Sfântul Gheorghe, patronul Catedralei din Timișoara

Scurtă istorie a tabloului de pe altarul principal din Catedrala Diecezei noastre

Pentru catedrala nou construită, Domul din Timișoara, Michael Angelo Unterberger – el însuși semnând cu numele de Michael Engel –, directorul Academiei de Artă din Viena, a realizat tabloul de mari dimensiuni pentru altarul principal, care îl înfățișează pe Sfântul martir Gheorghe călare, doborând balaurul. Unterberger, care provenea dintr-o familie din Tirolul de Sud și a fost botezat la 11 august 1695 la Fleims, astăzi Cavalese, este una dintre personalitățile remarcabile ale picturii baroce.
Sfântul Gheorghe, ales deja de primul episcop al Diecezei de Cenad ca și patron al catedralei, de trei ori a constituit subiectul unor lucrări provenite din atelierul directorului vienez Unterberger: o pictură pe steagul breslei șelarilor – astăzi în Muzeul de Istorie din Viena –, o pictură pe un altar lateral în biserica parohială din Stotzing, în Burgenland, și tabloul de pe altarul principal al catedralei din Timișoara, catedrala vechii Dieceze de Cenad.
Compoziția, care din punctul de vedere al cromaticii este identică în toate cele trei cazuri, a fost comandată în data de 16 ianuarie 1754 și finalizată în foarte scurt timp, deoarece la începutul lunii septembrie 1754 era deja la Timișoara. Conform contractului, maestrul se obliga ca, după terminarea lucrării, să o împacheteze cu grijă într-o cutie și să o ducă în portul din Viena, pe Dunăre, de unde probabil a fost adusă pe apă până la Panciova și de aici transportată mai departe pe uscat la Timișoara.
Rama neagră, cu care este prevăzută astăzi pictura, nu mai este cea originală. Pânza îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal alb, învelit întro mantie largă roșie, purtând armură de cavaler, ținând frâiele calului cu mâna stângă și înfingând cu mâna dreaptă sulița prin gura larg deschisă a dragonului. În fața dragonului se află cranii și oase împrăștiate, în timp ce pe marginea stângă a tabloului Sfânta Margareta este reprezentată cu o coroană pe cap. Deasupra scenei, din lumina cerească coboară un înger mare, având în mâna stângă o ramură de palmier, simbolul martiriului și o coroană de lauri în mâna dreaptă, ridicată. Dintre capetele de îngeri care se află în jur, cele două perechi inferioare nu sunt pictate de maestrul Unterberger. Pictura a fost retușată pe alocuri la o dată ulterioară.
Pentru acest tablu există două schițe în ulei: una în colecția Magnifica Communità din Fleims/Cavalese, care este probabil cea originală – după părerea Dr. Johann Kronbichler, cel mai bun cunoscător al lui Unterberger – și una în Städtisches Museum zu Schwäbisch-Gmünd din Baden-Württemberg. Ambele au fost realizate probabil în jurul anului 1753/54.
(Martin Roos, Erbe und Auftrag, vol. I, 2a, cap. 4)