În calendarele din Germania, data de 17 noiembrie este marcat așa-numitul Volkstrauertag, o zi de doliu, comemorare și meditație pentru cei căzuți victime ale războialelor, nedreptăților, violenței și catastrofelor. Cu această ocazie, la invitația Forumului Democratic al Germanilor din Banatul Montan, al Asociației de Cultură a Adulților „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ și al Primăriei Orașului Anina, domnul Ralf Krautkrämer, consulul german la Timișoara, a participat la comemorarea victimelor celor două războiae mondiale, prizonieratului, deportărilor, expulzărilor și altor nedreptăți istorice. Programul a conținut participarea la Sf. Liturghie, celebrată în limba germană, în biserica Preasfânta Treime din Steierdorf și la un moment comemorativ celebrat în cimitirul din cartierul Sigismund din Steierdorf-Anina. Sfânta Liturghie a fost celebrată de către Pr. Martin Jäger, paroh de Anina. Primarul orașului Anina, dl. Gheorghe Românu a rostit o cuvântare emoționantă, în care a subliniat această comemorare comună a tuturor victimelor care și-au pierdut viața în război, teroare și violență în întreaga lume. Aceste victime au fost adesea soldați și civili, care nu au constituit doar un nume pe o plăcuță, pe o cruce, ci oameni, persoane, români și germani, oameni ai acestui continent european, care aveau familii, părinți, copii, fiind iubiți și plânși de cineva drag. Din păcate, deși trăim în România, de 74 de ani – grație lui Dumnezeu – în pace, totuși pe meridianele lumii încă mai mor oameni, victime ale acestor nedreptăți și conflicte. Este de datoria noastră să împlinim ceea ce s-a proclamat după Primul Război Mondial ´Niciodată, iarăși război!´. În alocuțiunea sa, consulul Ralf Krautkrämer s-a referit, la rândul său la victime, inclusiv femei și bărbați din toate națiunile, soldați din toate războaiele și conflictele, prizonieri, oameni alungați de pe meleagurile lor natale. Comemorarea, se dedica tuturor acelora care au fost persecutați și uciși, doar pentru că aparțineau unui alt popor, unei alte rase sau care, datorită unei boli sau suferințe fizice, au fost considerați ”nedemni” de a trăi. Nu au fost uitați nici cei care au fost uciși doar pentru că au opus rezistență abuzurilor, terorii și violenței, acționând în baza propriei lor conștiințe și a simțului civic.

Esența comemorării însă, este împăcarea, armonia și speranța în reconciliere între oameni și popoare, în spritul responsabilității față de oameni în întreaga lume. Din păcate, numărul martorilor oculari ai acestor orori scade tot mai mult, fiind din ce în ce mai mic, râmânând însă relatările lor din vremuri tulburi și dure, relatări destinate memoriei noastre, colective. În alocuțiunea sa, domnul consul Krautkrämer a rememorat anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, ani pe care i-a trăit și în care a fost martorul unei Germanii care și-a căutat și regăsit drumul spre o Europă pașnică, spre un spațiu trans-atlantic în care solidaritatea, democrația și pacea sunt valori comune, comunitare, europene. Tocmai din acest motiv, în optica vorbitorului, comemorarea și păstrarea memoriei celor căzuți trebuie să stea la baza unei Europe pașnice, care dovedește compasiune și nu dorește să mai repete aceste greșeli ale trecutului. Un trecut din care dorim cu toții să învățăm…
(după un material de Erwin Josef Țigla, tradus și spicuit de Claudiu Călin)