Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum

Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum2018-12-04T22:43:27+00:00

Fondatorul Ordinului Piariştilor (numele oficial al ordinului fiind: Ordo Scholarium Piarium, de aici provenind prescurtarea: O.Sch.P.) a fost Sfântul Iosif de Calasanz (1556-1648). El a întemeiat la Roma, în anul 1597 prima şcoală gratuită pentru copii proveniţi din familii de condiţie materială modestă.

Comunitatea religioasă întemeiată de Sf. Iosif de Calasanz devenind în timp, tot mai numeroasă, Sf. Părinte Papa Paul al V-lea va decide ridicarea ei la statutul de „Congregaţie Religioasă” în anul 1617. Sf. Părinte Papa Grigore al XV-lea va transforma la rândul său, Congregaţia religioasă a Sf. Iosif de Calasanz în anul 1621, într-un „Ordin Călugăresc”, în care se depun cele trei voturi monahale clasice.

La aceea dată întemeietorul ordinului nota: „Institutul nostru are menirea de a învăţa băieţii să citească, să scrie, să socotească, să-i iniţieze în regulile limbii latine, dar mai ales să îi educe ca oameni pioşi şi buni cunoscători ai învăţăturii Bisericii, iar pentru toate acestea este necesar, pe cât este posibil să folosim cele mai bune metode.”

Pe teritoriul Ungariei, Ordinul Piariştilor s-a răspândit abia în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Pe teritoriul vechii Dieceze de Cenad, piariştii s-au aşezat şi au activat mai întâi la Sântana (judeţul Arad), ei fiind nevoiţi în anul 1788 să părăsească localitatea şi să îşi închidă şcoala, datorită numărului restrâns de elevi de acolo.

Conform patentei imperiale a împăratului Iosif al II-lea al Austriei, ordinul se va aşeza din 1788 la Timişoara, unde la scurt timp de la sosire vor trebui să îşi transforme şcoala pe care o conduceau într-un gimnaziu cu opt clase.
Prima limbă de predare utilizată de călugării piarişti în institutul lor a fost limba latină. Ulterior aceasta va fi înlocuită cu limba germană, iar începând cu mijlocul secolului al XIX-lea şi până la sfârşitul Primului Război Mondial se va preda în limba maghiară. Din anii ’20 ai secolului trecut a fost introdusă ca limbă de predare limba română, aceasta rămânând în uzul pedagogic până la desfiinţarea abuzivă şi brutală a Ordinului şi a Liceului Piarist din Timişoara sub regimul comunist.

Şcoala Piariştilor a fost încă de la deschiderea ei în secolul al XVIII-lea accesibilă tuturor elevilor, indiferent de confesiune sau naţionalitate. Între rândurile elevilor regăsim romano-catolici, greco-catolici, ortodocşi, reformaţi, evanghelici şi evrei, iar după naţionalitate: germani, maghiari, sârbi şi români. Cu toţii au avut posibilitatea de a-şi desăvârşi educaţia în acest liceu, dar şi de a învăţa să fie buni oameni şi buni creştini.
Complexul arhitectural al Liceului Piarist, existent până în zilele noastre, cu săli de clasă, internat, convict şi capelă a fost construit conform proiectului arhitectului timişorean Székely László. Între zidurile masive ale acestui liceu a fost adăpostit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial lazaretul armatei germane.
După cel de-al Doilea Război Mondial, regimul comunist a interzis activitatea pedagogică a călugărilor piarişti, confiscându-le întreaga şcoală. Abia o dată cu schimbările aduse de Revoluţia din Decembrie 1989, s-a creat cadrul legal pentru ca Dieceza Romano-Catolică de Timişoara, în numele Ordinului Piariştilor, să solicite retrocedarea clădirii. Predarea totală a acesteia a avut loc abia în toamna anului 2006.
În clădirea fostului Liceu Piarist din Timişoara funcţionează azi Liceul Romano-Catolic „Gerhardinum”, liceul Diecezei Romano-Catolice de Timişoara. Acest liceu şi-a propus să ducă mai departe tradiţiile pedagogice excepţionale ale renumitului Liceu Piarist, rămânând credincios tradiţiei pregătirii intelectuale şi educării tinerelor generaţii ale acestei regiuni în spiritul umanist şi creştin.

Întemeierea şi denumirea acestui liceu după numele Sfântului Gerhard, primul episcop şi sfântul patron al Diecezei noastre a constituit iniţiativa Diecezei Romano-Catolice de Timişoara. Primul director al acestei şcoli, Părintele Péter Szabó a primit numirea în funcţia de director al acestui liceu din partea Inspectoratului Şcolar al Judeţului Timiş  la data de 8 septembrie 1992.

Primul sediu al nou înfiinţatului liceu s-a aflat în strada Abrud din cartierul timişorean Fabric. In primele clase, una de limba romana şi una de limba maghiara au fost înscrişi, în total, douăzeci de elevi. Abia din anul 1995 s-a creat posibilitatea ca Liceul Romano-Catolic „Gerhardinum” să se mute în convictul vechiului Liceu Piarist. Datorită lipsei de spaţii Liceul „Gerhardinum” a trebuit însă sa bata la porţile altor licee pentru a putea asigura cazarea şi masa elevilor săi, aceasta în ciuda faptului că Ministerul Învăţământului a indicat în mod clar predarea către chiriaşul principal (adică Liceul Romano-Catolic „Gerhardinum”) a unei părţi a clădirii pentru crearea unui internat şi a unei cantine pentru elevi.

Liceul Romano-Catolic „Gerhardinum” a putut abia în anul 2000 să intre în posesia etajului doi din clădirea vechiului Liceu Piarist. Până la predarea definitivă a vechiului complex al Liceului Piarist, lipsa unui internat propriu cu cantină a creat mari griji administraţiei liceului. În toamna anului 2006, în urma unei renovări temeinice realizată sub patronajul şi cu sprijinul nemijlocit al Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara s-a creat în vechiul convict piarist un internat cu un număr de 80 de locuri.

Pentru mai multe informații accesați: www.gerhardinum.ro/ro/