Interviu realizat cu Pr. Ioan Cădărean, de Fábián Róbert/ redactor romkat.ro în limba maghiară. Traducerea în limba română: Pr. Ioan Cădărean.

– Maria Radna sărbătorește în acest an jubileul a 500 ani de la ridicarea primei biserici, în 1520. Ce a reprezentat și ce reprezintă astăzi acest loc de pelerinaj pentru credincioșii Diecezei de Timișoara?
– Din tradiția locală, așa cum ne indică sursa istorică numită „Nemorosa opacitas relucens seu genuina historia sacratissimae imaginis Beatae Virginis Matris Gratiarum quae in Sacra Radnensi Ædicula… colitur“, se arată orizontul nașterii sanctuarului și locului de pelerinaj cunoscut astăzi în întreaga Europă ca și Maria Radna. În această primă tipăritură, „Nemorosa opacitas…“, ieșită la lumină în anul 1756, citim despre mica biserică cum că s-ar fi ridicat „sumptibus cujusdam devotae, piaeque Catholicae viduae circa annum Christi 1520“ („pe cheltuielile unei văduve catolice credincioase și pioase în jurul anului lui Christos 1520“). Acest an, 1520, fiind în general luat ca reper istoric pentru începuturile vieții religioase în acest loc, rămâne o dată importantă de referință pentru Maria Radna. Așadar, la frumoasa inițiativă a părintelui Canonic Andreas Reinholz, Paroh al Basilicii Maria Radna și ca urmare a acceptului entuziast al Episcopului nostru Diecezan, József Csaba Pál, anul 2020 a fost ales ca an jubiliar pentru Maria Radna. Capela la care se face referire în istorie a fost așadar ridicată de către acea văduvă menționată mai înainte în viile din Radna, pe malul drept al Mureșului, pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Sa asupra muncii în vie. Este obișnuit lucru ca în vii, pe dealuri, să existe asemenea capele. Doar că în anul 1551, datorită ocupației otomane a Lipovei, pe malul stâng al Mureșului, mulți dintre locuitorii orașului, împreună cu preoții și frații franciscani (ordin prezent în Lipova deja din anul 1325/1327), s-au refugiat tocmai în Radna de astăzi. Modesta capelă de atunci, ridicată așadar acum 500 de ani, a fost mereu reparată și ulterior mărită, respectiv reconstruită (1681, 1723, 1757).
Pentru credincioșii din Banat, dar și din această parte a Europei de Sud-Est, sanctuarul de la Maria Radna reprezintă darul deosebit al lui Dumnezeu: anume prezența Preasfintei Sale Mame, Maica Harurilor. Aici se împlinesc pentru noi cuvintele Mântuitorului, atunci când i-a încredințat-o Sf. Ev. Ioan pe însăși Preasfânta Sa Mamă. Iată, aici și noi o privim pe Maica lui Dumnezeu, cea care mijlocește pentru noi la tronul Fiului Său. Aici de sute de ani vin mici și mari, săraci și bogați, oameni de națiuni și limbi diferite pentru a cere ajutorul și iertarea lui Dumnezeu. Iar răspunsul lui Dumnezeu nu a rămas mult așteptat, dovadă fiind mulțimea minunilor petrecute aici.

– De câțiva ani funcționează la Maria Radna și un muzeu al locului. Ce trebuie să știm despre acest muzeu și care este rolul lui în viața diecezei?
– Începând cu anul 2015, în aripa de Vest a vechii mănăstiri funcționeză muzeul locului de pelerinaj. Aproape fiecare sanctuar din lume are un asemenea muzeu, mai mic sau mai mare. Muzeul din Maria Radna este unul destul de extins, dar mic în comparație cu cele ale altor locuri de pelerinaj. Conceptul și organizarea muzeului au fost realizate de către Episcopul Martin Roos. Funcționează ca și colecție muzeală privată a Diecezei de Timișoara, nefiind subordonat structurilor culturale civile. Se întinde pe cele trei etaje ale corpului de clădire. Putem spune că este un muzeu structurat științific. Conține foarte multe informații și date, documente și obiecte, dispuse în peste 130 de vitrine. Parterul se referă la începuturile Ordinului Franciscan, a cărui prezență s-a întins în aceste locuri pe aproape șapte secole, cu diferitele mănăstiri și case din provincie, dieceză, orașul Lipova și localitatea Radna. Etajul II al muzeului ne conduce pe un fir epic de la ridicarea primei capele până la declararea bisericii ca și Basilica Minor (1992), nelipsind datele despre icoana miraculoasă, minunile din Radna, pelerinaje și evenimente. Etajul III ne arată povestea conventului de la Maria Radna, cu ridicarea construcțiilor în timp de 100 de ani, viața mănăstirească, educația, istoriografia parohia; tot aici găsim povestea Căii Crucii de dealul mănăstirii, dar și textile liturgice (cu celebra casulă a părintelui franciscan P. Joannes Vidich de Plumbo, ca. 1650) precum și exponate de tezaur (potire, monstranță etc). Muzeul se poate vizita în general zilnic, cu excepția zilei de luni. Un tur de muzeu poate dura chiar și o oră și jumătate.Muzeul are anexat și corpul de Sud al mănăstirii, unde se află sala de conferințe, refectorium-ul (sala de mese), galeria de artă și alte spații. Acestea, împreună cu centrul de informații din curtea administrativă servesc mai multor activități pastorale diecezane. Aici au loc periodic întâlniri pentru familii, pentru tineri, grupuri de rugăciune, pentru preoți, profesori, dar și elevi, voluntari. Este și un loc destinat pelerinilor, care se pot reculege în aceste spații, servi masa sau destinde. Cele mai mari evenimente au adunat pentru conferințe, discuții și activități, inclusiv servirea mesei, în jur de 400 de persoane. Anul trecut aici a avut loc inclusiv sfințirea de diaconi, întrucât catedrala (Domul din Timișoara) este în renovare. Aceste evenimente se alătură marilor pelerinaje din perioada mai-octombrie, aducând cu acestea în total către 100.000 de vizitatori.

– Pandemia și măsurile restrictive impuse au afectat sau vor afecta în vreo formă pelerinajele din acest an?

– Împreună cu părintele Canonic Andreas Reinholz, care din anul 2003 este Paroh și Rector al Basilicii, privim cu încredere spre viitor. Deși situația impusă de către epidemia cu care ne confruntăm a redus activitatea la Maria Radna (muzeul este deocamdată închis, Liturghiile se celebrează fără popor, numărul vizitatorilor în biserică este aprope de zero), lucrul în casă este suficient și ne ocupăm de acele obiective mai puțin accesibile nouă în perioadele de vârf. Totuși pelerinajele vor fi afectate în anul acesta în funcție de evoluția epidemiei și de reglementările administrative de siguranță. Deja Patrocinumul Basilicii, Bunavestire, a fost celebrat fără credincioși, Liturghia fiind totuși urmărită on-line de circa 14.000 de credincioși. Nu știm ce restricții ale numărului de persoane vor fi în acest an și ce măsuri se vor impune. Ar urma în acest an pelerinajele de Rusalii, al ministranților, al Mișcărilor Carmelitane, al Timișoarei, al credincioșilor germani, pelerinajul general de Sf. Maria Mare și Jubileul de 500 de ani, Sf. Maria Mică, pelerinajul clerului, persoanelor consacrate și colaboratorilor parohiali, pelerinajul credincioșilor maghiari și alte pelerinaje private. Stăm sub providența Bunului Dumnezeu și ne rugăm pentru încetarea acestei molime, pentru credința oamenilor, acum încercate. Sperăm ca la finalul acestei încercări pelerinii să vină în număr și mai mare, pentru a da mulțumire lui Dumnezeu și pentru a ne ruga să ne apere în vremurile ce vor urma, așa cum au făcut-o în multe secole trecute. Bunul Dumnezeu să ne ajute tuturor și Maica Harurilor de la Radna să ne protejeze.