Pr. Tivadar Sándor a fost sfințit preot de către episcopul de Alba Iulia, din acea vreme, slujitorul lui Dumnezeu Márton Áron. Aceasta s-a întâmplat în urmă cu 50 de ani, părintele Sándor slujind în parohia Arad-Gai de aproape patruzeci de ani, iar satele Șofronea și Sânpaul îi aparțin și ele, ca filiale. Cu ocazia aniversării sale de 50 de ani de la sfințirea întru preot, părintele paroh Tivadar Sándor a celebrat o Sfântă Liturghie duminică, 18 aprilie, la ora 16.00, în Biserica parohială Romano-Catolică Sf. Ghizela, Arad-Gai, celebrare la care au particiat E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan, Msgr. Johann Dirschl, vicar general și paroh Timișoara I. Cetate, Pr. Zsolt Szilvágyi, vicar pastoral și paroh la Timișoara IV-Iosefin, mai mulți preoți din Timișoara și preoții din arhidiaconatul de Mureș, precum și dl. Csaba Tóth, prefectul jud. Arad, dl. Levente Bognár, consilier local (Arad), dl. Péter Faragó, deputat, dl. Gábor Berecz, reprezentând, în calitate de președinte, Asociația Kölcsey din Arad și dl. Károly Fekete, vicepreședinte. Din Seghedin a fost prezentă, doamna dr. Erzsébet Faltin.

La începutul Sfintei Liturghi, un membru al Consiliului Bisericesc parohial i-a adresat părintelui paroh o frumoasă Laudatio și a subliniat că slujirea preoțească este ca munca celor care lucrează pe câmp. Deoarece preotul semănă, dar nu știe ce și când va secera. Spicul de grâu, pe măsură ce crește, interiorul lui poate fi gol sau plin. Cele cincizeci de spice de grâu aurite din fața altarului simbolizează acest lucru. Cuvântarea a evidențiat cât de mult a lucrat părintele Tivadar pentru a păstra limba și tradițiile maghiare în comunitate.

Preotul-paroh Sándor Tivadar a subliniat în introducerea Liturghiei: „Toți suntem instrumente în mâinile lui Dumnezeu. El împarte darurile Sale din belșug, iar noi trebuie să oferim mângâierea Lui celor săraci, celor bolnavi și, în același timp, trebuie să putem să plângem cu cei care plâng”.

În omilia sa, vicarul pastoral, Pr. Zsolt Szilvágyi a spus: „În Evanghelia zilei am auzit că ucenicii ne-au spus tot ce li s-a întâmplat pe drum. Părinte Tivadar, cred că și tu, te-ai gândit de multe ori în ultimele zile la tot ce ți s-a întâmplat pe drum… ”

Apoi, predicatorul, pr. Zsolt a evidențiat trei lucruri pentru care putem și trebuie să aducem mulțumire în această zi. „Primul este că Domnul l-a invitat pe părintele Tivadar și i s-a alăturat. Domnul este adesea atașat de noi prin cuvintele Scripturii, prin rugăciuni, dar deseori și prin oameni care sunt instrumentele Sale. Au existat astfel de „dispozitive“ în viața părintelui Tivadar, care l-au însoțit în viața sa. Al doilea este mărturisirea, deoarece în Evanghelie Isus i-a trimis pe discipoli ca martori. Domnul lucrează cu noi pentru a-i ajuta pe alții. Cu toții suntem martori, dar viața preoțească trebuie să vorbească mai mult despre Dumnezeu. Părintele Tivadar și-a început slujirea preoțească îndrumat de cuvintele Sf. Apostol Ioan: „Să nu iubim prin cuvânt, ci prin faptă și adevăr”. Părintele a fost un martor în multe locuri, în parohie, la Caritas, la Liceul „Csiki Gergely“ din Arad, lucrând pentru salvarea valorilor arădene. Al treilea lucru pentru care trebuie să fii recunoscător este Crucea. Nu este întotdeauna ușor să mulțumim pentru asta, dar în viața preoțească este important să știm să mulțumim pentru Cruce” – a mai spus Pr. Szilvágyi.

La finalul Sfintei Liturghi, Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timișoara, a subliniat că viața preoților este o slujire și un sacrificiu, deoarece trebuie să-l predice pe Isus Cristos. „Întreaga Dieceză sărbătorește împreună cu tine, Părinte. Cu toții aduc mulțumire împreună cu tine și-ți mulțumesc pentru munca depusă în toți acești ani între credincioși, tineri și vârstnici. Îți doresc ca Tatăl, care te-a chemat, să fie mângâierea și încurajarea ta, să fie bucuria și fericirea ta supremă în lucrarea vieții tale și pe viitor; lucrare pentru care îți doresc putere, sănătate, bucurie și perseverență, alături de binecuvântarea episcopală.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, sărbătoritul i-a mulțumit, în primul rând bunului Dumnezeu, dar și tuturor celor care au fost prezenți în viața sa și l-au ajutat în vocația sa, în decursul celor cinci veacuri de slujire.