Încă de la finele anului trecut, au fost inițiat proiectul intitulat: Lucrări interioare şi exterioare de renovare, conservare, reabilitare a clădirii Catedralei Romano-Catolice din Timişoara şi a împrejmuirii, în vederea integrării în circuitul turistic naţional şi internaţională – codul smis 119627 (Monument Istoric cod TM-II-M-A-06176, Piaţa Unirii nr.12, valoare totală a contractului de finanțare: 21.764.158,21 lei (inclusiv TVA), valoare nerambursabilă: 21.315.376,81 lei). În data de 14 noiembrie a.c. a avut loc o vizitare a șantierului, împreună cu Pr. Nikola Lauš, directorul cancelariei Diecezei de Timișoara și un grup de ziariști din Timișoara, putând fi astfel vizualizate lucrările efectuate până acum și stadiul proiectului.

Din punctul de vedere al sursei de finanțare, aceasta este asigurată prin Contractul de finantare: 4/10.05.2017, semnat în cadrul POR 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi  conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural de Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și Ministerul Dezvoltării, respectiv Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) V. Vest. Proiectantul, respectiv antreprenorul pentru componentele artistice este Asocierea dintre firmele SC Danart Import Export SRL – SC Danart Restaurări SRL – SC Cerecs Art SRL. Proiectantul pentru intervenții generale este SC Utilitas – Centru de Cercetare Proiectare în Domeniul Reabilitării Patrimoniului Construit SRL, iar antreprenorul pentru interventii generale este SC Constructim SA.

Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Diecezei Romano-Catolice de Timișoara, este cel mai mare monument religios, arhitectonic și de artă, ridicat în stil baroc vienez, din această parte a Europei. Lucrările de construcție au început la 6 august 1736, durând mai multe decenii. Anul în care se consideră că s-a încheiat construcția lăcașului, este 1774, moment în care au fost finalizate cele șase altare baroce, secundare. Arhitectul după ale cărei planuri pare să fi fost realizat Domul a fost vienezul Josef Emanuel Fischer von Erlach, fapt însă nesigur și insuficient fundamentat documentar. Edificiul, care a fost gândit deja de la început ca și catedrală a vechii Dieceze de Cenad, respectiv, din 1930, al Diecezei de Timișoara, a fost ctitorie imperială, ridicată de împăratul Carol al VI-lea și de fiica sa, împărăteasa Maria Theresia, în urma unei promisiuni, respectiv în semn de mulțumire din partea monarhului din Casa de Habsburg. Consacrarea solemnă a fost celebrată de episcopul Ladislaus Kőszeghy de Remete în aprilie 1803, binecuvântarea simplă și prima Sf. Liturghie fiind celebrate deja în 1754 de episcopul Franz Anton Engl de Wagrain. 

Proiectul operațional regional se axează pe următoarele lucrări:

  1. reabilitarea instalaţiei termice interioare prin realizarea unui sistem modern şi eficient de încălzire în pardoseală, sub pardoseala de piatră demantelată cu grijă și restaurată (păstrând cât mai mult posibil din materialul istoric original);
  2. dotarea cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu păstrând valorile de patrimoniu intacte;
  3. înlocuirea instalațiilor electrice și asigurarea iluminatului ambiental interior pentru iluminatul bolţii, și a componentelor artistice restaurate precum și iluminatul exterior; 

Noua soluție de iluminat va schimba radical percepția interiorului Domului, pentru că din soluțiile existente anterior, se va păstra candela de argint, de mari dimensiuni, din sanctuar (executată în 1754, de Josef Moser, la Viena), respectiv lustra din centrul navei (sec. XIX – început de sec XX), restul fiind soluții noi cu tehnologie nouă de comandă. Iluminatul general al navei și altarelor laterale se va obține dintr-un iluminat indirect, prin amplasarea reflectoarelor pe cornișă. Reflectoarele propuse sunt echipate cu surse LED de diferite puteri electrice, cu eficiență luminotehnică mai mare de 95 lm/W, cu durată mare de viață: de peste 50000 h, cu temperatura de culoare de 4000 K, cu redarea culorilor peste 80% și cu posibilitate de reglaj al fluxului luminos. Toate aparatele de iluminat vor fi echipate și cu modul de comunicație radio de tip bluetooth low energy (BLE) care va permite confirgurarea unor scenarii de utilizare a sistemului de iluminat în corelare cu nevoile de utilizare ale beneficiarului.

Iluminatul de accent al picturilor din altarele laterale, respectiv al celor paisprezece stațiuni ale „Căii Sfintei Cruci“ se va realiza cu ajutorul unor reflectoare amplasate pe cornișă și orientate diametral opus față de obiectul dorit a fi iluminat. Reflectoarele au unghiuri de dispersie a luminii diferite, cuprinse între 13 grade și 40 grade, în funcție de zona care trebuie iluminată, raportată la distanța de la care se face iluminarea acesteia. Reflectoarele propuse sunt echipate cu surse LED echipate cu modul de comunicație de la distanță de tip bluetooth low energy (BLE) dar pentru funcția de ON/OFF.

Instalaţia de iluminat arhitectural exterior se compune dintr-un sistem complex, cu aparate de iluminat amplasate atât în sol, cât și pe fațade. Aparatele de iluminat vor fi cu poziţie reglabilă.

Dintre intervențiile de arhitectură și intervențiile structurale, cele mai importante sunt:

  • Restaurarea pieselor de tâmplărie și a ancadramentelor de piatră,
  • Injectarea fisurilor ce se identifică la nivelul bolţilor și a zidurilor de cărămidă,
  • Restaurarea șarpantelor și extrados boltă,

Paralel cu intervenția la șarpantă se înlocuiește integral învelitoarea, utilizând țiglă solzi și tablă de cupru, se refac integral sistemele de colectare și dirijare a apelor pluviale, asigurarea paratrăsnetului și a împământării. Pentru definitivarea intervenției la nivelul bolților este nevoie de dispunerea schelei și vizualizarea de aproape a intradosului.

În cadrul Criptei Domului, locul în care sunt înmormântații episcopii, canonicii și unii militari de marcă ai urbei, se vor urmări, prin intervențiile propuse, următoarele obiective:

  • Asanarea criptei, asigurarea unui acces în condiţii siguranță,
  • Eliminarea umidității și a sărurilor din zidurile criptei și soclu.

În zona împrejmuirii grădinilor și spațiilor verzi laterale, exterioare, în număr de patru, ale Domului se va efectua:

  • Consolidarea gardului zidit și restaurarea panourilor de fier forjat,
  • Asigurarea accesului persoanelor cu handicap locomotorii prin amenajarea unei rampe de acces 

Paralel cu restaurarea edificiului Domului se asigură și amenajarea grădinilor și spațiilor verzi dintre lăcașul de cult și gardul restaurat.

Șarpanta (acoperișul) Domului este de factură barocă, construită în veacul al XVIII-lea într-o manieră barocă, specifică epocii.

Caracteristici:

  • înălțimea la coamă constantă, peste navă și cor
  • înălțimea interioară peste bolți = 8.50 ml
  • deschiderea fermelor = 19.00 ml
  • deschiderea învelitorii = 24.0 ml
  • cantitatea de lemn utilizat = cca 400 mc lemn, specii rășinoase și foioase (raportul fiind cca 1/2)

Subansamblurile structurale ale șarpantei:

  • ferme transversale principale și secundare în zona Sanctuarului
  • ferme transversale principale și secundare în zona Navei
  • ferme transversale principale și secundare în zona Transeptului
  • ferme transversale principale și secundare în zona sacristiilor
  • sisteme de rigidizare longitudinale amplasate în planul învelitorii și o particularitate este amplasarea lor în 2 registre, nu numai în cel de bază)
  • cadre masive amplasate între navă și transept
  • cadre amplasate între navă și altarele secundare

Concepția structurală :

  • concepția structurală este spectaculoasă datorită gabaritului impresionant, dimensiunilor spectaculoase ale elementelor, îmbinărilor diverse si bine executate, și ingenioasă datorită: fermelor principale amplasate peste bolți, la care înlocuirea corzii cu piese metalice diverse, dă un caracter de unicitate șarpantei
  • secțiunile elementelor de lemn sunt bine conformate
  • sunt vizibile anumite intervenții structurale, a căror datare ar necesita o cercetare dendrocronologică; inclusiv tiranții metalici este posibil să fi fost introduși în prima jumătate a sec. XIX

Starea fizică și lucrări de intervenție:

  • în prima etapă a cercetărilor și proiectării s-a avut în vedere doar repararea/ înlocuirea câtorva elemente de lemn vizibil de gradate
  • în faza de execuție, s-a constatat că multe din elementele de lemn aveau zonele în contact cu zidăria degradate, ceea ce a dus la intervenții mult mai drastice.
  • s-au înlocuit în proporție de 90% cosoroabele (grinzile de lemn amplasate perimetral pe zid, pe care sunt amplasate toate fermele)
  • s-a înlocuit în multe cazuri zona din corzi rezemată pe cosoroabe
  • Echipa de dulgheri ai firmei Rustic – Baia Mare, condusa de dl. Ioan Rus și colaboratorul domniei sale, dl. Petre, execută toate lucrările cu tehnici și unelte tradiționale.

În prezent se lucrează în capătul Vestic al șarpantei, la consolidarea reazemelor fermelor dintre turnuri.

Intervenții de Conservare-Restaurare la Componentele Artistice din interiorul Domului Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timișoara

Lucrările au fost precedate de cercetări aprofundate privind istoricul obiectelor, încadrarea stilistică în curente artistice ale artelor decorative practicate în regiune în perioada secolelor XVIII-XX, fiind atent cercetate și aspectele privind tehnica de realizare, respectiv a materialelor originale.

Interiorul Domului din Timișoara se remarcă printr-o unitate excepțional gândită, liberă de orice supraîncărcare, degajând monumentalitate. Decorației murale i se alătură altarele realizate din lemn sculptat și poleit cu foiță/pigmenți aurii sunt compuse din ansambluri de statui reprezentând sfinți și arhangheli de dimensiuni mari, amplasați în partea inferioară, precum și sculpturi în relief reprezentând îngerași ce apar dinamic printre norișori sculptați în lemn, precum și diverse ghirlande de flori, elemente geometrizate realizate tot din lemn, întreg decorul sculptat fiind aurit. În cadrul altarelor, ca elemente centrale se regăsesc scene iconografice pictate pe pânză și fixate pe un șasiu de lemn pe perete încadrate de structura fixă realizată din decor stucat. Decorul interior al Catedralei Romano-Catolice este completat de altarele laterale și de amvonul realizat din lemn poleit. Balustrada balconului în care este instalată orga este și ea un element de decor sculptat în lemn, cu elemente vegetale, ce prezintă pe alocuri suprafețe poleite.

Toate ceste decorații au fost adăugate treptat, în mai multe perioade istorice începând cu 1756 când a fost realizat amvonul, ulterior fiind instalată și orga, lucrările interioare de decorație fiind completate abia după 1850 – când au fost realizate la Viena cele două altare neogotice, aflate la trecerea din navă în sanctuar – decorul interior al bisericii fiind încheiat. Aceste momente au fost urmate de numeroase intervenții istorice de întreținere și uneori de restaurare care se regăsesc doar parțial menționate în documente. De cele mai multe ori intervențiile bine intenționate de reparație/restaurare nu au fost făcute în concordanță cu principiile moderne ale restaurării profesioniste de obiecte de patrimoniu. Astfel, la momentul cercetării pieselor aflate în biserică au fost identificate numeroase intervenții de cosmetizare a degradărilor existente, fie prin completări ale elementelor sculptate cu unele noi, fie prin acoperirea suprafețelor degradate cu materiale similare, dar incompatibile cu cele originale.

Cercetarea științifică de specialitate a presupus realizarea unor analize fizico-chimice ne-destructive, rezultatele care au relevat natura și tipul materialelor ce alcătuiesc decorul aurit al pieselor sculptate în lemn, precum și al pieselor de mobilier. Aceste rezultate au fost ulterior completate de numeroase teste de îndepărtare a materialelor suprapuse originalului, rezultatele lor dezvăluind 3 intervenții majore de acoperire a suprafețelor sculptate și acoperite cu materiale de poleire (foiță de aur și/sau pigmenți aurii). 

Momentul demontării sculpturilor a oferit posibilitatea vizualizării decorului sculptat din partea superioară a altarelor, situat la cca. 16 metri înălțime, fapt ce a determinat completarea ansamblului de degradări identificate în partea superioară cu noi informații privind degradările survenite la piesele situate în partea superioară a altarelor. Intervențiile de reparație precum și restaurările neadecvate au auvt o incidență minimă asupra pieselor situate la acest nivel înalt al ansamblului altarelor.

Actualele intervenții de conservare-restaurare au început în iarna anului 2019, când a fost necesară demontarea tuturor elementelor mobile ce alcătuiesc decorul altarelor precum și demontarea ansamblui de mobilier compus din bănci și strane. Operațiunea s-a realizat prin mobilizarea unei echipe de restauratori de specialitate ce au intervenit pentru realizarea operațiunilor de asigurare provizorie a suprafețelor policrome, precum și la demontarea cu grjiă a fiecărui element de decor. Au fost necesare desfacerea majorității elementelor de prindere, desprăfuirea pieselor și fotografierea lor in situ documentația fotografică servind ulterior, la remontarea pieselor în ansamblurile complexe de decor.

Intervențiile de demontare au fost urmate de inventarierea scrisă și fotografică a pieselor întrucât forma și dimensiunea lor au impus organi.