul epidemiei am fost în contact cu grupul nostru responsabil pentru diverse domenii pastorale, fie că este vorba despre educaţia adulţilor, grupul pastoral de familii sau grupul de coordonare a muncii pentru tineri. Am planificat şi continuăm să planificăm împreună. Acum însă, vizibilitatea noastră s-a îngustat. În primul rând planificăm pentru următoarele 1-2 luni şi vom face un pas mai departe în funcţie de circumstanţe. Pe de altă parte această experienţă ne-a fost bună să experimentăm că nu le avem pe toate în mâinile noastre, că nu depinde totul de noi.
Sr. Böbe: Fiecare zi este un nou început. Îmi reîncep viaţa cu Bunul Dumnezeu, acesta este răspunsul la marea Lui iubire. Acest lucru este valabil şi în pastoraţie. Nu există o reţetă concretă. Este important să percepem semnele timpurilor, să învăţăm din sufletele oamenilor, din evenimente – ce vrea Dumnezeu, iar apoi să acţionăm. Aşa cumva am început să fac până acum. Prin coronavirus Dumnezeu ne-a trimis un semn puternic, pentru noi şi întreaga lume. Ne avertizează să-i acordăm mai multă atenţie şi să-l lăsăm să ne conducă. Încă nu am ajuns la capătul tunelului. Momentan vedem doar următorii 100 de metri. În ziua de azi sunt necesare întâlnirile online, dar ce va fi peste câteva luni, asta încă nu se ştie… Sigur este faptul că în viitor va trebui să ne concentrăm mult mai mult pe Isus şi să facem ceea ce El doreşte cu adevărat.
Sr. Erika: Un nou început ascunde şi multă putere pozitivă. De aceea, să privim spre viitor cu un nou entuziasm. Cu toţii am avut timp pentru o reflecţie personală. Următorul pas este să discutăm sincer în grup despre experienţe şi ideile noastre personale. Este important, ca împreună cu tinerii să căutăm următorii paşi, să ştim ce aşteaptă de la noi Dumnezeu în pastoraţia tinerilor. Trebuie să construim un viitor nou pentru tineri. Accentul nu trebuie să fie pe organizarea cât mai multor programe, ci pe ceea ce preocupă tineretul din ziua de AZI şi cum putem să-i apropiem şi mai mult de Dumnezeu pe tinerii din ziua de AZI.

– Cum vă vedeţi activităţile în viitor, cât de multă muncă va fi necesară pentru ca oamenii să vină din nou la un eveniment?
Pr. Zsolt Szilvágyi: Am constatat că majoritatea oamenilor au nevoie de întâlniri personale, de participarea la Sf. Liturghii şi aşteaptă cu nerăbdare acest timp. Acum însă trebuie să respectăm regulile impuse de autorităţi. Aşa este corect. În acelaşi timp mulţi dintre noi vor fi nevoiţi să-şi învingă frica, pentru acea perioadă când se va permite libera circulaţie. Mai degrabă văd o problemă în faptul că: oare oamenii vor îndrăzni să aibe din nou încredere, vor avea curajul să se întoarcă şi să trăiască o viaţă comunitară? – bineînţeles cu respectarea reglementărilor legale.Prin urmare, nu cred că cei care au fost membri activi ai comunităţii, de acum înainte să se schimbe. Sper, că în urma numeroaselor transmisiuni ale Sf. Liturghii, rugăciuni, evenimente – Cuvântul lui Dumnezeu să fi ajuns şi la oameni, care nu au avut legătură cu Biserica, nu au avut o viaţă religioasă şi astfel să ajungă la punctul în care vor căuta acea comunitate, al cărui mesaj a ajuns pe cale virtuală la ei. Sunt plin de speranţă în această perioadă post-epidemică.
Sr. Böbe: Din feedback-urile primite am înţeles că oamenii au nevoie de hrană spirituală şi doresc să se întâlnească din nou personal. De aceea, consider că cei care au venit până acum, vor veni şi în continuare. Aceasta este părerea mea!
Sr. Erika: Nici în viitor nu vom duce lipsă de muncă. Trebuie să muncim mult pentru tineri, este foarte greu să-i mobilizăm, ei au şi multe alte activităţi. Este important să ne rugăm pentru ei, să ne trăim credinţa şi mai autentic, pentru ca ei să recunoască calea lui Dumnezeu ca şi calea spre fericire, pentru că atunci vor veni cu drag la întâlniri. De asemenea, ne străduim să colaborăm mai bine cu preoţii, deoarece aceştia sunt cei mai apropiaţi de tinerii din parohiile lor.

– Vă mulțumim pentru bunăvoința voastră de a răspunde la întrebările noastre, pentru timpul acrodat, dar mai ales pentru munca depusă permanent!