Viața șvabilor din Banat a fost caracterizată de multe dificultăți, începând cu îndelungata colonizare până la bolile și epidemiile izbucnite din cauza climatului de mlaștină bănățeană, de expulzări, deportări și discriminări. Soarta le-a fost nefastă încă de la început, iar dificultățile trăite de-a lungul anilor au fost declanșatorul emigrării lor.
În ciuda acestor lovituri grele ale sorții, șvabii bănățeni și-au păstrat credința și o foarte mare varietate de obiceiuri și tradiții. Tradiția lor a fost și este încă un element important pentru identitatea Banatului și pentru multiculturalismul care există aici.
Hramul bisericii! Probabil că la asta ne gândim atunci când vorbim despre şvabii bănăţeni. Dar tradiția lor este mult mai complexă și cu siguranță merită să cunoaștem mai bine şi alte obiceiuri.
Toamna târzie și iarna au fost cele mai liniștite perioade ale anului pentru șvabi. Munca de pe câmp a fost îndeplinită, iar o pauză binemeritată, mult-așteptată era caracteristică acestei perioade. Timpul iernii s-a considerat perioada în care se vizitau rudele și se petreceau serile împreună. Bărbații se adunau și jucau cărți, iar femeile se dedicau lucrului manual: au croșetat, tricotat și cusut ştergare. Aceste – le putem numi – bijuterii magnifice împodobeau pereții încăperilor. În fiecare cameră erau expuse ştergare de perete (păretare) decorate cu diferite motive și texte. Există mii de modele, cu cele mai diverse decoraţiuni si texte, uneori amuzante, dar si profunde, de asemenea şi texte distractive cu mesaj „ascuns“: „Dragă bărbate, te sfătuiesc/ evită hanurile, vinul și berea/ stai noaptea acasă/ iubește-ți nevasta, că altfel s-a terminat!“
Desigur, nu lipseau nici textele emoționante și religioase: „Totul trece, totul zboară / se îndepărtează în cursul rapid al timpului / doar dragostea maternă rămâne / şi înflorește din ce în ce mai frumos!“, „Cel mai frumos lucru din viață pe care Dumnezeu îl poate da / este o casă fericită în care poţi trăi fericit!“.Au fost consemnate și vechile spuse din înțelepciunea bunicilor: „O dată pe an în luna mai înflorește totul/ O dată în viață şi iubirea!“, sau „Inima omului este o corabie/ care călătorește neîncetat / purtând bucuria și durerea / spre țara speranței!“
În bucătărie, cel mai important loc pentru gospodină, erau ştergare de perete cu inscripţia: „Știți ce are cel mai bun gust?/ Ceea ce este proaspăt gătit și frumos servit!“
Timpul Crăciunului a fost, desigur, cea mai frumoasă perioadă a anului, dar merită să aruncăm o privire și asupra tradițiilor de toamnă. Celebrul Bal al strugurilor nu a lipsit în nici-un sat; a fost organizat la sfârşitul lunii octombrie sau chiar în noiembrie. A existat și un joc la acest bal. O coroană frumos decorată cu ciorchinii de struguri a fost punctul culminant al serii. Dacă cineva era prins furând din acești struguri, era etichetat drept hoț și trebuia să plătească o amendă.
Şi dacă tot vorbim despre dans și muzică, trebuie să menționăm și balul organizat de ziua Sf. Ecaterina (25 noiembrie). Această sărbătoare a fost ultima ocazie de a cânta și dansa înainte de Crăciun. Oamenii spuneau mereu: „Ecaterina încuie vioara!“ – aceasta a însemnat sfârşitul distracţiilor.
Odată cu începerea Adventului, timpul a fost dedicat familiei, se vizitau rudele și se întâlneau cu prietenii. Din mijlocul lunii noiembrie s-a început sacrificarea porcilor. Întreaga familie se aduna, iar copiii erau deosebit de fericiți când puteau şi ei ajuta. În fiecare săptămână se adunau şi ajutau la o altă familie, rude sau vecini. Coroniţa şi calendarul de Advent nu au lipsit din nici o casă, ele anticipau apropierea celei mai frumoase perioade a anului – Crăciunul!Luna decembrie s-a apropiat cu paşi repezi. În 4 decembrie, ziua Sf. Barbara se duceau ramuri de cireş în casă, se puneau în apă, iar dacă acestea au înflorit până la Crăciun, se considera că va aduce noroc în anul următor. Pentru copii, sărbătoarea mult aşteptată a fost ziua Sfântului Nicolae. Așteptau cu nerăbdare: pantofii și cizmele au fost lustruite și așezate lângă fereastră. Moș Crăciun a adus mere, nuci și dulciuri, iar copiii s-au bucurat foarte mult pentru aceste cadouri! Sfântul Nicolae nu a venit singur, a fost însoțit de slujitorul lui, Ruprecht. Acesta a zdrăngănit lanțuri și îi înspăimânta pe copiii răi, care primeau în loc de cadouri câte o joardă.
Crăciunul, punctul culminant al acestei perioade a anului, se apropia cu paşi repezi. În ajunul Crăciunului, după-amiaza, tatăl i-a dus pe copii la bunici. Între timp, mama a împodobit bradul și a pus cadourile sub brad. Adesea venea Christkindl – copilul Cristos, respectiv Moșul reprezentat de vecini sau rude, iar copiii recitau poezii cu voci emoționate și cântau colinde de Crăciun. În ziua de Crăciun după-amiaza se vizitau bunicii sau nașii și de obicei copiii au primit cadouri: dulciuri, nuci, mere – erau o mare bucurie pentru copii, iar când au primit şi mici sume de bani, bucuria era și mai mare.
În ajunul Anului Nou, oamenii mergeau la biserică pentru a participa la Liturghia de mulţumire de la final de an, cu „Te Deum“. În cele mai multe cazuri, preotul sau cantorul a dat citire și numărului deceselor, botezurilor și căsătoriilor din acel an. De asemenea, au mulțumit pentru recolta bună și s-au rugat pentru un An Nou sănătos și prosper.
După atâta pauză, în sfârșit a avut loc un bal și anume balul de Revelion. În acea seară s-a dansat până cu puțin înainte de miezul nopții: atunci muzica a fost întreruptă pentru scurt timp, s-au stins luminile, toți și-au urat un an nou fericit și au dansat în noul an cu un vals plin de viață!
În ziua de Anul Nou, copiii au colindat nașii și apoi au primit „Gode-sach“ – bunătăți. Timpul Crăciunului a continuat cu Boboteaza (6 ianuarie). De regulă atunci se pregăteau gogoși: în trei dintre acestea au fost coapte monede, iar cei care au găsit monedele în timp ce mâncau au fost numiţi cei trei magi. În aceste zile preotul venea cu „Sfințitul Caselor“. Însoțit de ministranți sau chiar de cantor sau de un bărbat din comitetul bisericesc, el binecuvânta gospodăriile oamenilor și chiar și animalele, pentru a fi astfel ferite tot anul de rele. Cu cretă binecuvântată el (sau un ministrant) scria pe tocul unei uși inițialele numelor celor Trei Crai, astfel: 20 + G + M+ B + 22.
Timpul Crăciunului se încheia în 2 februarie, sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu și al Purificării sf. Fecioare, când se sfințeau lumânările. Apărut în: Banater Zeitung, Wochenblatt für Temesch, Arad und das Banater Bergland, Miercuri, Anul 30./ Nr. 1450, 12 ianuarie 2022, S. III.

Astrid Kataro

Prelucrare redacțională: Biroul de Presă al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara
Imagini: Pr. Czank Gábor