Sărbătoarea Inimii Preasfinte al lui Isus (anul acesta, pe 19 iunie) este de asemenea, ziua mondială de rugăciune pentru consacrarea preoţilor. Episcopul diecezei de Timişoara, Prea Sfințitul Iosif Csaba Pál i-a invitat, pentru această zi, pe toţi preoţii diecezei la o întâlnire. Pentru a afla mai multe detalii despre acest eveniment, Mária Serbán de la romkat.ro i-a adresat câteva întrebări vicarului nostru pastoral, pr. Zsolt Szilvágyi.

Cum și în câte locuri se vor întâlni şi vor marca această zi, preoţii Diecezei de Timişoara?
Datorită epidemiei am fost puși în dilemă cu privire la posibilitatea organizării acestui eveniment. Cu toate acestea, în conformitate cu reglementările actuale, am considerat că noi, preoţii avem nevoie în mod deosebit de o astfel de întâlnire şi de reîncărcare spirituală. Perioada lungă de carantină ne-a despărţit de preoţi şi credincioşi și a constituit o experienţă destul de grea pentru mulţi dintre noi. Poate că am devenit mai conştienţi de necesitatea unei comuniuni mai bune, care să ne consolideze.
În această zi, preoţii noştri se vor întâlni în diverse localităţi ale celor trei arhidiaconate: Timişoara, Arad-Şega şi Lugoj. Conferinţa comună va fi susţinută de episcopul Iosif Csaba Pál, care va fi prezent personal la întâlnirea de la Timişoara. Conferinţa se va transmite online prin intermediul platformei Zoom. Unul dintre „beneficiile“ ale perioadei de epidemie este faptul, că ne-am împrietenit mai mult cu posibilităţile oferite de tehnologie, care, deşi nu este un substitut complet pentru o întâlnire personală, faţă în faţă, încă se dovedeşte a fi un bun instrument de comunicare. Cred, că trebuie să profităm în continuare de aceste posibilităţi.

Există un material scris, „pregătitor“ acestei ocazii? Care gând V-a atins cel mai mult?
În pregătirea acestei întâlniri, părintele Episcop Iosif Csaba Pál ne-a dat ca o mică „temă de casă“ citirea discursului Papei Francisc adresat preoţilor Diecezei de Roma, în data de 9 mai a anului trecut. Discursul este profund şi concret, aşa cum ne-am obişnuit cu cuvintele Sfântului Părinte. Printre altele, admir la Papa Francisc că îndrăzneşte să vorbească extrem de sincer despre provocările şi luptele din ziua de azi – în acest caz despre cele din viaţa preoţilor. Dar nu numai identifică o situaţie, ci oferă şi sfaturi practice. Personal, consider că este bine să avem un cuvânt onest, de bună intenţie, alături de îndrumare. De aceea îmi place să citesc gândurile Papei Francisc.
Din acest discurs m-a atins faptul, că Sf. Părinte ne încurajează să trăim misiunea. Însă de foarte multe ori ne întrebăm: Cum poate fi trăită această misiune?
Răspunsul Papei Francisc este printre altele: trebuie să acceptăm, că Duhul Sfânt ne va mişca. Şi asta ar putea cauza un pic de „dezordine“. Dacă vizităm un muzeu, observăm, că toate lucrurile sunt la locul lor, aranjate, lipseşte doar viaţa. Acolo, unde este viaţă, se naşte viaţă, deci trebuie acceptate şi surprizele Duhului Sfânt.
În al doilea rând, în practicarea misiunii este nevoie de smerenie. Să nu ne apropiem de ceilalţi în mod dispreţuitor, mai ales de cei, care gândesc diferit. Smerenia este fundamentul dialogului şi al misiunii. În experienţa mea, acest lucru se adresează nu numai celor care gândesc complet diferit, ci şi în cadrul parohiei noastre şi al comunităţii noastre preoţeşti.
În al treilea rând m-a atins ideea Sfântului Părinte de a îndeplini misiunea fără nici un interes. Acest lucru ne-ar vindeca de egocentrismul de care suferim – adesea ascuns şi excesiv – de concurenţa şi invidia dintre noi. Dacă l-am putea sluji pe Dumnezeu şi pe oameni fără nici un interes secret, am fi feriţi şi de o mulţime de dezamăgiri…
Acest discurs m-a atins şi m-a răscolit, dar simt că uneori avem nevoie de gânduri, care să ne scoată din impasurile noastre.

Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a introdus în 2002, ca în sărbătoarea Preasfintei Inimi al lui Isus, Biserica universală să se roage pentru sfinţirea preoţilor.Ce „dă“ preoţilor această rugăciune?
La această întrebare pot răspunde cu adevărat într-un mod foarte personal. În parohia Timişoara IV Iosefin – în care activez – trăiesc ca o binecuvântare faptul că am credincioşi care se roagă intens. În fiecare zi, ei petrec cel puţin o oră în rugăciune, înainte de Sfânta Liturghie. Se roagă pentru mulţi… şi nominal chiar şi pentru cei doi preoţi ai parohiei. Sunt foarte recunoscător pentru rugăciunile lor. Aceasta îmi dă multă putere. De asemenea, îmi confirmă faptul că şi eu trebuie să-i port în rugăciunile mele zilnice pe cei care îmi sunt încredinţaţi. În numele confraţilor mei, trebuie să le spun un călduros „Mulţumesc“ tuturor credincioşilor, care se roagă pentru noi!

Articol tradus de Maria Lazar

(Sursa: romkat.ro)