În perioada 4-29 octombrie 2023 Excelența sa Iosif Csaba Pál, episcop de Timișoara a participat la Roma la prima sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor, fiind unul dintre „Membri di Nomina Pontificia“, adică unul dintre membrii numiți direct de către Sf. Părinte Papa Francisc. În data de 8 noiembrie a.c. înainte de masă, episcopul nostru a împărtășit unui grup de preoți și angajați ai Ordinariatului Episcopal din experiențele sale trăite la Sinod. În cele ce urmează redăm relatarea Prea Sfințitului Iosif.

„Cu mult drag vă salut, și vă mulțumesc că ați venit aici. Eu îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am putut participa la acest Sinod, pentru că a fost o experiență puternică. Sinoade au mai avut loc deja, au fost episcopi care participaseră până acum la opt sinoade și au spus că această întâlnire nu se poate compara cu cele de până acum. De ce era diferit? În primul rând pentru că a fost mult mai spiritual – spuneau participanții. Nu s-a mai întâmplat ca un sinod să înceapă cu trei zile de exerciții spirituale. Aceste exerciții au fost conduse de un preot și de o soră. Preotul era călugăr dominican, mai în vârstă, iar sora era benedictină. Și în cadrul sinodului ne-am oprit de foarte multe ori să ne rugăm. Deci era o atmosferă spirituală: de la Dumnezeu așteptăm să conducă Biserica sa prin noi. În cel de-al doilea rând, până acum sinoadele se desfășurau în felul următor: în primul rând stăteau cardinalii, în spatele lor arhiepiscopii și episcopii, după ei preoții, și totul avea aspect de conferință. Fiecare mergea în față, își ținea discursul și mergea apoi înapoi la loc; cineva a scris textul, după care s-a votat acest text. Acum am fost în circuli minores, adică în grupuri mici, câte doisprezece, cred că în total 38 de cercuri mici, din care făceau parte cardinali, episcopi, călugărițe și laici. Stăteam în cerc la o masă și toți aveam posibilitatea să vorbim și să construim fraternitatea între noi, bazându-ne pe faptul, că toți suntem botezați.
A fost și muncă în grupuri mici și au fost și zile când se întrunea adunarea generală. Fiecare participant a primit un «badge», adică un fel de ecuson care avea pe verso un cod QR. Pe el scria, la ce masă vom ocupa loc la diferitele module și care este locul fiecăruia, în general la masă. Cu ajutorul codului QR s-a deschis și tableta. Fiecare tabletă era personalizată. Pe tabletă primeam toată documentația, puteam semnala dacă doream să intervenim, și am putut vota. În fiecare grupă erau – numite de Secretariatul General – două persoane: facilitatorul, un fel de animator și secretarul. Facilitatorii sunt persoane specializate care au grijă ca fiecare persoană să ia cuvântul în cadrul grupei, prezintă tema de discuție, spune când ne vom opri pentru rugăciune, etc. Ne ajutau să discutăm întro atmosferă frumoasă. Secretarul nota tot ce se discuta în grupă. Mai aveam câteodată în grupă și un delegat fratern, adică dintr-o altă Biserică. Noi am avut un episcop din Biserica Ortodoxă Coptă, responsabil pentru Italia. Delegații fraterni erau reprezentanți ai comunităților penticostală, baptistă, anglicană, metodistă, care puteau să intervină și în public. Fiecare zi a fost condusă de un secretar delegat, care anima intervenția grupelor. Limba folosită în grupe era engleză, italiană, spaniolă, portugheză și franceză.
La început am avut fiecare patru minute de intervenție la o temă. După aceea ne-am oprit pentru rugăciune. De multe ori ne-am oprit pentru rugăciune și era foarte util, pentru că ne-a pus din nou în atmosfera de ascultare, de respect reciproc, de a fi în Dumnezeu. După ce am terminat cele 4 minute de intervenție ale noastre a trebuit să spunem tot în patru minute ce ne-a atins în relatările celorlalți. Noi suntem obișnuiți, că de multe ori când alții vorbesc, noi ne adunăm gândurile, le formulăm, și nu suntem atenți la vorbitor. Acum trebuia să fim foarte atenți la ceilalți, ca să înțelegem esența discursurilor lor. Am fost rugați să spunem ce ne-a atins într-un mod pozitiv și ce a trezit rezistență în mine. După ce am terminat cea de-a doua rundă, secretarul împreună relatorul ales dintre membrii grupei au redactat un text de 2000 de caractere, care a fost prezentat prima oară grupei mici, iar după ce au fost cu toții de acord, relatorul a prezentat și în public în trei minute. După aceste prezentări urmau intervenții libere. După aceea am reluat textul nostru și l-am îmbogățit cu părerile, relatările celorlalți.
Sf. Părinte a fost împreună cu noi cam jumătate din timpul petrecut la sinod, a fost prezent mai ales la adunările generale. Ultima după-amiază, sâmbătă, întâlnirea am început-o la ora 15.30 și am terminat la ora 21.15.
Interesantă era diversitatea. De pe toată continentele, din multe țări, din toate riturile catolice erau prezenți participanți și am putut vedea cât de diferiți suntem, dar cu toții alcătuim poporul lui Dumnezeu. De exemplu cei din Africa ridicau problema poligamiei. Noi vorbeam de bisericile goale, la care un episcop din Africa relata, că la ei așa de mulți vin la Sf. Liturghie încât nu încap în biserică și că a fost nevoie să construiască corturi lângă lăcașul de cult. Atât în Asia, cât și în Africa sunt și foarte multe vocații. Brazilienii și în general sudamericanii lucrează foarte mult cu laicii. Deoarece statul nu îi sprijină deloc pe plan financiar, ei se bazează pe credincioșii laici, cu ajutorul cărora pot zugrăvi sau chiar construi biserici, pot organiza catehezele unde nu ajunge preotul, numărul credincioșilor fiind de mai multe zeci de mii. Sunt țări unde nu poți vorbi de misiune, fiindcă acolo misiunea este strâns legată de ideea colonizare, o etapă istorică, veche care a însemnat pentru comunitățile de acolo suferință, exploatare.
Este important că unele lucruri nu le putem învăța doar pe plan intelectual. Trebuie  să învățăm și din experiențe. Adică noi, participând la sinod, am învățat ce este sinodalitatea, ce înseamnă comuniunea. În toate grupurile era important să fie respect și încredere. Sinodalitatea cere convertire. Noi ne-am rugat mult pentru acest sinod. Dar oare am încrezut noi în puterea rugăciunii? Trebuie să facem un act de credință.
Un termen tehnic, de specialitate era conversația în Duhul Sfânt. Nu este doar o conversație spirituală, ci a fi în Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că trebuie să fim în spiritul Lui, să dăm spațiu Preasfintei Treimi între noi. Este o provocare frumoasă. Conversație înseamnă și implicare, dăruire.
Am auzit și câteva experiențe frumoase, care ne-au îmbogățit spiritual. O soră din Irak a povestit că în urmă cu câțiva ani musulmanii l-au ucis pe preotul lor. Ea, împreună cu încă o persoană lucra la o farmacie. Și după tragedie ele îi serveau pe musulmanii de acolo cu aceeași iubire. Musulmanii au observat acest lucru, și i-au spus: – Noi l-am omorât pe preotul vostru și voi ne slujiți în continuare. Erau atinși. Unii dintre ei vroiau să se boteze. S-au botezat pe ascuns, și tot pe ascuns merg la biserică, în timpul săptămânii, riscându-și zilnic viața, ca și creștini.
Tot ceea ce am discutat la sinod, este pentru misiune, pentru acei oameni, care încă nu s-au întâlnit cu Isus sau care nu au o relație cu Biserica. Pentru că dacă noi nu ne înțelegem între noi, nu avem respect, nu avem iubire, ce vrem să le oferim lor? Ce a înfăptuit Dumnezeul nostru între noi, cum ne-a schimbat?
Vă mulțumesc că m-ați ascultat, și – să ne ajutăm reciproc ca să trăim în mod sinodal, să ne ascultăm unii pe alții, să fim pătrunși de respect și de încredere unii față de alții și… să avem o relație vie cu Isus!“

Biroul de Presă al Diecezei de Timișoara