Studii de Istorie Eclesiastică (vol. II, 2020) este un volum independent dedicat studiului istoriei Bisericii, respectiv trecutului diferitelor comunități de credință de pe teritoriul actual al țării noastre, dar și al unor confesiuni din spațiul geografic imediat apropiat. De asemenea, este o publicație care încearcă să creeze o tradiție, prin care dorește să aducă mediului științific, dar nu numai, un plus de cunoaștere în ceea ce privește Istoria Bisericii, o temă care se bucură în prezent de interes din partea mediilor academice și nu numai.

Aflată la al doilea volum, publicația coordonată de dr. Marius Oanță (București) și apărută la Ed. Sitech din Craiova, este – putem spune – încă la începuturi. Inițiativa publicării acestor volume (I-II), care doresc a se transforma de aici înainte într-o serie, aparține coordonatorului, sprijinit de numeroși contributori, care își semnează studiile, articolele și contribuțiile între coperțile cărții. Un sprijin deosebit, de ordin științific, dar și moral, vine constant din partea domnului dr. Stelian Mândruț, cercetător științific, gradul I., în cadrul Institutului de Istorie «George Barițiu» din Cluj Napoca, al Academiei Române, cel care a coordonat personal, în decursul unui număr de ani, mai multe doctorate subsumate Istoriei Bisericii, printre care și unele ale câtorva semnatari de contribuții din cuprinsul volumului. Tocmai din acest motiv, prezentul tom îi este dedicat domnului Stelian Mândruț, reprezentant de seamă al școlii de istorie clujene, care prin munca, răbdarea și curajul de a coordona o astfel de tematică, în cadrul școlii doctorale, a inițiat formarea unei adevărate școli de Istorie Eclesiastică distincte.

Coordonatorul redă în „Cuvântul Înainte“ structura volumului, descriind totodată și detalii importante (ilustrate prin citate) privind conținutul studiilor ce urmează a fi propuse în paginile următoare. Deși este o inițiativă laică, având caracter pluridisciplinar și ecumenic, în raport cu celelalte confesiuni, o parte din articole sunt semnate de preoți, călugări, pastori, teologi, filosofi cu studii teologice, istorici, dar și de pasionați ai istoriei, care au deprins singuri scrierea faptelor trecutului. Încă înainte de apariția volumului, unul dintre colaboratori, doamna Maria Roșu, o sinceră, temeinică și perseverentă colaboratoare, a trecut la cele veșnice în mod fulgerător. Regretata doamnă Maria Roșu, deși s-a numărat printre cunoscătorii istoriei medievale a arealului geografic arădean (dar nu numai), a publicat puțin, ea debutând efectiv în numărul anterior al Studiilor de Istorie Eclesiastică.

Conștient de scurgerea ireparabilă a timpului, dar și de valoarea unor personalități care se cuvine a fi din când în când comemorate – atât pentru odihna sufletelor lor, dar și pentru a le păstra vie în memoria prezentului – prezentul tom evocă personalitatea ordinariului substitut de București, monseniorul Iosif Gunciu, cel care a condus această Biserică particulară, cleric de la a cărei dispariție pământească se împlinesc 20 de ani. Tot în anul 2019 s-au împlinit 1700 de ani de la sfințirea ca diacon a sfântului Atasanasiu de Alexandria, respectiv 430 de ani de la nașterea marelui umanist român, călugărul iezuit din Caransebeș, George Buitu.

Modul de redare al studiilor este cel cronologic: tema, respectiv personalitățile redate se prezintă succesiv, în funcție de epoca istorică în care au trăit sau și-au desfășurat activitatea. „Lucrarea se structurează pe cinci secțiuni, conținând șaisprezece studii și implicând cincisprezece persoane în acest demers de cercetare. Sunt evocate, cu acest prilej, trei personalități ale vieții religioase, una activând în perioada Bisericii primare, cea de-a doua în Evul Mediu, iar ultima în perioada contemporană. Față de cele prezentate mai sus, microportretele preoților greco-catolici prezenți la 1decembrie 1918, la Alba Iulia, completează înfățișările individuale deja enumerate”.

Prima secțiune a volumului este intitulată „Biserica Primară și sectele dualiste“, ea fiind deschisă de studiul părintelui conf. univ. dr. Lucian Dîncă, din Congregația Augustinienilor Asumpționiști. Părintele Dîncă predă la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București, este directorul Școlii Doctorale de Teologie și Studii Religioase și totodată superiorul Parinților Augustinieni Asumpționiști din capitală. Studiul părintelui Dîncă este intitulat: Sfântul Atanasie de Alexandria: Îndumnezeirea omului prin întruparea cuvântului, avându-l drept subiect pe episcopul alexandrin din secolul IV, sf. Atanasie cel Mare, cel care și-a dedicat viața combaterii arianismului.

Cel de-al doilea studiu este cel al lui Ilie-Cătălin Grigore și rămâne în aceiași zonă a controverselor teologice între credința cristalizată în cadrul primelor concilii ecumenice și ereziile apărute în decursul veacurilor următoare. Însă punctul de vedere istoric, cel al izvoarelor care ne vorbesc despre una dintre aceste erezii, este cel de la care se pornește în: Controverse și concordanțe în sursele grecești și armenești cu privire la erezia pauliciană. Paulicianism sau Paulicianisme? Prima parte a acestui studiu a fost publicată în volumul anterior al Studiilor de Istorie Eclesiastică.
Datorită faptului că Banatul este regiunea istorică și etnografică cel mai bine reprezentată în ce-a de-a doua secțiune, aceasta este intitulată „Cultură și spiritualitate in Banat”. În acest context, primul studiu îi aparține regretatei doamne Maria Roșu, fiind dedicat și el, asemenea celui din numărul anterior, vieții monastice romano-catolice din Evul Mediu, de pe cursul inferior al Mureșului. Articolul Cistercienii în valea Mureșului: Pagini din istoria timpurie a mănăstirii de la Igriș, vine într-un mod fericit, în contextul unor mai ample cercetări arheologice desfășurate în acest sit, lucrări „soldate“ în teren cu frumoase rezultate, atât în ceea ce privește inventarul de mici dimensiuni, cât și elementele care ne dezvăluie monumentalitatea de altădată a bisericii mănăstirii din Igriș.

Părintele Reinholdt Lovasz continuă, în cuprinsul volumului de față, studiul său intitulat: Conventul Franciscan din Caransebeș în lumina unor documete inedite de secol XVIII. Urbea de pe cursul râurilor Sebeș și Timiș a cunoscut, încă din zorii apariției Ordinului „Fraților Minori”, o prezență a fiilor sf. Francisc, întreruptă vremelnic de vicisitudinile istoriei, dar mereu reluată – înclusiv în veacul eliberării Banatului de sub jugul otoman.
Tânărul doctorand în filosofie, Caius Ştefan Stepanescu, cu origini în Banatul Montan, ce se pierd în negura veacurilor și în glia pietroasă a ținutului, dedică în prezentul volum un studiu destinat lui George Buitu, primul iezuit român pe nedrept uitat de istoriografia contemporană. Personalitate intelectuală și teologică, cu o activitate misionară asiduă, iezuitul caransebeșan este descris în articolul: Viața și activitatea călugărului iezuit George Buitu în contextul politic și religios al Banatului de Lugoj-Caransebeș.

Părintele dr. Sașa Iașin, fin cunoscător al nobilimii sârbe din Banat, al istoriei Eparhiei Ortodoxe Sârbe din Timișoara și din aceste zone, ne propune spre lectură studiul: Învățământul teologic în Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara în timpul episcopului Petar Petrovici, dezvăluindu-ne preocupările ierarhului Petrovici pentru formarea clerului ortodox al epocii sale, aspect esențial în dezvoltarea pastorației și chiar al culturii credincioșilor săi.
Secțiunea „Diversitate și Modernitate Culturală“ debutează cu studiul colegei noastre, dr. Felicia Aneta Oarcea, muzeograf al Complexului Muzeal Arad, denumit: Identități școlare greco-catolice în comitatul Arad (1867-1918), autoarea fiind o bună cunoscătoare a mediilor școlare din zona Aradului, medii pe care le-a documentat amănunțit mai cu seamă în cadrul studiilor doctorale.

O contribuție interesantă cu privire la viața confesiunilor neoprotestante este și cea a domnului Bogdan Emanuel Răduț, intitulată Însemnări elvețiene despre Adunările Creștine după Evanghelie. Autorul evidențiază, dintr-un document propriu al acestui cult, o istorie mai puțin cunoscută a acestei denominații creștine, inserând-o astfel în istoria creștinismului românesc.
La un an de la Centenarul Unirii din 1918, domnul dr. Răzvan-Mihai Neagu ne propune o trecere în revistă a Preoți greco-catolici din comitatul Mureş-Turda la Marea Unire, evidențiind astfel demersurile pastorale, dar și identitar-naționale adesea deosebit de importante ale Bisericii Române Unite din aceste meleaguri, pentru făurirea unității statale și naționale a României.

Cea de-a patra secțiune se apropie din punct de vedere istoric, de anii dictaturii comuniste, de opresiunea exercitată de regimul ateu asupra majorității cultelor religioase. Intitulată „Comuntăți Religioase, personalități și presa sub regimurile totalitare“, ea debutează cu o restituire biografică, realizată de dr. Marius Oanță, și dedicată unuia dintre poate cei mai interesanți clerici care au activat în Arhidieceza de București. Vă recomandăm lecturarea studiului Monsenior dr. Iosif Gunciu (1909-1999). Tentativă de recuperare istoriografică, asigurându-vă că demesul nu este doar o „tentativă“, el aducând în circuitul științific informații mai puțin cunoscute, referitoare atât la arhiepiscopie, cât și la părintele Gunciu.
Prezentul volum se bucură de colaborarea și contribuția unui mare cercetător a istoriei Bisericii Catolice din România, părintele prof. univ. msgr. dr. Marton József. Părintele-profesor ne propune studiul său intitulat: Frământarea pentru sine și pentru enoriașii săi a episcopului Márton Áron – studiu bine-venit în contextul intensificării demersurilor procesului de beatificare a servitorului lui Dumnezeu, Márton Áron, cândva păstor al Arhidiecezei de Alba Iulia.
Revenind în teritoriul canonic al Arhiepiscopiei de București, dr. Marius Oanță realizează în studiul următor, o bine-venită trecere în revistă a prezențelor vieții consacrate, vieții monastice din acest areal canonic, cunoscut fiind faptul că în țara noastră, foarte adesea, se constată o slabă cunoaștere a caracteristicilor, denumirilor, carismelor ordinelor călugărești catolice, fie ele din trecutul mai îndepărtat, sau (mai ales) din perioada interbelică, această din urmă perioadă cu dramele și martiriul ei. Vă invităm deci să lecturați studiul: Ordine și congregații catolice desfiițate abuziv: Arhidieceza Latină de București în anii dictaturii comuniste.

Una dintre „grijile“ deosebit de sârguincios transpuse în practică de organele de represiune ale regimului comunist, a fost cea a cea de a desființa și cenzura (ce a mai rămas) din presa confesiunilor și religiilor ce ființau în țară, în perioada opresiunii ateiste. Pe această temă, vă supunem atenției studiul domnului dr. Silviu-Constantin Nedelcu, intitulat: Cenzura presei religioase în comunism pe baza unor documente din arhiva Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor.
Anii ’80 ai secolului trecut au reprezentat pentru întreaga societate europeană, dar mai ales est-europeană, o perioadă tumultoasă, un timp de mari schimbări, marcat de frământările care se simțeau tot mai acut dincoace de „Cortina de Fier”. Fie că aparțineau denominațiunii baptiste, fie celorlalte confesiuni neagreate de regim, creștinii erau urmăriți, șicanați, ei neîncadrându-se în șabloanele ideologiei materialist-ateiste. Istoricul dr. Marius Silveșan ne propune astfel, în cele ce urmează, o:Incursiune în Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România anilor ’80.
Seria secțiunilor cu caracter științific se încheie cu cea intitulată: „Scrieri Liturgice“. Această temă, care prezintă aspecte atât liturgice, cât și teologice și chiar lingvistice este analizată de pr. dr. Gheorghe Dušan Vanko din prisma protestantismului istoric, de expresie slovacă, din țara noastră. Studiul său intitulat: Slovacii evanghelici din România. Scrierile religioase și limba lor maternă ne dezvăluie legătura intrinsecă dintre pastorație, vestirea Cuvântului lui Dumnezeu și limba maternă a celor cărora le este adresat și care sunt chemați a-L transpune în viețile lor.

Universul fascinant al Liturghiei și tradiției liturgice armenești, al țării considerate cea mai veche națiune creștină, ni se dezvăluie, cel puțin într-unul dintre multitudinea sa de aspecte, în studiul domnului ipodiacon dr. Giuseppe Munarini – Unele considerații asupra ԺԱՄԱԳԻՐՔ (Žamagirk) sau Liturghia Orelor după Ritul Armean. Influențat de ritul latin, dar dispunând de o suficient de bogată tradiție proprie, tradiția liturgică armeană este probabil una dintre cele mai fascinante ale Creștinismului de tradiție apostolică.

Volumul reflectă, în încheiere, în mod fericit, în secțiunea finală: „Evenimente, Manifestări Științifice, Recenzii“, o serie de evenimente din viața confesiunilor din țara noastră, evocări, comemorări, dar și apariții editoriale. Titlurile relatărilor și materialelor pe care le evidențiază, le redăm în cele ce urmează: Comemorare în parohia romano-catolică Cioplea din București (p. 323), 80 de ani de la inaugurarea prestigiosului Institut Francez de Studii Bizantine din București (p. 326), Consacrarea Excelenței Sale Iosif Csaba Pál ca Episcop de Timișoara (p. 328), Claudiu Călin – un nou doctor în Istoria Bisericii (p. 333), Călugării Salvatorieni – 120 de ani de activitate la Timișoara (p. 335), Prezentarea, la Timișoara, a ediției-facsimil a lucrării „Deliberatio“ a Sfantului Gerhard (p. 337), Marius Silveșan, Vasile Bel, Rolul lui James Henry Rushbrookein obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2017 (p. 340), Colecția Lourdes, Vol. I – Henri Lasserre, Istoria Maicii Domnului de la Lourdes, Ed. Surorile Lauretane, Baia Mare, 2019, Vol. II – Rene Laurentin, Aparițiile Fecioarei Maria la Lourdes. Relatare documentată, Ed. Surorile Lauretane, Baia Mare, 2019 (p. 341).

Volumul poate fi obținut de la coordonatorul său, dr. Marius Oanță (care poate fi contactat în privat, pe pagina de facebook a domniei sale), constituind un interesant demers istoriografic, ecumenic și științific, în peisajul istoriei ecleziastice din țara noastră. Prin varietatea, noutatea și actualitatea temelor analizate, respectiv a studiilor publicate, tomul se recomandă a fi pus în circuitul academic și în bibliografia de specialitate din țara noastră.

Dr. Claudiu Călin